spot_imgspot_img
23 C
Vaslui
16-apr.-2024

POTOLITI „INDIENII“!

- Advertisement -

• în cartierul Speranta civilizatia nu reuseste să pătrundă • etnicii sînt cei care fac legea în zonă, în ciuda tuturor eforturilor autoritătilor si a cetătenilor care locuiesc acolo • oamenii spun că parte din cei din cartier sînt mai răi ca termitele, distrugînd absolut tot • a trage cu caii acoperisul de tablă de pe o clădire cu trei – patru etaje nu e nimic iesit din comun • primăria vrea să monteze camere de luat vederi si fortele de ordine să patruleze non-stop •

Speranta pare a fi numele predestinat dat unui cartier în care oamenii nu au decît posibilitatea să spere că le va fi mai bine. În Speranta e altă lume, o lume în care civilizatia ajunge greu, chiar dacă sînt oameni care si-ar dori să se bucure de un trai aliniat mileniuliui trei, oameni care ar vrea să simtă că trăiesc liber, că au copiii în sigurantă si proprietatea neviolată. Din păcate, în Speranta se trăieste după o lege a junglei, în care te temi să scoti nasul din casă după lăsarea întunericului, te temi pentru siguranta copilului, chiar dacă e lăsat să se joace sub geamul locuintei, te temi că nu vei mai găsi masina pe patru roti sau patul în dormitor, dacă lipsesti o vreme. Sătui de acest tratament, zeci de oameni de bună credintă din Speranta au făcut cărare la Primăria Piatra Neamt, cerînd ajutorul autoritătilor, pentru a scăpa de agresivitatea etnicilor care le amărăsc zilele. Pentru a vedea cum stau lucrurile la fata locului si ce se poate face spre binele reclamantilor, miercuri după-amiază, în zonă a descins viceprimarul Monica Anton, însotită de cîtiva sefi de institutii care au atributii în asigurarea ordinii si linistii publice. După circa o oră de discutii, autoritătile au stabilit cîteva măsuri pentru ca normalitatea să se instaureze si aici. Ce va fi urmează să aflăm într-un viitor nu prea îndepărtat.

Si răi, si multi

De cum pui piciorul în cartierul Speranta parcă intri în altă lume. Una în care reguli de civilizatie nu prea există, una în care omul în uniformă nu prea are curaj să îsi exercite sarcinile de serviciu, una în care copiii sînt învătati de mici să lupte pentru existentă, iar părintii trăiesc cu frica în sîn că micutilor li s-ar putea întîmpla ceva rău sau că în orice moment casa le poate fi distrusă. Acolo e o lume total separată de cea în care trăiesc oamenii obisnuiti cu traiul la oras sau cu cel dintr-un sat linistit. E lumea în care se tem unii de altii, se privesc cu dusmănie si se văd de după garduri. Si cîndva a existat un gard care delimita clădirile pe care le-a dat în functiune primăria pietreană pentru persoanele fără locuintă pe o suprafată pe care etnicii si-au ridicat cosmelii din cartoane si chirpici si pe care se află halele pe care tot autoritătile le-au pus la dispozitia lor, pentru că trebuie să li se asigure un acoperis deasupra capului. Cum însă gardul înalt de aproape trei metri e numai bun de dus la fier vechi, unii „locatari“ n-au stat mult pe gînduri si l-au tăiat. Asa si-au făcut loc să intre cu caii si cărutele pe strădutele înguste dintre vile si blocuri, spre disperarea românilor care se tem să parcheze masinile pe locurile inscriptionate ori să lase copiii să se plimbe prin cartier. „E ca în junglă aici. Degeaba ne chinuim noi să păstrăm cît de cît curătenia, să nu distrugem bunurile publice, că vin tiganii si rad tot! Si la tot acest disconfort se adaugă imaginile de cosmar pe care ni le oferă – maldăre de mizerie, constructii distruse, cai la un loc un oamenii, gunoi adunat cu săptămînile, copii despuiati, betii, bătăi! Vin peste noi si iau rufele puse la uscat. Stai si te uiti cum îti iau lucrurile de pe frînghie si te temi să intervii, că îti dau în cap. S-a întîmplat să fim amenintati că vom plăti dacă sesizăm politia sau ne plîngem pe undeva si asa a fost… Au urmărit oamenii pe unde stau si le-au stricat masina în parcare, le-au spart geamurile, le-au speriat sau bătut copiii. Cum să trăiesti civilizat în asa conditii?“. Acesta a fost o mică parte din discursul unuia dintre cetătenii care s-au plîns viceprimarului Monica Anton.

