Plecând de la inspiratul pamflet al profesorului Cãlcâi, Maricel Boul si-a luat nasul la purtare si a purces la Husi sã facã o micã investigatie pentru a verifica ce japcã a fãcut șapcã. Si mare i-a fost surpriza sã constate cã, de fapt, nu numai mormântul amicului profesorului Cãlcâi a dispãrut, ci mai multe. Iatã ce scrie acesta în raportul sãu pe care l-a predat sefului: „Bascã nu s-a multumit sã fure doar mormântul unde este înmormântat Cãlcâiul lui Ahile si a mai dat iama si prin alte locuri de veci. Acolo unde i s-a pãrut acestuia cã rudele nu au mai trecut de mult. Le-a vândut pe multi verzisori unor amici. Unul dintre ei este chiar prietenul de poker a lui Gibilan, un tãnãr cãruia cei din Husi îi spun domnul Boschet, fãcând aluzie la calitatea sa de stãpân peste toate spatiile verzi din oras. Acum, Bascã, proaspãt capitalizat, îsi permite sã joace si joia poker cu Gibilan, nu numai vinerea. Cicã totul ar fi plecat de la doamna Bascã, care i-a interzis sotului sã mai umble la banii vacii când pierde intentionat la cãrti cu „bremarele”. Bine, cã acum, umblã la banii celor care-si doresc, încã din timpul vietii, un loc de veci. Cât despre registrele cu morti pe care toti le cautã, au fost arse demult, de când locurile de veci au început sã fie tranzactionate pe piata orasului dintre vii pe jetoane”.
Când rudele vin din strãinãtate sã-si caute mortii, Bascã al nostru o arde pe partea sentimentalã, cã nu stie, cã e nou, cã poate are cunostintã popa din cimitir si asa mai departe. Dar nu recunoaste cã le-a vândut. Dacã procurorii vor sã verifice aceastã afacere, nu au decât sã ia la mânã toate mormintele fãcute noi si sã-i strângã un pic cu usa pe „proprietari” si sã recunoascã cam cu cât au cotizat la domnu’ Bascã. Asa poate aflãm si noi, opinia publicã, cu cât se mai vinde o garsonierã cu usa-n tavan la Husi.
