PUNCTE DE VEDERE
Un paznic de nãdejde
Unii cheltuiesc sume mari de bani pe agenti de pazã, uitând cã apãrãtorii cei mai fideli si puternici sunt îngerii Domnului, pe care, din pãcate, nu îi invocãm prea des în rugãciune, desi prin puterea lui Dumnezeu ei sãvârsesc înfricosãtoare minuni. Ce „bodyguarzi” de treabã sunt îngerii! Nu cer bani, nu cer salarii mãrite, nici arme, nici masini, nici camere de supraveghere. Voiesc doar sã-i primim în viatã, sã le devenim prieteni.
Arhim. Mihail Daniliuc
Sãrbãtoarea Sfintilor Arhistrategi Mihail si Gavriil si, împreunã cu ei, a tuturor Cerestilor Puteri, ne oferã binecuvântatul prilej de a medita asupra rolului îngerilor în viata noastrã.
Potrivit învãtãturii ortodoxe, fiecare dintre noi primim la nastere un înger pãzitor. Asta nu înseamnã cã vom reusi sã estimãm numãrul sfintilor îngeri dupã statisticile referitoare la locuitorii Pãmântului, deoarece Dumnezeu poate porunci unui înger sã pãzeascã nu doar o persoanã, ci chiar un oras întreg. Dacã tot avem un înger pãzitor, care ar trebui sã fie relatia noastrã cu el? As zice eu, una de prietenie: îngerul sã ne devinã cel mai bun, cel mai apropiat prieten.
„Nici sã dormiteze cel ce te pãzeste”
Cu totii ne dorim sã trãim înconjurati de afectiune, sã iubim, sã fim iubiti. Iubirea adevãratã, presupune si o autenticã prietenie. Dar oare are rost sã ne întrebãm ce înseamnã un adevãrat prieten? Viata însãsi ne va lãmuri: prietenul ne dã putere în vreme de poticnealã; ne învatã sã mergem când schiopãtãm; ne redã aripi atunci când, din varii motive, am uitat sã zburãm, sã visãm, sã nãdãjduim, sã credem… De aceea, este greu de explicat în cuvinte notiunea de prietenie, cãci ea reprezintã limbajul curat, fãrã poticneli, al gândurilor, al simtãmintelor fatã de aproapele nostru. Adevãratul prieten simte o mare bucurie sã te întâlneascã si sã-l întâlnesti; se aratã capabil sã-ti ignore slãbiciunile; te ocroteste, luându-ti apãrarea, ca un „avocat” de nãdejde, când lipsesti, iar în prezentã se poartã mereu franc, deschis, altruist. Prietenia deplinã presupune ca cineva sã participe la soarta celuilalt în mod dezinteresat, fãrã urmã de viclenie, cu iubirea sfântã. Prietenul destoinic chibzuieste în cele ce te privesc pe tine ca pentru el însusi. Se pot spune multe în acest sens. Ce mai… prietenia reprezintã o tainã! De aceea, nu am pretentia cã am izbutit s-o cuprind în putinele mele rânduri. Sã meditãm, mai degrabã, la definitia sublimã a Mântuitorului Hristos: „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul sãu sã-si punã pentru prietenii sãi” (Ioan 15, 13).
Gândindu-ne la îngerii nostri pãzitori, oare sunt capabili ei de o asemenea jertfã? Cum îsi „dau” ei viata pentru noi? Nu îngerii pãzitori ne apãrã în chip nevãzut de ispitele diavolului? Nu ne cãlãuzesc ei pe calea luminoasã, ferindu-ne sã cãdem în tot felul de pãcate? Atunci când ajungem abãtuti, mâhniti, cine credeti cã ne sopteste în taina inimii cuvinte de încurajare, de luptã? Fireste, îngerii pãzitori, cãci ei nicicând nu dorm, potrivit spuselor psalmistului: „Nici sã dormiteze cel ce te pãzeste” (Psalm 120, 3). Ocrotitorii nostri ne scapã din primejdii. Vã închipuiti, cum ar spune maramuresenii, îngerii nostri, drãgutii, câte pãtimesc alãturi de noi, într-o singurã zi, ca sã ne izbãveascã din multele curse întinse de vrãjmasul omenirii pe înghimpoasele cãrãri ale vietii pe care rãtãcim? Câte gânduri întunecate nu ne dau târcoale? Câte închipuiri ori fantasme nu ne împresoarã? Sau câte dintre ele, unele chiar necurate, ne cotropesc mintea si sufletul? Cine pricepe câte primejdii, accidente, necazuri pândesc fragila noastrã existentã? De le-am sti pe toate, am aprecia la reala sa valoare jertfa sfintilor nostri ocrotitori. Va veni vremea când toate se vor vãdi. Abia atunci vom întelege din câte primejduiri, boli si situatii limitã ne-au salvat.
