spot_imgspot_img
15.6 C
Vaslui
28-mart.-2024

Copiii care se luptă cu o boală groaznică, cu zâmbetul pe buze. Povestea plină de speranţă a unor mici nevinovaţi

- Advertisement -

Victime ale unei boli neiertătoare, tinerii de la Gulliver îşi văd în continuare de viaţă şi fără ajutorul părinţilor. Deşi sunt seropozitivi, o parte dintre aceştia au mers la şcoală, iar acum şi-au găsit şi un loc de muncă. Matei şi Murat sunt cei mai mici din centru şi au poveşti asemănătoare. Au luat infecţia de la mamă, iar tatăl nu i-a căutat niciodată. În vârstă de patru, respectiv 11 ani, aceştia îşi petrec copilăria printre oameni cărora chiar le pasă de ei.
„Mamă de împrumut“
A fost infectat cu virusul HIV încă din pântecele mamei. Fără vină, fără familie, Matei a ajuns la două luni după naştere la Centrul Gulliver, de pe Galata. Aici se află şi în prezent, sub observaţie medicală permanentă. Matei are patru ani şi este un copil frumos. Cînd va fi mare vrea să se facă pompier sau şofer de cursă lungă. „Mama lui este şi ea bolnavă, nu poate avea grijă de el, iar tatăl este necunoscut. Din toamnă, vrem să îl dăm la grădiniţă, la una normală, însă trebuie să găsim înţelegere mai ales la educatoare. Pănă acum, pentru ceilalţi copii care au mers am găsit tot sprijinul“, povesteşte Daniela Caltea, directorul Centrului Social Gulliver. Matei este un copil slăbuţ, puţin ruşinos cu străinii şi mare iubitor de poveşti. Cea care i-a devenit mamă şi care l-a crescut ca pe propriul copil spune că în fiecare seară îi citeşte din „Punguţa cu doi bani“, „Capra cu trei iezi“, ori „Ursul păcălit de vulpe“.

Adriana Stoica îl strânge pe Matei în braţe

„Pentru noi, faptul că Matei a venit de mic a fost o revigorare. Am avut grijă de el şi s-a ataşat de mine. Acum petrecem aproape tot timpul împreună. La despărţire seara ne despărţim greu. Il spăl, îl schimb, îi dau să mănânce, facem activităţi împreună…“, mărturiseşte Adriana Stoica, infirmieră de nouă ani la Gulliver. Băiatul cu păr măsliniu nu mai are fraţi, iar mama, foarte bolnavă, nu are posibilitatea să îl vadă prea des. Aceasta nu a apucat să-i privească primii paşi, să-i audă primele hohote de râs sau să-l strângă mai multe seri la rând, la piept. Pentru ea orizonturile sunt limitate, iar faptul că Matei se află în grija Centrului Gulliver o linişteşte. „Băiatul a mers foarte repede şi este o persoană foarte practică. Mereu mă ajută la treabă când mă vede că împăturesc haine. A fost botezat imediat după naştere la Infecţioase, iar venirea lui la Gulliver ne-a încălzit sufletul. Ceilalţi sunt prea mari, ei au ajuns la maturitate şi conştientizează abandonul familiei, îşi dau seama de realitate şi de aceea trebuie să avem grijă de ei. Le oferim consiliere psihologică în continuare“, mai explică Adriana Stoica.


Tătăl l-a părăsit

Din cei 30 de tineri aflaţi la Centrul pentru seropozitivi Gulliver, 28 sunt trecuţi deja de 18 ani. Singurii copii sunt Matei şi Murat. Acesta din urmă are 11 ani şi este în clasa a V-a la o şcoală normală din oraş. Se află la centru de la vârsta de trei-patru ani şi de atunci nu l-a mai căutat nimeni. Murat are cam aceeaşi poveste, a fost infectat de la naştere de mamă. Deoarece nu a mai putut lupta cu boala, aceasta a murit şi i l-a lăsat în grija tatălui, de origine turcă. Însă aici niciodată poveştile nu se termină cu bine. De opt ani de zile tatăl nu a mai dat niciun semn de viaţă, deşi se spune că îşi iubea nespus familia. „De opt ani încercăm să-l găsim, ne-am gândit că s-a întors în Turcia, am făcut demersuri, însă fără nici un rezultat. Murat mai are un frate mai mic, dar care nu a fost infectat cu HIV şi care se află tot în grija Direcţiei de Asistenţă Socială. Ne-am gândit că poate la un moment dat, tatăl se va întoarce să vadă ce-i mai fac copiii“, spune cu sufletul greu directorul centrului.  Murat are ochii de culoarea boabelor de cafea şi mâinile moi. Învaţă binişor la şcoală şi se descurcă singurel în multe situaţii. Înainte să ajungă Matei la centru, Murat era cel mai mic dintre copii şi prin urmare cel mai alintat. A crescut iubit de toată lumea şi poate că nu a simţit lipsa unei familii adevărate. Deşi nu-şi mai aminteşte de mama lui, acesta înţelege totuşi că i-a dat poate cel mai de preţ lucru. Pe lângă o boală grea i-a mai dat şi viaţă.