O coabitare de succes

Si în timp ce unii îsi prezentau ofurile în fata autoritătii locale, în jur se adunase lumea ca la urs. Unii interesati să îsi apere interesele si să intervină pentru a scăpa de cei care fac probleme, iar altii veniti doar că să afle noutătile. Lume de tot felul. Cîtiva români care arătau a avea o pregătire prin discursurile lor, erau un fel de lideri ai grupului de „asupriti“. Printre ei se plimbau cîteva dintre tinerele care anii trecuti îsi făceau veacul prin fata magazinului Orion. Nu le lipseau vopselele din părul ars de cosmetice si soare si prins neglijent cu cîte un elastic viu colorat, ori unghiile vopsite pe la început de vară, pe care mai rămăsese cîte o pată de culoare. Si, într-o coabitare perfectă dădeau voiosi din coadă cîinii de apartament. O cătelusă, cam de mărimea unei mîte bine crescute, lingea ori mirosea pe la picioare luma adunată. Niste tîte lungi arătau că de curînd devenise mamă, iar stăpîna ei, extrem de mîndră de exemplar, îmbrătisa cu foc si pupa pe bot „o nepoată“ a cătelei, spunînd că ambele sînt vaccinate si că nu e cazul să se teamă cineva de ele.

Au tras acoperisul de pe clădire cu calul

Povestile spuse de oamenii sătui de cele îndurate din partea unor etnici par a fi din cărti, dar pentru a-si demonstra realismul, localnicii din Speranta arată cu degetul locul de desfăsurare a faptelor. Au arătat acoperisul unei hale ce a fost tăiat la propriu si tras cu calul de la înăltime, după care a fost dus la fier vechi. Despre restul părtilor metalice din zonă nici nu s-a pus vorba căci le-au luat fără nici o retinere, ca si cum ar fi fost ale lor de cînd lumea. Nici burlanele fixate la marginea acoperisurilor si care aveau menirea de a colecta apa de ploaie si din topirea zăpezii n-au scăpat de flexul tiganilor. Desi pare de rîs, un locatar a povestit că a văzut cu ochii lui cum un individ tăia burlanul si s-a temut să intervină, pentru că s-a gîndit că ori îi sparge masina, ori intră peste el în casă. Acum, cei de la Locativ Serv se chinuie să înlocuiască burlanele lipsă, pentru că atunci cînd plouă, apa curge pe peretii exteriori la întîmplare si se scurge chiar în casele oamenilor. „Să se facă domnule garduri înalte din beton, ca la Baia Mare, să scăpăm de dracii ăstia! Nu se mai poate cu ei! Nu poti sta linistit în casă, că urlă, se bat, fură, mînă caii, vine politia… parcă sîntem în filme. Să îi pună în tarc si să îi separe de lumea civilizată! Li se fac toate mofurile, li se dau locuinte, ajutoare sociale, si ei nenorocesc lumea. Fac copii cu nemiluita si îi trimit la furat prin casele oamenilor. Noaptea te temi să iesi afară din casă ori să vii mai tîrziu din oras, că îti ies în cale“, a spus un alt cetătean. În tot acest timp, cînd viceprimarului Monica Anton i se prezenta scena sumbră pe care se desfăsoară viata din Speranta, pe scările de la intrarea unui bloc, o femeie croseta cu spor. Parcă împăcată cu soarta si sătulă să tot apeleze la autorităti, îsi vedea de firul ei din care se năsteau forme deosebite. Alături, după scîndurele ce delimitau un balcon, un pui de mîtă se juca zglobiu cu o floare de cactus ce stătea atîrnată de frunza ei, parcă făcîndu-le în ciudă locatarilor cu voiosenia lui si traiul fericit de care se bucura. Dar ce a sărit în ochi a fost balconul ferecat cu gratii, asemeni geamurilor locuintei. Si analizînd arhitectura zonei aveam să constatăm că toate geamurile de la parter si nu numai sînt asigurate cu gratii care să nu permită invazia „indienilor“, cum li se spune unora din cartier.

Autoritătile promit unele măsuri de sigurantă, într-o lună

După ce a văzut cu proprii ochi cum stau lucrurile în Speranta, viceprimarul Monica Anton a precizat că treaba nu mai poate fi lăsată asa. Ea a promis că cel mult o lună de zile în cartier se va asigura pază non-stop, urmînd a se înfiinta si o gheretă la limita dintre zona cu locuinte ale românilor si cea stăpînită de cei cu probleme. În sprijinul politistilor locali vor veni politisti de la municipiu si jandarmi, astfel că patrularea va fi la orice oră din zi si din noapte. De asemenea, vor fi montate camere de luat vederi, cu care să se supravegheze cartierul si se va repara gardul care a fost tăiat. După aceste măsuri, zecile de familii care desi au primit repartitie în zonă au lăsat locuintele si stau cu chirie în Piatra Neamt, ar avea un motiv să se întoarcă „acasă“, sperînd că în Speranta le va fi mai bine.

www.monitorulneamt.ro

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.