Veritabilã dovadã de fidelitate, de statornicie!
Afirmam nu demult cã în societatea contemporanã firmele de pazã s-au rãspândit pretutindeni. Aproape nu existã institutie sã nu angajeze la poartã un paznic. Îndrãznesc sã sustin cã este cea mai concretã dovadã a slãbirii în credintã, a relativizãrii încrederii în ocrotirea Sfintilor Îngeri. Agenti de pazã si protectie, sisteme de alarmã si supraveghere ultraperformante, structuri de securitate exceptionale – iatã „îngerii” societãtii contemporane secularizate. În asemenea conditii, mai avem nevoie de îngeri pãzitori? Au ce face ei azi în viata noastrã? Ce sã pãzeascã!? Dar oare îngerii ce zic despre noi în atare situatie? „Oamenii nu ne recunosc, nu ne mai considerã pãzitorii lor. Ne-au înlocuit!”. Sã ne convinã nouã aceastã regretabilã constatare? Pare o realitate tristã a contemporaneitãtii, dar, oricât de mult ar încerca omul sã-si construiascã „surogate îngeresti”, nu va reusi. Cerestile netrupesti Puteri au primit poruncã de la Creatorul lor si al nostru sã nu se depãrteze de la noi, desi, prin pãcate, prin ignorantã, noi îi izgonim. Cum ar spune vorba strãveche: îi dãm afarã pe usã, dar ei ne intrã pe fereastrã. Ce prietenie poate fi mai adevãratã decât aceasta? Veritabilã dovadã de fidelitate, de statornicie! De i-am imita pe îngeri, de-am avea mãcar un dram din dãruirea lor în relatiile noastre interpersonale cotidiene! Nu înseamnã cã negãm utilitatea gadget-urilor, nici nu tãgãduim progresul tehnic, atât timp cât le întrebuintãm spre binele omenirii. Problema se gãseste în altã parte: sã folosim astfel de echipamente ca pe niste daruri ale lui Dumnezeu, neuitând cã unde existã credintã nesovãielnicã, acolo vine binecuvântarea Lui. Nimic din cele pãmântesti nu poate înlocui relatia omului cu Dumnezeu. Ferecându-ne casa, am sta mai în sigurantã dacã am rosti si o rugãciune. Unii îsi achizitioneazã masini puternice si sigure, zic ei, dar mai linistit le-ar decurge cãlãtoria dacã, la plecare, ar cere ocrotirea îngerului pãzitor în toate cãile lor. Altii cheltuiesc sume mari de bani pe agenti de pazã, uitând cã apãrãtorii cei mai fideli si puternici sunt îngerii Domnului, pe care, din pãcate, nu îi invocãm prea des în rugãciune, desi prin puterea lui Dumnezeu ei sãvârsesc înfricosãtoare minuni. Ce „bodyguarzi” de treabã sunt îngerii! Nu cer bani, nu cer salarii mãrite, nici arme, nici masini, nici camere de supraveghere. Voiesc doar sã-i primim în viatã, sã le devenim prieteni.
Carevasãzicã, prietenia cu Sfintii Îngeri ne aduce nu doar pazã si protectie aici, ci îndeosebi în calea cãtre Cer. Sã cultivãm cât mai intens „relatia” cu ei, care ne va ajuta negresit la mântuire, cãci asa rostim în rugãciunea de la finalul Canonului Îngerului Pãzitor al vietii omului: „Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pãtimasului meu suflet si a vietii me¬le celei ticãloase, nu mã lãsa pe mine, pãcãtosul, nici nu te depãrta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc dia¬volului celui viclean, ca sã-mi stã¬pâneascã cu silnicie acest trup mu¬ritor. Întãreste mâna mea cea slabã si neputincioasã si mã îndrepteazã la ca¬lea mân¬tuirii”.
