INFORMARE… DSP Vaslui informeazã populatia despre riscurile infectiei cu virusul West Nile. Deja a fost semnalat în acest an primul caz de meningo-encefalitã în România, datorat infectiei cu acest virus, de la o întepãturã de tântar. Virusul poate cauza o boalã neurologicã, care evolueazã în mod predominant ca o meningo- encefalitã, fatalã la oameni, desi 80% dintre persoanele infectate nu au niciun fel de simptome. Acest virus se transmise în special prin întepãturile de tîntari infectati. Nu existã vaccin sau tratament antiviral specific pentru infectia cu virus West Nile. Virusul este rãspândit în Africa, Europa, Orientul Mijlociu, America de Nord si Asia de Vest.
Conditia pentru ca un tîntar sã devinã vector este ca acesta sã se hrãneascã cu sânge provenit de la un animal deja infectat, deoarece virusul la animale, în faza de început a bolii, se regãseste în sistemul circulator. Din cercetãrile efectuate pânã în prezent, s-a constatat cã pãsãrile sunt singurele animale în sângele cãrora virusul se gãseste în cantitãti suficient de mari pentru ca tîntarul sã se infecteze. Sângele omului reprezintã de asemenea un mediu propice pentru multiplicarea agentului infectios, însã cantitatea de virus circulantã nu este suficient de mare si astfel, prin hrãnire, tîntarul nu se infecteazã.
Virusul are afinitate pentru celulele nervoase din creier, mãduva spinãrii, nervi etc. La om, simptomele cele mai des întâlnite sunt: febrã (38˚ – 40˚C), dureri de cap, gât, muschi si articulatii, lipsa poftei de mâncare, greatã, conjuctivitã. Pot apãrea chiar diaree sau semne respiratorii. Simptomele sunt asemãnãtoare cu cele ale gripei sezoniere. În anumite cazuri (1 din 150 de persoane infectate) boala poate evolua spre forme mai grave cum ar fi encefalitã, meningitã, meningoencefalitã sau chiar poliomelitã. Categoriile cele mai afectate sunt copiii si persoanele în vârstã.
Mãsuri de precautie
Având în vedere cã boala se transmite prin întepãturile de tîntari, mãsurile de prevenire a bolii vor fi axate pe eliminarea conditiilor propice de dezvoltare a vectorului:
Montarea plaselor de protectie la usi si ferestre pentru a împiedica intrarea tîntarilor în locuinte;
Evitarea plimbãrilor în aer liber între asfintit si zorii zilei, când tîntarii sunt mai activi;
Aplicarea pe pielea expusã o substantã repelentã (care îndepãrteazã tîntarii) atunci când sunteti expusi;
Purtarea hainelor cu mâneci lungi, pantaloni lungi si ciorapi în timpul plimbãrilor sau al altor activitãti în aer liber, seara sau noaptea;
Curãtarea locurilor unde cresc si se înmultesc tîntarii prin golirea /schimbarea frecventã a apei care stã în vase cu flori, butoaie, alte recipiente din jurul locuintelor;
Schimbarea apei din recipientele din care se adapã animalele;
Evacuarea apei din subsoluri si repararea instalatiilor de apã si canalizare din apropierea locuintelor;
Limitarea deplasãrilor în zonele cu multã vegetatie si umiditate ridicatã (parcuri, pãduri).
