SÃ NE CUNOASTEM VALORILE…Dorina Stoica, cea care scrie poezie religioasã, foarte apreciatã de Episcopia Husilor, de Patriarhia Românã, colaboratoare la Ziarul “Lumina”, este din Bârlad si s-a nãscut în anul 1952, pe 14 martie în comuna Rãchitoasa, judetul Bacãu. Nu a scris dintotdeauna, nu a avut vreo înclinatie precoce spre poezia religioasã. A lucrat în învãtãmânt, în industria de automatizãri si în administratie. Are studii tehnice, socio-umane, operare PC, design vestimentar. A debutat în revista Liceului „Gheorghe Rosca Codreanu” cu “Debuturi si traditii” în 1970. Debutul sãu editorial are loc în 2008 cu volumul “De la poezie la rugãciune” apãrut la Editura „Sfera” Bârlad, reeditatã si adãugitã în 2010 (poezie religioasã). Au urmat alte 11 cãrti de poezie si prozã religioasã. Prolifica scriitoare, mai cunoscutã în tarã si în Diaspora decât în Bârlad, Dorina Stoica a acceptat sã ne rãspundã la câteva întrebãri si sã ne dezvãluie ce o inspirã.
Dorina Stoica a fost inclusã anul trecut în Antologia bilingvã „Poetical Bridge” (Poduri lirice) din Noua Zeelandã. Are poezii traduse în limbile francezã si englezã. De asemenea, multe dintre poeziile sale au fost puse pe muzicã. Este membrã a “Academiei Bârlãdene”, “Uniunea Scriitorilor Europeni de Limba Românã”. Curiosi, ca toti ziaristii, am vrut sã aflãm de ce o bârlãdeancã de-a noastrã, de o modestie iesitã din comun dar cu un talent ce depãseste cu mult comunul, am vrut sã stim ce a fãcut-o pe Dorina Stoica sã scrie poezie religioasã.
R – Vã stiu de multi ani! Într-o zi am aflat cã scrieti poezie religioasã si m-am bucurat. Îmi plac oamenii care se raporteazã si la partea spiritualã a vietii într-o lume ce aleargã mai mult spre cele materiale. De când si de ce scrieti poezie religioasã?
D.S. – Scriu poezie din clasele primare. Am început sã versific de prin clasa a patra si asta stiu despre mine toti fostii colegii de scoalã. S-a petrecut însã ceva surprinzãtor si anume am intrat într-o stare poeticã dupã o perioadã de apropiere mai serioasã de bisericã si de viata spiritualã, cu alte cuvinte muza a poposit la mine si m-a tot ajutat sã scriu poezie si prozã. Cu un curaj pe care acum îl consider nebunesc, pe care acum când am ajuns sã fiu oarecum cunoscutã aproape cã nu-l mai am, constientã fiind ce mare este riscul de a-ti pune numele pe o carte. De ce poezie religioasã? Deoarece între timp am devenit o persoanã religioasã. Cred cã sunteti la fel de sigurã ca si mine cã orice om primeste un talent la nastere. De fiecare însã depinde ce face cu el!
R: Îmi povesteati odatã cã poezia religioasã ati scris-o sub puterea harului divin? Puteti sã explicati aceasta?
D.S. – Nu pot explica ce s-a întâmplat în anii 2007-2010 când am scris în mod surprinzãtor chiar si pentru mine poezii – rugãciuni fãrã a avea cunostinte teologice solide, dar fãrã nici o abatere de la adevãrul scritpuristic pe care abia ulterior aveam sã-l aprofundez si sã-l înteleg. Le-am scris si publicat exact asa cum “au curs din mine spre Cer” fãrã sã lucrez pe text. Pe alocuri naive, simple, au prins extrem de bine la cititorii iubitori de lecturi religioase. Sigur, odatã cu trecerea anilor si cu apartenta mea la Cenacluri interactive dar si reale, lecturi din poezia contemporanã, publicatã în antologii si reviste, m-am îndepãrtat oarecum de poezia primelor cãrti publicate în anii de început.
