Drama unei tinere din Fãlciu
AJUTOR… “Vã rog din suflet sã mergeti la ea în vizitã cu un mãr, cu o bananã, cu o supã…”. Este apelul unui tânãr de pe un grup de Facebook al iesenilor pentru o prietenã de-a sa din comuna Fãlciu, judetul Vaslui, care se aflã internatã la Spitalul “Sf. Spiridon” din Iasi din cauza unei complicatii survenite ca urmare a unei infectii la mãsea. Roxana Neculea, în vârstã de 26 ani, are o poveste de viatã tristã: a fost abandonatã de mamã când era micã, apoi a fost diagnosticatã cu diabet, asemenea fratelui sãu aflat în scaun rulant. Câtiva ieseni cu suflet mare au vizitat-o pe tânãrã, i-au dus fructe si ce au mai putut ei, însã visul Roxanei este sã aibã camera sa. “Avem o singurã camerã, care ne este si dormitor, si bucãtãrie, si baie. Venitul infim al tatãlui meu nu ne permite sã terminãm casa pe care am început-o si nici sã mã tin de regimul alimentar pe care îl cere boala mea. Mi-as dori sã am camera mea, sã stau în intimitatea mea”, a declarat tânãra.
Povestea tinerei, prezentatã succint pe retelele de socializare de prietenul ei, i-a emotionat pe oameni. “Dragi ieseni cu suflet mare, apelez la voi cã eu nu pot ajunge momentan în Iasi. Am o prietenã care este internatã la “Sf. Spiridon”, salonul 5, este operatã, este din Vaslui si e singurã în Iasi. Mamã ei a pãrãsit-o de micã, acasã mai are un frate în scaun rulant, locuieste numai cu tatãl, as vrea sã îi faceti o bucurie, sã o vizitati. Se numeste Roxana Neculea, are 26 de ani, e din Vaslui, este operatã la gât si are si diabet, operatia se prinde greu. Vã rog din suflet sã mergeti la ea în vizitã, cu un mãr, cu o bananã, cu o supã, cãci Hristos a zis <bolnav am fost si ati venit la mine, însetat am fost si mi-ati dat sã beau, flãmând am fost si mi-ati dat sã mãnânc, gol am fost si m-ati îmbrãcat, singur am fost în temnitã si ati venit la mine>“, a fost îndemnul lui Dumitru, prietenul Roxanei.
“De la Bârlad am fost trimisã la Iasi, pentru cã reprezenta o urgentã si nu era de competenta lor”
Tânãra a ajuns la spital la începutul acestui ani din cauza unei infectii la o mãsea. “Pe 31 decembrie a început o durere de mãsea, pe 1 ianuarie m-am trezit cu gâtul umflat, de nici mãcar nu puteam înghiti apã, un prieten cu masinã m-a luat si m-a dus la Urgentã la Bârlad. Când am ajuns acolo, am fost examinatã si am fost trimisã la Iasi, pentru cã au spus cã era o urgentã si nu era de competenta lor. Am ajuns la Iasi, unde am fost examinatã mai amãnuntit. Aveam o infectie, mi s-a scos mãseaua, mi s-a spart abcesul, dar dupã aceea, din cauza bolii, a intervenit o infectie în afarã si a fost nevoie de o interventie chirurgicalã la nivelul gâtului. Am stat o perioadã la sectia de Chirurgie Oralã si Maxilo-Facialã, iar de vineri am fost transferatã la sectia de diabetici”, a povestit Roxana.
“Bunica este imobilizatã la pat, noi o hrãnim si avem grijã de ea”
În câteva zile va fi externatã. Acasã, însã, nu o asteaptã o viatã fãrã griji. “Eu stau cu tatãl meu într-o camerã, care ne este si bucãtãrie si dormitor. În curte mai avem o anexã unde stã bunica, si ea are diabet si un picior amputat. Este imobilizatã la pat, noi o hrãnim si avem grijã de ea. De la vârsta de 6 ani mama mea ne-a pãrãsit pe toti, la vârsta de 10 ani am aflat ca am diabet. Este foarte greu cu regimul, cu tot ce ne trebuie ca sã ne asigurãm traiul de azi pe mâine. Tata lucreazã, dar venitul este infim. Nu ne permitem sã avem o viatã cât de cât în rând cu lumea. Mi-as dori sã terminãm cãsuta pe care am început-o, sã ne facem baia si o camerã în care sã stau singurã, în intimitatea mea. Banii nu ne ajung sã tin regimul, darãmite sã terminãm casa”, a mai povestit Roxana
