Povestea Anișoarei, mama care a murit de patru ori si tot de atâtea ori a înviat!
PE VIATÃ SI PE MOARTE… Unul din cele mai costisitoare cazuri medicale din ultimii ani, care a scos din bugetul spitalului Husi peste un miliard de lei vechi, este cel al Anisoarei, o mamã din comuna Pãdureni, satul Vãleni, a cãrei poveste palpitantã si aproape incredibilã, si azi, dupã 8 ani, îi face pe medicii spitalului “Dimitrie Castroian” sã creadã nu doar în miracole, dar si în forta fantasticã a unei echipe unite, asa cum ei au fost în acele clipe. Anisoara Spãtaru, pe atunci în vârstã de 35 de ani, a fost adusã la spital pentru a naste, iar starea sa s-a agravat brusc, intrând în stop cardio-respirator, nu o datã, ci, succesiv, de nu mai putin de 4 ori. O echipã întreagã de medici s-au adunat în jurul Anisoarei, pentru a-i salva viata, însã moartea pãrea inevitabilã. Ba chiar cineva a adus si o sticlutã cu aghiasmã, cã, cine stie, poate se întâmplã o minune, acolo unde Medicina îsi epuizeazã fortele! Dupã 5 ore de eforturi disperate ale medicilor huseni, Anisoara i-a lãsat muti de uimire pe toti, când a dat semne firave cã îsi revine. “A fost cu adevãrat un succes medical cazul Anisoarei, mai ales când am vãzut-o plecând din spital pe tocuri, ea, care fusese de 4 ori în stop cardio-respirator”, îsi amintesc, zâmbind, medicii huseni. Ieri, Anisoara Spãtaru era acasã la ea, la Vãleni. Stie cã a pãcãlit moartea de 4 ori într-o singurã zi si se emotioneazã când vrea sã le transmitã un gând bun medicilor care au tinut-o în viatã: “Sã le spuneti cã le multumesc din toatã inima mea”.
“Când mã vede cã intru pe usã, la control, si acum doamna dr. Balan îmi spune <<Anisoaro, nu îmi vine sã cred cã trãiesti>>“, spune, râzând, femeia care, în urmã cu 8 ani, i-a uimit pe toti medicii spitalului Husi, cu cazul sãu. Fusese adusã pentru a naste, la termen. Venind destul de târziu, a fost bãgatã îndatã în salã, iar echipa care a intervenit a fost formatã din dr. Jurverdeanu Gheorghe, Lefter Dana si anestezistul Iovu Ivan. Dupã ce a fost adus pe lume un bãietel perfect sãnãtos, lucrurile s-au complicat pentru mamã. Aceasta a intrat în stop cardio-respirator, lucru care a tensionat pe toatã lumea, intrând cu totii în alertã maximã! Pentru cã s-a considerat cã e nevoie de mâna unui chirurg, a fost chemat dr. Nelu Tãtaru. “Da, îmi amintesc de acest caz. Nu ai cum sã uiti asa ceva! Era pe la prânz, în jurul orei 12,00. Am intervenit chirurgical, s-a deschis abdomenul din nou, s-a fãcut masaj cardiac intern, transdiafragmic, terapia de resuscitare, continuând cu histerectomia de necesitate… Poate acesti termeni medicali nu pot fi întelesi prea bine, însã, ca sã fie clar, situatia era gravã, pentru cã de fiecare datã când credeam cã am readus-o la viatã, ea iar intra în stop cardio-respirator. A fost cumplit de greu! A fost o muncã de echipã extraordinarã. Se adunaserã lângã Anisoara toti medicii din spital si fiecare fãcea tot ce putea, întrucât stiam cã risurile erau mari. Nu se pierdea nicio secundã. Era doamna dr. Liliana Balan, un bun neurolog, doamna dr. Bahnaru Gabriela, oftalmolog, au venit si internistii, doamna Moraru Vigi Lucia si domnul dr. Gabriel Avasiloaiei, era si doamna dr. Lucia Rotaru, care era si atunci manager. Cam 3 sau 4 ore a durat totul, iar, în final, îmi amintesc faptul cã stãteam sã vedem ce se întâmplã cu Anisoara, dacã va da vreun semn bun. În linistea aceea, cineva, portarul spitalului cred, a strecurat prin usa întredeschisã, o sticlutã cu agheasmã. O trimisese doamna manager Lucia Rotaru. Nu-mi amintesc dacã a fost stropitã Anisoara cu aghiasma, dar, zic eu, a prins bine, cãci, stiti cum se spune, când Medicina îsi epuizeazã resursele, numai Dumnezeu mai poate face minuni. Dupã câteva ore, Anisoara ne-a demonstrat cã vrea sã trãiascã. Începea sã dea semne cã poate respira si fãrã aparate. Da, a fost un caz medical foarte greu si foarte costisitor, deoarece medicamentele folosite în asemenea cazuri sunt scumpe, mai ales pe timpul recuperãrii. Dar, stim toti, nu existã sume de bani care sã conteze în fata vietii”, a povestit medicul Nelu Tãtaru.
Anisoara a primit o pensie pe caz de boalã
Într-adevãr, Anisoara s-a încãpãtânat sã trãiascã! Experienta însã a lãsat urme: are probleme neurologice, probleme de vedere, iar uterul i-a fost extirpat. Trãieste însã alãturi de familia ei si de cei doi copii, la Vãleni, iar faptul cã i s-a salvat viata atunci, o face sã se creadã foarte norocoasã. A primit o pensie pe caz de boalã, de 240 de lei, spune ea, dar… se descurcã. Acum are o retetã pe care trebuie sã o ia, dar nu-i ajung banii. Nu mai tine minte detalii ale momentului acela greu prin care a trecut, decât vag. “Nu mai stiu decât cã m-au dus în sala de operatii si când m-am trezit, era dimineatã. Îmi mai amintesc faptul cã mi-au dat sã mãnânc, dar n-am putut si cã nu-mi prea simteam picioarele. Am auzit cã multi doctori m-au salvat, cã au luptat pentru mine, cã era sã mor, dar eu nu mai stiu nimic. Am dormit tot timpul. Le multumesc din toatã inima mea. Azi puteam sã fiu moartã de 8 ani de zile, dar trãiesc si le multumesc din toatã inima mea la toti doctorii care m-au salvat. Sã le spuneti, vã rog, cã asa am zis eu. Dacã nu erau ei, azi eram putredã de multã vreme”, zâmbeste, amar, Anisoara, cu chipul luminat de o recunostintã sincerã.