R: Ati avut în ultimii ani o activitate bogatã; cãrti publicate anual. Ati ajuns dacã nu mã însel la a 12-a carte publicatã. Aveti texte publicate în reviste importante;, premii la concursuri de poezie, de prozã si de volume; o multime de pãreri critice despre majoritatea cãrtilor;, participati la târguri de carte;, sunteti implicatã în unele activitãti culturale si spirituale. Este totusi o muncã perseverentã de ani de zile, consum de energie,, de timp si chiar de bani. De ce faceti toate acestea?
D.S. La început nici nu m-am gândit de ce scriu sau de ce m-am hotãrât sã public. Sau a fost pur si simplu voia lui Dumnezeu pentru mine. Si pentru cã muza a stat în toti acesti ani pe lângã mine si m-a ajutat atât de mult am creat poezie, am scris prozã. Nu am copiat, nu am imitat, nu am plagiat, ci pur si simplu mi-am oferit posibilitatea de a mã exprima si a mã elibera de trecutul apãsãtor, de prezentul adesori dureros. A crea de dragul de a crea, a crea pentru sine nu este cu nimic diferit de a mânca, a bea sau a sta tolãnit la soare – toate acestea folosesc numai spre desfãtarea sinelui si nu au vreo legãturã cu lumea, iar lumea nici nu este (sau nu ar trebui sã fie) interesatã de ele. Si totusi (datorez foarte mult internetului) cãrtile mele se cautã. În prezent am câteva duzini de cititori fideli si mai am pe unii care-mi furã din poezii.
R: Referitor la furatul poeziilor dumneavoastrã, mi-am amintit despre acea poezie “Iti multumesc, Doamne” ce v-a fost furatã, devenitã celebrã prin atribuirea ei pr. Arsenie Boca sub numele de “Rugãciunea multumirilor”, întâmplare despre care am scris si publicat un amplu articol în ziarul nostru, articol preluat de multe publicatii si agentii de presã, unele din diasporã, ce s-a mai întâmplat cu ea?
D.S. – Mi s-au furat mai multe poezii, nu e un caz singular. E o practicã sã publici si distribui un text fãrã autor sau sã-l atribui cuiva deja celebru. Sunt prea multi acei care cred cã este a lui Arsenie Boca! Prin urmare eu am renutat sã mã mai gândesc la ea. Mi-au luat-o si gata! Chiar dacã cei care au fãcut aceasta nu au avut intentii cinstite, pânã la urmã tot voia lui Dumnezeu este si aici. Mi-au rãmas o multime si mie.
“Scriu cu pãmântul sub unghii”
R: În afarã de scris mai aveti si alte preocupãri?
D.S. – De fapt sunt un om simplu, “scriu cu pãmântul sub unghii”. Am o grãdinã (nu prea mare ) unde ne petrecem timpul, sotul meu si cu mine. Eu mã ocup de flori iar el de legume si de copaci. E un mod de a convietui în armonie cu natura, de petrecere plãcutã si utilã a timpului, un oarecare efort necesar mentinerii conditiei fizice si de ce nu, de a ne hrãni mãcar câteva luni din an cu alimente bio, produse de noi. În zilele de duminicã si în sãrbãtori mergem la bisericã si mãcar odatã pe lunã pe la mãnãstiri. Scrisul, cititul si implicarea în activitãti culturale sunt modalitãti de mentinere a mintii ocupatã si activã, cãci de la o anumitã vârstã prea multã comoditate fizicã si intelectualã nu poate fi decât dãunãtoare si distrugãtoare.
R: La ce sã ne asteptãm pânã la sfârsitul anului? O nouã carte de poezie sau de prozã?
D.S.- Anul acesta s-ar putea sã nu fie nici una si nici alta, desi am douã cãrti ce asteaptã sã le public. În primul rând acum mã hotãrãsc mult mai greu când e vorba de a publica chiar si în reviste, si în al doilea rând peste mai putin de douã luni voi fi pentru prima oarã bunicã si asta e mai important pentru mine decât toate cãrtile din lume.