Talentat la Origami

Din cei 16 băieţi şi 14 fete, au reuşit să se încadreze socioprofesional doar 10. Aceştia lucrează la atelierele Fundaţiei „Alături de Voi“, unde merg zilnic la atelierele de legătorie şi confecţii. „Marea majoritate a terminat o formă de învăţământ, însă cei care nu s-au integrat au şi alte probleme, de regula din cauza bolii ajung să aibă deficienţă severă mintală, prin urmare nu pot merge nici la şcoală“, explică Daniela Caltea. Aceştia rămân în continuare în grija lor, li se oferă cazare, asistenţă medicală, servicii de consiliere şi educaţie cu educatori specializaţi. Printre aceştia se numără Irina şi Marian, o tânără de 20 de ani şi un băiat de 22 de ani. Irima are deficinţe de vorbire, însă pictează minunat. Marian are un talent înnăscut pentru tehnica Origami şi munceşte şi o zi întreagă pentru o lebădă mică de hârtie. La obiectele mai mari munceşte înzecit. „Pentru această lebădă mare am stat o săptămână, este migălos, dar îmi place“, spune băiatul. S-a gândit să o folosească pe post de coş pentru ouăle de Paşte, şi tuturor li s-a părut o idee grozavă. Marian mai ştie să facă tot felul de vaze, ulcele şi diferite obiecte de artizanat, toate din bucăţi de hârtie, împăturite cu grijă. Să îmbine culorile este un alt secret de-al lui. Irina are părul scurt, tuns băieţeşte şi deşi nu poate vorbi, reuşeşte să transmită uşor ceea ce doreşte. Are un zâmbet sincer pe faţă şi nu-i este frică de stăini. Dimpotrivă. Deşi au amândoi peste 20 de ani, au rămas nişte copii în corpuri de adult.


Centrul funcţionează de 9 ani

La Centrul Gulliver lucrează în prezent în jur de 30 de persoane care au grijă 24 din 24 ore de tinerii infectaţi cu virusul HIV, printre care medici, asistenţi medicali, psihologi, asistenţi sociali, logopezi, educatori, supraveghetori de noapte, infirmieri şi îngrijitori. Centrul Gulliver a fost înfiinţat în anul 2005, când au fost aduşi 64 de copii infectaţi cu HIV în spitalele din Iaşi, în perioada 1990 – 1992. „La început, în 1996, aceşti copii diagnosticaţi cu această boală au stat internaţi într-o secţie exterioară a Spitalului „Sf. Maria“. Aceştia au fost internaţi de mai multe ori prin spitale şi din cauza unor ace nesterile ori a unor transfuzii s-au infectat. În anul 2000 a fost preluată de Direcţie“, explică directorul de la Gulliver. Aceştia au mai stat o perioadă şi în pavilionul nr. 7 al Spitalului de Boli Infecţioase. Acum pavilionul nu mai există, însă a rămas în timp numele ce aminteşte de o adevărată tragedie. De atunci şi până acum, o parte din părinţi au uitat de cei cărora le-au dat viaţă. Sunt însă şi norocoşi care ajung acasă de Crăciun sau de Paşte.

Daniela Caltea,directoarea centrului
Uneori chiar şi de ziua lor de naştere, când au parte de o petrecere surpriză. Însă sunt puţini cei care încă se mai simt iubiţi de părinţi. O parte dintre ei au acasă fraţi şi surori iar părinţilor le este frică să nu-i infecteze şi pe ei. „Sunt copii care au o relaţie bună cu familia, mai merg în vacanţe acasă. Sunt şi părinţi cu care încercăm să luăm legătura prin scrisori, telefoane, vizite la domiciliu. Facem şi cu părinţii consiliere, vrem să înţeleagă modalitatea de transmitere şi să nu se teamă“, mărturiseşte Daniela Caltea, care împlineşte în curând 10 ani de când lucrează cu copiii seropozitivi. „Drept dovadă, de atâţia ani nu am păţit nimic“, încheie aceasta.

Cititi: http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/copiii-care-se-lupta-cu-o-boala-groaznica-cu-zambetul-pe-buze-povestea-plina-de-speranta-a-unor-mici-nevinovati–48622.html

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.