MARE-I GRÃDINA Consilierul judetean Dumitru V. Marin si-a tras statuie. În deliru-i megalomanic care îl stãpâneste de mult timp si care pare cã nu are leac, profesorul Marin poate fi cântãrit acum în 130 de kilograme… de ciment brut cu miez de fier, la Muzeul Judetean. E drept cã statuia este aruncatã într-un colt, dar este un colt de cinste! Si asta nu e nimic. Acesta are în pregãtire un volum plin de omagii pentru propria persoanã genialã. Colac peste pupãzã, tot Dumitru V. Marin a initiat o campanie de strângere de semnãturi prin care doreste sã convingã Primãria Vaslui sã-i atribuie titlul de cetãtean de onoare!
Statuia lui D.V. Marin are în jur de un metru în înãltime si cu sigurantã nu te cuprinde sentimentul tainic al divinului când o vezi. E un amestestec pretentios, adicã ceva din freza lui Ceausescu, bãrbia rotundã a lui Caligula si pometii lui Creangã. DVM nu si-a fãcut de unul singur bustul… desi, dupã cât îl stim, ar fi tras o cioplealã, dacã se pricepea cât de cât si la sculpturã. Din câte am putut afla, si-a angajat artist, pe Cristian Pântea, un salariat al Muzeului Judetean, care sã-l imortalizeze în ciment brut cu miez de fier, dupã care a fãcut ce-a fãcut si a donat “opera” aceleiasi institutii. “Profesorul m-a sunat si a spus cã are un bust care îl reprezintã pe dumnealui. I-am spus cã, în momentul în care posteritatea va aminti de el, dacã va aminti de el, îl vom pune în muzeu. Pânã atunci, am încheiat un contract de custodie cu profesorul si am conservat bustul în depozitul muzeului. Nu stiu cine l-a realizat. Ce pot sã spun… domnul Marin are un simt dezvoltat al posteritãtii”, spune Ioan Mancas, directorul Muzeului Judetean Vaslui. Faza cea mai tare e cã, dacã se întâmplã ceva cu “opera”, muzeul s-a îngajat sã plãteascã proprietarului nu mai putin de 60 de milioane de lei vechi.
Marin ne invitã sã-l omagiem!
La adresa redactiei, ne-a sosit o invitatie din partea profesorului Dumitru V. Marin care, pentru comicul ei absolut demential, meritã reprodusã cuvânt cu cuvânt: “Grupul de presã Cvintet TE-RA intentioneazã sã publice un volum omagial consacrat aniversãrii prof. dr. Dumitru V. Marin, care, pe data de 28 aprilie 2011, împlineste o vârstã rotundã, de 70 de ani! În acest scop, vã adresãm invitatia, ca în virtutea bunelor relatii, a autoritãtii Dvs. si a cunoasterii personalitãtii si operei dlui. prof. dr. Dumitru V. Marin, pânã cel târziu pe 15 martie a.c., sã trimiteti pe adresa noastrã de mail un material scris pentru a fi înclus în volumul omagial. Sugestii de teme: Profil intelectual, profesorul, Managerul, Jurnalistul, Etnologul, Istoricul a) în învãtãmânt; b) în istoria culturalã, Romancierul, Monografistul, Îndrumãtorul în Agora, Editorul, Actiuni participative (sesiuni, întâlniri, delegatii etc), Omul politic, Familistul (familie, avere), Operã sau oricare subiect doriti. CV-ul si o parte din opere se aflã pe blogul www. marin(…). Cartea trebuie sã aparã pânã pe 10 aprilie a.c. Vã vom tine la curent si cu celelalte actiuni în derulare, inclusiv cu programul complex al zilei de joi, 28 aprilie a.c. Binevoiti un rãspuns. Vã asigurãm de toatã stima si pretuirea noastrã”. Semnat director general, Dumitru V. Marin.
Comitet de initiativã pentru numirea lui DVM cetãten de onoare al Vasluiului!
Nimic nu se comparã cu ce “eveniment” cultural pregãteste DVM. Nici mai mult, nici mai putin, profesorul vrea sã devinã cetãtean de onoare al municipiului Vaslui. N-am rezistat tentatiei si am sãpat putin în subiect, adicã ne-am dat drept ziaristi de la Bucuresti care fac un material despre personalitatea plurivalentã a personajului. Am discutat cu chiar cel care se ocupã de problemã, Val Andreescu. Am aflat cã s-a constituit un Comitet de initiativã care se ocupã cu strânsul semnãturilor pentru ca profesorul sã poatã deveni cetãten de onoare. N-am putut afla câte semnãturi din partea cetãtenilor au fost strânse. Oricum, în ce priveste volumul omagial, se pare cã va fi unul care va reuni multe nume. “Sunt multi academicieni, oameni de culturã din Vaslui si chiar episcopul Husilor, care au trimis materiale. Dumitru V. Marin este o personalitate, cã place la unii sau nu. Este primul care a înfiintat o televiziune la Vaslui, un trust de presã, o scoalã de presã si este trecut în dictionarul international al folcloristilor”, ne-a spus Val Andreescu. Totusi, statuia lui DVM l-a amuzat pe angajatului profesorului. “E nãstrusnicã ideea, nu stiu prea multe despre statuie. Unii oameni tin mult la cariera lor, au un simt mai dezvoltat în acest sens”, a mai spus Val Andreescu.
