IRESPONSABILI… Nemernicii i-au dat foc schitului pãrãsit de pe dealul Motocului, iar din povestea care însoteste de peste 80 de ani destinul Husului, nu au mai rãmas decât zidurile. Cineva care, probabil, a gãsit crucea prãbusitã, a fãcut un gest sensibil: a luat crucea si, prinzând-o de o bucatã de lemn, a reusit sã o înalte din nou, pe ruinele schitului Vovidenia. Din pãcate, desi actuala conducere a Episcopiei a cãutat solutii tehnice pentru refacerea lãcasului, terenul extrem de nesigur al dealului Motoc nu mai permite niciun fel de constructie acolo. „Mãcar dacã îl lãsau în pace, sã se prãbuseascã singur. Dar i-au dat foc, nici ei nu stiu de ce. Nu am vãzut decât flãcãrile si am sunat la pompieri”, spun oamenii care locuiesc pe dealul Motocului.
Nu s-a aflat nici pânã azi cine sunt cei care au dat foc clãdirii, si asa destul de subrezitã, a schitului Vovidenia. Cert este cã gestul a fãcut ca din povestea lãcasului strâns legat cu istoria de viata pãrintelui Mina Dobzeu, nu au mai rãmas acum decât zidurile. Abia stau si ele, ca un strãjer sleit de puteri. Cel care a salvat crucea, legând-o de un par, ca ea sã poatã rãmâne în continuare sus, pe zidurile fãrã acoperis si turlã.
Schitul Vovidenia, reperul sentimental din dealul Motocului
MOMENTE… A fost primul lãcas mãnãstiresc din tinutul Fãlciului, iar asezarea sa între viile Husilor, pe dealul Motocului, deasupra urbei, a avut o semnificatie aparte, dupã cum consemneazã Ion N. Oprea, în cartea sa, „Husul, în presa vremii – de la Melchisedec pânã în zilele noastre, 1869 – 2006: „Suind la biserica din deal, te sui cu Hristos Domnul, pe Golgota jertfei”. Schitul Vovidenia a trecut cu bine peste multe vremuri rele, peste cutremure si, ani la rând, a stat înclinat pe coama dealului. Schitul Vovidenia a fost construit în 1939, iar în 1971 a avut parte de reparatii capitale. În 1977 însã, cutremurul l-a afectat foarte mult. Apoi alunecãrile de teren au continuat sã îi subrezeascã temelia. Între timp, a fost pãrãsit, deoarece terenul pe care a fost ridicat nu mai prezenta sigurantã. Aici, o lungã perioadã de timp a fost staret pãrintele Mina Dobzeu, care, în 2007, declara despre acest schit: „Schitul Vovidenia nu mai figureazã în evidentele Episcopiei. Dar asta nu trebuie interpretatã, asa cum rãu voiesc unii necunoscãtori, ca o abandonare a locasului, ci ca o vointã tainicã a Domnului. Au fost alunecãri de teren. Toate acareturile din curtea schitului s-au dãrâmat, încet, încet, a început sã se surpe si clãdirea mare. L-am reparat în 1971, dar a venit cutremurul din 1977. Alunecãrile de teren si-au fãcut rostul lor si s-a ajuns la situatia de fatã. Am vrut mult de tot sã fac din nou acest loc sã aibã viatã. Dar cred cã am vrut cam mult”.
