TRIST… Profesorul de sport Alexandru Amarandei a încetat din viatã, ieri dupã-amiazã, în urma unor probleme de sãnãtate la inimã. Era bolnav de câtiva ani, iar în ultima perioadã se retrãsese din sport, iesise la pensie si încerca sã-si urmeze cu strictete tratamentul. Alexandru Amarandei a fost un mare fotbalist, a jucat o perioadã bunã la Steaua, dar si un profesor bun de sport. A început sã predea în 1982, la Liceul cu Program Sportiv (LPS) din Vaslui, iar printre elevii pe care i-a pregãtit se numãrã fotbalistul Ionut Balaur dar si profesorul de sport, Ionut Chiochiu.
Vestea i-a luat prin surprindere pe toti cei care l-au cunoscut: colegi, prieteni, elevi, fotbalisti. “Am aflat cã Sandu Amarandei a murit de la niste fosti colegi din Brãila, care m-au sunat în aceastã dupã-amiazã (n.r. ieri). Nu mi-a venit sã cred. Stiam cã e bolnav, dar nu credeam cã Dumnezeu îl va lua la El atât de devreme. Cu toate problemele de sãnãtate, el continua sã vinã la antrenamente câte douã ore pe zi. A fost un om de fotbal, poate profesorul cu cele mai bune rezultate la nivel de juniori. Tin minte cã acum doi ani eram la Bacãu, la un turneu al Juniorilor A si B. La întoarcere i s-a fãcut rãu, probleme cu inima, iar pânã acasã eu l-am tinut în brate. La intrarea în Vaslui, ne-a asteptat sotia lui cu masina. L-a dus la spital la Vaslui, dar nu au avut ce sã-i facã si l-au trimis de urgentã la ‘Sf. Spiridon’ la Iasi. Pãcat. Ne-a pãrãsit un prieten, un foarte bun coleg si un fost mare fotbalist. Sandu Amarandei a fost, pentru fotbalul vasluian, un simbol al performantei. A crescut si a fãcut fericiti foarte multi fotbalisti. Dumnezeu sã-l ierte, iar familiei multã putere sã treacã peste acest moment”, a declarat antrenorul Constantin Petrea.
Alexandru Amarandei – un antrenor model
Pentru directorul adjunct al LPS, Ionut Chiochiu, antrenorul Amarandei a fost un al doilea tatã. “Este o veste dureroasã. Mã leagã foarte multe amintiri de el. Pentru mine a fost un al doilea tatã. Mi-a fost antrenor de fotbal de la 7 ani, practic lui îi datorez începutul meu în fotbal. Un om bun, exigent si dificil uneori, care a reusit sã facã performantã atât din postura de fotbalist, cãci a jucat o perioadã bunã la Steaua, cât si din postura de antrenor. A antrenat sute, poate chiar mii de elevi. Noi, profesorii de la Liceul cu Program Sportiv, îi suntem recunoscãtori pentru tot ceea ce a fãcut pentru aceastã unitate de învãtãmânt, dar si pentru judetul Vaslui. A fost un simbol al nostru, un profesionist de la care am avut cu totii de învãtat”, a declarat Ionut Chiochiu, directorul adjunct al Liceului cu Program Sportiv Vaslui.
S-a stins o emblematicã stea a fotbalului vasluian
Duminicã, 18 iunie 2017. Zi ploioasã si tristã pentru toti cei care l-au cunoscut pe cel ce a fost AMARANDEI ALEXANDRU OCTAVIAN. Un om puternic, hotãrât si luptãtor. Un jucãtor desãvârsit atât pe scena vietii, cât si pe terenul de fotbal. Viata i-a oferit bucurii si tristeti, dar zâmbetul lui rãsunãtor l-a însotit mereu si asa va rãmâne în sufletul si inima celor care l-au iubit.
Cine a fost Alexandru Amarandei
Nãscut pe 7 august 1953 la Târgu Jiu, absolvent al Facultãtii de Educatie Fizicã si Sport din Suceava, a avut un parcurs frumos ca jucãtor de fotbal. Si-a început cariera la Politehnica Iasi, unde a evoluat între anii 1966 – 1973. În 1971 a evoluat pentru nationala de tineret în cadrul turneului de la Viareggio. În perioada anilor 1973-1974 a îmbrãcat tricoul echipei Steaua Bucuresti intrând astfel în istoria clubului. În 1975 – 1978 a jucat pentru CSM Suceava. Ajuns în 1978 pe plaiuri vasluiene, reuseste sã-si impunã stilul fotbalistic dedicându-se vietii de profesor antrenor pentru generatii si generatii de fotbalisti, care ulterior au ajuns la diferite echipe importante din întreaga tarã. Fotbalul a fost viata lui. Tineretea si-a petrecut-o pe teren, la fel si viata de familie, transmitîndu-le bucuria de a juca fotbal celor doi bãieti ai sãi – Amarandei Ciprian Sorin (arbitru de fotbal liga I) si Amarandei Manuel-Sebastian (Jucãtor F.C. Vaslui). Dragostea fatã de sportul rege nu s-a oprit aici. De-a lungul carierei sale a pus bazele celor mai mici grupe de juniori din judet, în anul 2014 devenind antrenorul propriilor sãi nepoti. Boala nemiloasã l-a gãsit tot pe terenul de fotbal. În anul 2015, aflat la un meci de fotbal împreunã cu grupa sa de juniori de la Liceul cu Program Sportiv Vaslui, face primul infarct cardiac. Peste jumãtate de an urmeazã un alt infarct mezenteric, care îl determinã sã renunte la marea sa dragoste – FOTBALUL, dar, si asa, continuã sã le dea sfaturi celor trei nepoti, viitori fotbalisti. În iunie 2017 suferã un atac cerebral. Urmeazã mai multe zile de comã indusã. Între timp, nepotii sãi, alãturi de colegii de la Real Junior Vaslui, participã la douã competitii nationale pe meleaguri constãntene, iar victoriile i le dedicã bunicului Sandu.
Duminicã, 18 iunie, inima sa a încetat sã mai batã.
Ne luãm rãmas bun de la cel care a fost profesor, antrenor, coleg, prieten sau cunoscut si suntem alãturi de familia greu încercatã de aceastã durere. Pierd un sot, tatã, bunic, socru, cel mai greu fiind pierderea fiului pentru iubita sa mamã. O inimã bunã a încetat sã mai batã. Un suflet mare s-a ridicat la cer, lãsând în urmã o nemãrginitã durere si un gol imens. Sincere condoleante, Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!
