Apel disperat
DRAMATIC…La doar 26 de ani, o mamã a cinci copii, diagnosticatã cu leucemie, are nevoie urgent de sânge si de trombocite.
RUGÃMINTE…. Laura Ionescu, o mamã tânãrã din Vaslui, în vârstã de 26 ani, trãieste o adevãratã dramã. În urmã cu o lunã jumãtate, a fost diagnosticatã cu o boalã nemiloasã: leucemie acutã mieloblasticã. Pentru a supravietui, Laura trebuie sã facã neapãrat un transplant de mãduvã. Cei doi frati ai tinerei si-au fãcut analizele si asteptã rezultatele, pentru a vedea dacã vreunul dintre ei este compatibil. Pânã atunci, însã, tânãra are nevoie urgent de sânge si de trombocite, pentru cã altfel nu ar putea face fatã sedintelor de chimioterapie. Mâine, trebuie sã meargã, din nou, la Spitalul Regional de Oncologie din Iasi pentru tratament. Asteptarea e grea, însã Laura este optimistã cã totul se va termina cu bine, se va însãnãtosi si îsi va creste frumos cele cinci fete.
În editia de azi a ziarului Vremea nouã vã invitãm sã cunoasteti povestea unei tinere mame care luptã sã trãiascã. Se numeste Laura Ionescu si este din comuna Botesti. Are 26 ani si a dat nastere la cinci fete: Maria Alessia (8 ani), tripletele Andreea-Raluca, Stefania-Bianca, Oana-Larisa (cinci ani), Roxana-Elena (patru luni). Cã va avea triplete a aflat abia la nastere. „Noi stiam cã vom avea gemeni, nu tripleti. Pe la sapte luni nu am mai putut sã duc sarcina si am nãscut prematur. A fost greu la început, trebuia sã cumpãrãm pampersi, lapte… Pe parcurs ce cresteau, rãceau foarte des, pentru cã aveau imunitatea slabã. Dar am depãsit perioada, acum sunt foarte bine. M-au ajutat foarte mult soacra si sotul, altfel nu as fi fãcut fatã”, spune Laura.
„Am avut nevoie întruna de sânge, grupa A II pozitiv”
Viata tinerei mãmici a decurs bine pânã în urmã cu câteva luni: o familie frumoasã, o casã bine îngrijitã, multã liniste si dragoste. Boala a apãrut pe nesimtite, fãrã manifestãri vizibile. Deodatã, cu câteva zile înainte de a merge la medic, a început sã se simtã rãu. „Pe 4 august m-am dus la spitalul din Vaslui, pentru cã mã simteam rãu. Nu aveam poftã de mâncare deloc, mai mult fortat mâncam câte ceva, nu aveam putere sã mai merg, nu puteam sã tin fata cea micã în brate, desi atunci avea trei luni. Iar la Vaslui mi-au fãcut patru seturi de analize, mi-au zis cã am ceva în sânge, dar cã nu stiu exact si cã mã vor trimite la Iasi, pentru cã acolo sunt specialisti în problema mea. Am stat internatã trei zile pentru cã în Iasi nu erau locuri, iar apoi, pe 7 august, m-au trimis cu ambulanta. Acolo mi-au fãcut iar analizele si mi-au zis cã am leucemie acutã mieloblasticã. M-au bãgat imediat la chimioterapie, iar apoi am intrat în aplazie. Am avut nevoie întruna de sânge, grupa A II pozitiv, în special de trombocite, pentru cã tratamentul este foarte puternic. În ultimul timp, nici spitalul nu mai avea. Când am hemoglobina scãzutã, mã simt foarte rãu, ametesc, nu mai vãd… Este foarte greu si pentru mine, dar si pentru cei de acasã. În ziua în care eu am plecat cu ambulanta la Iasi, sotul trebuia sã plece cu autocarul la muncã în Suedia, unde a lucrat multi ani. Însã nu a mai plecat când a auzit cã eu am fost transportatã cu ambulanta la Iasi. Vine la mine mereu, chit cã e greu acasã, cã trebuie sã aibã grijã de fete, mai ales cã acum se duc la scoalã, la grãdinitã, iar cea micã e cât un ghemotoc. El se ocupã de tot, face curat, dã cu aspiratorul, spalã pe jos…”, povesteste Laura.
„Psihologul meu sunt eu, mã încurajez singurã cã va trece si cã voi fi bine”
În ciuda durerilor pe care trebuie sã le suporte, tânãra mãmicã este optimistã: „Am o sãptãmânã de când sunt acasã, dar miercuri trebuie sã mã duc iar la spital pentru tratament. Mi-au spus clar cã, pentru a scãpa sigur de boalã, am nevoie de un transplant de mãduvã. Fratele si sora mea si-au fãcut deja analizele, dar încã nu am aflat dacã sunt compatibili. Sã dea Dumnezeu sã putem realiza transplantul. Eu cred în minunea asta. Sunt un om foarte credinios, mã rog în fiecare zi sã trec cu bine prin asta. Si la spital, când mã simteam rãu si aveam frisoane, mã rugam la Dumnezeu si îmi reveneam. Mã linisteam. Stiu cã trebuie sã fiu tare din punct de vedere psihic, pentru cã de acolo pleacã totul. Am momente când clachez, dar îmi revin. Psihologul meu sunt eu, mã încurajez singurã cã va trece si cã voi fi bine. Nu am cum altfel, pentru cã, vedeti si voi, am cinci frumuseti care mã asteaptã acasã si pentru ele trebuie sã trãiesc”. Pentru cei care vor sã sprijine financiar aceastã familie, pentru cã nu le este usor nici din acest punct de vedere, acestea sunt conturile (pe numele Ionescu Vasile, sotul Laurei): EUR RO98BTRLEURCRT0210570801; RON RO51BTRLRONCRT0210570801.
