CREATIVI…Multe lucrãri bune si foarte bune, spun profesorii vasluieni de Limba Românã, care au avut de corectat tezele elevilor de clasa a VIII-a, din judetul Buzãu! Pregãtiti pentru a da piept cu Evaluarea Nationalã, elevii au reusit sã facã fatã subiectelor, chiar dacã, pe ici, pe colo, au mai strecurat si câte o „perlã”, care i-a fãcut pe dascãlii corectori sã zâmbeascã. Trãsãturile genului epic, între altele, le-au dat ceva bãtãi de cap candidatilor. Acestia însã si-au pus la bãtaie creativitatea si nu s-au lãsat pânã nu au rezolvat cerinta cum au stiut ei mai bine. „Genul epic este cam mare, cu multe probleme scrise de autorul care povesteste ce a vãzut el sau ce au vãzut altii”, a scris, sigur pe sine, unul dintre elevii buzoieni.
Profesorii vasluieni au avut cuvinte bune fatã de tezele copiilor din Buzãu, despre care au spus cã, în mare parte, au fost bine si foarte bine pregãtiti pentru Evaluarea Nationalã. Cu o candoarea specificã vârstei însã, unii copii nu s-au pierdut cu firea atunci când au rãmas în panã de idei, asa cã, în fata cerintelor, au apelat la creativitate. De pildã, pusi sã gãseascã un sinonim al cuvântului „crengi”, unul dintre copii a bãnuit cã ar fi vorba despre „frunze”, iar altul, despre… „crãci”. Genul epic a fost o provocare pentru unii pusti de clasa a VIII-a. Cele douã trãsãturi pe care ar fi trebuit sã le scrie în tezã au reprezentat o provocare pentru unii. Pentru cã nu si-au mai adus aminte ce-au învãtat în clasã, acestia au improvizat un pic. Si iatã ce-a iesit: „Genul epic este cam mare, cu multe probleme scrise de autorul care povesteste ce a vãzut el sau ce au vãzut altii”, a fost definitia unei eleve. „Genul epic este genul manifestat prin personaje si prin actiune, iar spatiul si timpul pot fi în prozã sau în versuri si are o actiune în care nu stim pânã la sfârsit ce se va întâmplã”, a scris, cu hotãrâre, un alt elev.
Subiectiva unui pusti cu un „of” personal: „În clasa mea am un prost, cum nu am mai vãzut prin alte clase”.
Creativitatea le-a fost utilã copiilor si la subiectul privind realizarea unei propozitii subordonate subiective, introduse prin adverbul relativ „cum”. Câtiva s-au inspirat, se pare, chiar din realitate. „Unii vorbesc prostii, cum le vine la gurã”, a scris un pusti. Altul si-a spus un of mai vechi, fie si cu riscul unui enunt gresit: „În clasa mea am un prost, cum nu am mai vãzut prin alte clase”. Când a venit vorba despre realizarea unei compuneri despre o cetate, aici toatã lumea a pãrut mai îndrãzneatã. Din pãcate, unul dintre elevi nu vizitase nicio cetate pânã atunci, dar nu s-a lãsat deloc si a scris: „Eu nu am fost niciodatã într-o cetate, dar voi spune ceva despre o cetate care este un fel de oras în care oamenii stãteau închisi pe vremea lui Stefan cel Mare, ca sã nu cumva sã dea turcii peste ei si sã îi batã”, a scris, cu însufletire, unul dintre pustii de clasa a VIII-a. „Cetatea României este foarte bine supravegheatã de gãrzi, spun românii nostri, dar într-o zi gãrzile si-au cam luat-o în cap si nu le-au mai convenit sã pãzeascã fãrã sã fie plãtiti dublu, lumea nefiind de acord cetatea noastrã a fost batjocoritã de hoti si desfiintatã”, a fost altã „perlã” amuzantã. „Am plecat în cãlãtorie, iar dupã lupte seculare în trafic, la fel ca cele date în cetate, am ajuns la mult asteptata destinatie”, s-a exprimat alt elev. „Titlul anticipeazã mesajul textului si deschide noi orizoante de asteptare cãtre cititori”, a concluzionat unul dintre copiii de clasa a VIII-a.