ACULTÃ DIALOGUL CU ANGAJATUL LUI D.V. MARIN
Val andreescu – Marturisiri
Asculta mai multe audio ambientala
CRONICÃ NEROMANTATÃ
Cine este adevãratul Dumitru Marin
PROFESIA Înainte de a fi un personaj controversat, Dumitru Marin a fost un profesor controversat, în sensul în care toatã lumea spunea cã e un profesor slab, doar el spunea cã e bun. Controversa a fost lãmuritã atunci când, la câtiva ani dupã “Revolutie”, a fost nevoit sã plece de la catedra pe care o ocupa la Liceul Mihail Kogãlniceanu din Vaslui. La acea vreme a fost un scandal de notorietate deoarece plecarea sa a fost precedatã de mai multe proteste ale elevilor si pãrintilor, legate de prestatia dezastruoasã a pedagogului Marin. Tot de “cariera” de pedagog se leagã alte scandaluri în care acesta apare în postura de seducãtor de eleve. În ciuda acestor esecuri consecutive, Marin si-a pãstrat titulatura de profesor, ba, mai mult, si-a mai adãugat una…doctor. Marele sãu merit, în aceastã privintã, a fost faptul cã a descoperit o colectie de reviste “Ion Creangã”, editate de folcloristul Tudor Pamfile, le-a fãcut pachet si a mers cu ele la Facultatea de Litere din Bucuresti. Doctoratul l-a dobândit la Chisinãu, în conditii destul de ciudate. Asa a ajuns Marin doctor, primul si singurul doctor din Vaslui care n-a reusit sã-si pãstreze catedra.
CARIERA Dupã ce a terminat-o cu elevele de liceu, Marin s-a concentrat puternic asupra presei. Având, initial, suportul Primãriei Vaslui si a mai multor parteneri de afaceri, Marin reuseste sã înfiinteze una din primele televiziuni “particulare” din tarã. Pe traseu, îsi eliminã toti partenerii, rãmânân singur patron. Abia aici devine Marin “genial”. Având avantajul acestei televiziuni, acesta a reusit sã impresioneze (santajeze) multi oameni cu putere de decizie si a pus mâna pe multe proprietãti din judetul Vaslui. Astfel, sute de hectare de teren, foste CAP-uri si ferme au încãput pe mâna lui Marin. Dacã aveti curiozitatea sã cititi editorialele mai vechi sau mai noi ale acestuia, veti vedea cã mai mereu apare câte un angajat, un “Nea Vasile”, care a fugit cu bunurile profesorului. Asta se datoreazã calitãtilor manageriale ale lui Marin, calitãti care se bazeazã pe principiu, de ce sã dai salariu unui angajat când poti sã-l dai afarã si sã angajezi altul! Aceleasi principii le-a aplicat cu consecventã si în calitate de patron de presã, astfel explicându-se “scoala de presã”. Dupã o anumitã perioadã petrecutã la trustul sãu de presã, toti ziaristii si-au cãutat norocul prin alte pãrti si pentru cã unii, chiar aveau calitãti, au devenit cineva în aceastã breaslã. În niciun caz valoarea lor nu pleacã de la Marin. Altfel spus, marele merit al lui Marin a fost cã nu le-a plãtit salariile anagjatilor din “trust’, fortându-i sã-si facã o carierã adevãratã prin alte pãrti.
POLITICA Dupã ce a devenit patron de presã si latifundiar, Marin a intrat în politicã. Acesta si-a încercat norocul în mai multe partide obscure si a ajuns într-un sfârsit la PNL. În 2008 a produs o mare surprizã atunci când a fost nominalizat ca si candidat din partea acestei formatiuni politice la Primãria municipiului Vaslui. Din aceastã posturã a reusit sã obtinã în jur de 3% din optiunile electoratului, dar asta nu a mai fost o surprizã. Ulterior a fost dat afarã din partid, pentru prestatia sa jalnicã si a pierdut si scaunul de consilier judetean. Marin nu s-a lãsat, si-a dat partidul în judecatã si si-a câstigat functia politicã în instantã. Demnã de mentionat, în privinta viziunii politice a lui Dumitru Marin, este una din ideile sale electorale si anume amplasarea unui WC public în centrul Vaslului. Din pãcate, Marin n-a reusit, încã, sã-si îndeplineascã promisiunea electoralã.
Ce treabã avem cu Marin?
Dumitru V. Marin are un singur merit: nu mai este doar o persoanã, ci un personaj. Si încã unul pitoresc si chiar comic uneori, în tentativa sa de a se autozeifica, în viatã fiind. Pot sã bãnuiesc cã acest personaj îsi pierde 90% din timpul sãu pretios visând la momentele în care posteritatea îi va descoperi adevãrata valoare, pentru cã prezentul mizer nu i-a identificat încã genialitatea. Dar asta nu reprezintã o problemã. Grav este faptul cã acest personaj e activ în spatiul public si (încã) pe banii si pe destinul amãrâtului de popor vasluian. Cã el se auto-ridicã în slãvi, cã îsi face statui personale, cã se cere numit cetãtean de onoare, asta, pânã la urmã, reprezintã niste simptome care indicã o patologie complexã si… privatã, ca sã zic asa ! Mai pe scurt, sã se spele pe cap cu pãrerea sa despre sine si despre capodoperele sale. Dar, dacã acest domn, care înregistreazã derapajele de fatã, este unul care decide într-un spatiu public, deja boala lui evidentã începe sã ne …deranjeze! În definitiv, vorbim aici de un consilier judetean, chiar dacã unul care nu a fost ales, ci numit printr-o sentintã judecãtoreascã. Nu ne intereseazã poeziile lui Marin despre elevele de liceu sau romanele sale onirico-libidinoase, ci activitatea sa socialã si politicã. Din aceste motive, credem cã se impune o examinare clinicã serioasã a acestui om care voteazã pentru vasluieni si care, culmea, n-a fost votat de vasluieni.
