DEPARTE DE OCHII LUMII… Vãzutã de departe, bisericuta din satul Valea lui Bosie pare o jucãrie micutã, uitatã de vreun copil între dealurile verzi ale Tãtãrãnilor! De aproape însã, din curtea verde cu câtiva trandafiri, lãcasul capãtã misterul si frumusetea unei adevãrate… pagini de istorie. Biserica din Valea lui Bosie are nu mai putin de 200 de ani de viatã, iar hramul se sãrbãtoreste de ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, precum Catedrala Episcopalã a Husilor. Câte povesti n-ar spune ea, dacã ar putea vorbi, despre credinta oamenilor locului, despre destinul lor din cele douã veacuri ori despre dorintele împlinite ale celor care i-au trecut pragul! O fac în numele ei însã cei câtiva sãteni rãmasi în Valea lui Bosie. „E monument istoric Biserica noastrã. Si noi o îngrijim cum putem mai bine. E frumoasã, nouã ne e dragã. Am vrea sã stie de ea si ceilalti vasluieni”, spun sãtenii.
În Valea lui Bosie, asa cum se întâmplã în multe dintre satele vasluiene, au mai rãmas putini locuitori. „Vreo 60 – 70 de oameni, dacã mai sunt. Fiecare casã are câte un om, sã zicem. Fie bãrbat, fie femeie. Au rãmas singuri bãtrânii, cã cei tineri au plecat. Au mai rãmas câtiva, dar putini. În sat la noi e liniste, e frumos. Biserica ne e foarte dragã. Ne îngrijim de ea”, spune Eugenia, 67 de ani. La intrarea în lãcas, pe o placã din marmurã, stã scris faptul cã acesta are nu mai putin de 200 de ani. A fost ctitorit în 1820, iar resfintirea a fost fãcutã în 2004, pe când în fruntea Episcopiei era Preasfintitul Pãrinte Ioachim Mares. Acum preot paroh este Valentin Stroe, despre care enoriasii spun cuvinte bune. „E tânãr, e vrednic. E un preot bun si apropiat de noi. E mereu punctual si la el vorba e vorbã. Vrea sã facã multe, sã reparãm Biserica, dar sunt multe documente de fãcut, pentru cã e monument istoric si tot ce s-ar dori modernizat sau reparat, trebuie aprobat de sus. Noi facem tot ce putem. E micã, dupã cum vedeti, dar e îngrijitã si toti care vin la noi ne spun cã e frumoasã”, spune Stefan, un fiul al satului, revenit în locurile natale, dupã multi ani, petrecuti într-o zonã minierã.
„Vedeti ce liniste si ce frumos e aici? Mereu e asa”
„Vedeti, aceastã icoanã e din lemn, e veche, e nepretuitã. E Sfântul Haralambie”, spun sãtenii, arãtând cãtre o icoanã cu o picturã aparte, în care Sfântul Haralambie are la picioarele sale un demon înfrânt. „Noi ne-am strãduit sã pregãtim sãrbãtoarea hramului, de Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Si am vrea ca toatã lumea sã stie cã la noi, în sat, în Valea lui Bosie, este o bisericutã-monument istoric, veche de 200 de ani. Când spui aceastã vârstã, înseamnã ceva! A stat în picioare si e bucuria noastrã. Vedeti, acolo, lângã ea se vãd niste pietre. Sunt foarte vechi. Ele au fost pietre de mormânt. Aici, în jurul bisericii, a fost vechiul cimitir al satului, dar nu mai este. Au mai rãmas aceste pietre. Într-un timp se vedea ce scrie pe ele, cum se numea omul care a murit. Acum nu se mai vede nimic, de la ploaie, de la înghet”, spune clopotarul care are grijã de lãcas. „Cât a fost închisã Biserica, din cauza bolii de care se tot vorbesste, nu am putut veni la slujbã si am fost supãratã. I-am spus si pãrintelui. Noi avem nevoie sã venim aici, sã ne rugãm în liniste. Vedeti ce liniste si ce frumos e aici? Mereu e asa. De când ne stim, noi asa trãim. Cu munca, cu pâine si rugãciune”, spune bunica Tinca, cea mai în vârstã dintre toti locuitorii din Valea lui Bosie.
