„Copilul care nu plânge, nu primeste lapte”, obisnuiau sã-mi spunã mai multe persoane din jurul meu, folosindu-se de acest proverb românesc pentru a descrie situatia în care, dacã nu ceri si nu semnalizezi cã ai o nevoie, nimeni nu sare sã te ajute. De câteva luni, medicii din România au o mare nevoie: cresterea sporurilor pentru toti cei care îngrijesc bolnavii de COVID-19. S-au plâns la usile Ministerului Sãnãtãtii, au înaintat memorii, ba chiar au fãcut si greve. Iar în urmã cu douã sãptãmâni, dupã o lungã perioadã de „bocete”, a venit si rezultatul. Sporul pentru personalul medical si auxiliar care îngrijeste pacientii cu COVID-19 a fost majorat, prin hotãrâre de guvern, pânã la 85% din salariul de bazã. Astfel, un medic primar care pâna luna trecutã câstiga 12.500 de lei, de luna viitoare va avea un venit de peste 20.000 de lei. Lapte, dar si miere pentru întreg personalul sistemului sanitar! Tot de câteva luni, din spitalele României, se aud si alte scâncete, mult mai dureroase. Sunt ale pacientilor, oameni aflati în suferintã care plâng la propriu de durere si de teama de a nu fi lãsati sã moarã. Vorbim de suferinzii pe care fiecare ministru al Sãnãtãtii promite, la început de mandat, sã-i aducã de la periferie în centrul sistemului medical! La periferia sistemului medical e urât si o stim cu totii. Ne-am convins si mai mult dupã ce am vãzut imaginile din Spitalul Judetean din Resita. Paturi murdare, pacienti dezbrãcati si abandonati, care se târãsc pe holuri, morti înveliti în sac si tinuti cu zilele în saloane, toalete infecte. Ce am vãzut la Resita se întâmplã peste tot în tarã! Un vasluian care fusese infectat cu COVID-19 s-a sinucis, luna trecutã, afectat de ce vãzuse în spital. Înainte sã-si punã capãt zilelor le-a spus pãrintilor cã într-o noapte a fost nevoit sã doarmã cu doi morti în salon, fosti colegi de suferintã. Trauma a fost atât de puternicã încât vasluianul nu a mai rezistat si si-a luat viata.
Domnule ministru Nelu Tãtaru, sã stiti cã nu toti copiii care plâng au nevoie de lapte! Medicii din România primesc azi salariile din 2022! Sunt, de departe, cea mai privilegiatã categorie profesionalã. Au sporuri, lucreazã si la stat si la privat, sunt exonerati de orice rãspundere profesionalã. 85% din bugetul unui spital se duce lunar pe salariile angajatilor. Cu cei 15% rãmasi spitalul trebuie sã acopere si problemele de administratie si cele legate de aprovizionarea cu medicamente si plata utilitãtilor. Ati auzit vreun cadru medical sã se plângã de aceste neajunsuri? Timp de 30 de ani, sistemul a crescut la sân un copil extrem de alintat, atât de alintat încât a ajuns sã plângã din orice motiv! Un lucru trebuie sã stie cei care au ales sã se ocupe de sãnãtatea românilor: medicina nu se face doar pe timp de pace, ci si pe vreme de rãzboi ! Iar pe timp de rãzboi nu e timp de sclifoseli! Au înteles asta si pompierii, si politistii, si jandarmii, si cadrele didactice, desi salariile lor nu sunt aliniate anului 2022. Acum, în ceea ce mã priveste, nu-mi stã deloc în fire sã arunc cu blesteme, dar nu doresc medicilor care-si bat joc de jurãmântul fãcut decât sã primeascã pe mãsura a ce au dat! As vrea sã-l vãd pe medicul care în urmã cu douã sãptãmâni fãcea grevã pentru sporuri mai mari, dormind cu un mort în salon! As vrea sã o vãd pe asistenta care acum se plânge cã cei 5000 de lei pe care îi încaseazã lunar sunt prea putini pentru pregãtirea ei, cãzutã la pat si rugându-se de altii sã-i aducã o canã cu apã, pentru cã moare de sete. Întotdeauna trebuie sã avem exigente suplimentare de la oameni care si-au ales profesii unde atîtia altii depind de ei: medicinã, pedagogie, preotie. Dacã un strungar îsi bate joc de profesia lui, sã-i fie rusine, dar dacã un medic care si-a luat pe umeri o astfel de responsabilitate îsi bate joc de a lui (si implicit de oamenii care depind de el) eu sper sã-i fie si pedeapsa pe mãsurã!
