INEDIT… Județul Vaslui este traversat zilele acestea, la pas, de un tânăr, într-o trăire mesianică unică. În postul lui Petru și Pavel, Cezar Elisei merge pe jos 410 km, de la Iași la Constanța, timp de zece zile, în care nu va consuma alimente, ci doar apă. Acesta vrea astfel să-și promoveze cartea “Jurnalul unui post terapeutic de 40 de zile cu apă”, ce include trăirile sale într-o expediție de studiu, la o clinică pe postit din Siberia. Prin demersul său, vrea să transmită un mesaj puternic lumii medicale și să arate o alternativă de vindecare prin post, rugăciune și mersul pe jos. Cezar Elisei a fost jurnalist în presa scrisă și în televiziune, are 38 de ani. În 2018, demisionează de la ProTV și se angajează la Editura Meridiane Publishing, unde și-a lansat prima sa carte “Calea mea. Dietă creștină și alimentație naturală”, o mărturie a modalității prin care un om poate trece din sfera materialului, în cea spirituală. Cartea conține argumente privind renunțarea la o alimentație haotică și nesănătoasă, cu produse pline de chimicale, la una ponderată cu alimente naturale și locale. Scriitorul este născut la Iași, a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox “Sfântul Vasile cel Mare” din Iași, apoi a frecventat cursurile Facultății de Filozofie de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, specializarea Filozofie. Astăzi, Ciprian este în drum spre Bârlad, după ce vineri seara a înnoptat la familia preotului Lucian Veleșcu, la Solești, iar sâmbătă la Crasna. “Îmi plac vasluienii, sunt oameni credincioși și primitori. M-am simțit bine în casa celor doi preoți care m-au găzduit. Am dormit ca un prunc. De exemplu, înainte de a pleca am visat că am încurcat drumul, dar de două nopți dorm bine. Am avut și mici neplăceri pe traseu. În prima zi am făcut bătături la un picior. Am ajuns la ciușmeaua de la Movila lui Burcel și mi-am băgat picioarele în apă. M-a liniștit. Până la Solești am mers foarte încet, dar am ajuns. A doua zi mi-am pus un plasture și totul a fost în regulă”, și-a început povestea fostul jurnalist de la ProTV.
În prima zi, Cezar a plecat de la Mănăstirea Bucium din Iași, la ora 9.15, iar la ora 15.00 intra în județul Vaslui. A înnoptat în casa preotului Lucian Veleșcu de la Solești. Pe traseu, în prima zi a fost însoțit și de un psiholog, dar acesta a abandonat cursa, deși parcurgea distanța în mașină. “I s-a părut prea greu și a plecat. Eu oricum îi mulțumesc pentru inițiativă. În prima zi am parcurs 53 de km, și cam acesta este targhetul meu, să merg peste 50 de km pe zi. Până pe 28 iunie voi fi la Constanța, la Mănăstirea Sfântului Casian, exact când e sfârșitul postului”, a mai spus temerarul pelerin. În mapa sa de prezentare, pe care o pune la dispoziție fiecărui jurnalist, Cezar și-a pregătiti cu minuțiozitate câteva materiale foarte interesante despre el și despre promovarea cărții sale. Altruist, acesta nu încearcă să păcălească pe nimeni și spune clar, de la început, că scopul acestui pelerinaj este acela de a-și promova cartea pe care a scris-o. În unul dintre materilele din mapa de prezentare este și un interviu foarte interesant, din care ne-am permis să spicuim câteva idei, dar mai ales trăirile pe care le-a avut acest temerar în Siberia, când a ținut primul post negru de 40 de zile, dar și alte trăiri similare.
Limitele există doar în mintea noastră
Iată cum își începe povestea fostul jurnalist de la ProTV, în interviul pe care ni l-a pus la dispoziție. Redăm mai jos un fragment din acesta:
“Cezar Elisei a renunțat la agitația vieții de jurnalist, ca să pună un nou temei în viața sa de zi cu zi. Schimbarea radicală a fost posibilă și datorită postului doar cu apă, o metodă străveche ale cărui virtuți le susține cu tărie.
Reporter: În această perioadă în care întreaga omenire este tulburată de boală și teamă, dvs., domnule Cezar Elisei, veniți cu o soluție la îndemâna tuturor, pentru vindecarea unor boli grave: postul terapeutic cu apă. Spuneți-ne cum ați ajuns să cunoașteți și să practicați o asemenea terapie?
Cezar Elisei: Am simțit acum câțiva ani, din anumite motive pentru care nu vreau să insist, că este necesară o schimbare în viața mea. Am reușit să renunț la fumat, la alcool, la dulciuri și alimente procesate și am câștigat în acest fel nu doar o mai bună stare de sănătate fizică (am slăbit peste 20 de kilograme), ci mai ales am dobândit un echilibru mental, spiritual, care a întărit relația mea cu Dumnezeu. Experiența trăită am descris-o în cartea “Calea mea. Dietă creștină și alimentație naturală” (Editura Meridiane Publishing, Iași, 2018). Am și studii teologice, dar am postit pentru prima dată doar cu apă, acum doi ani, în 2018. Mai întâi, două zile, apoi trei, iar când am reușit patru, deja mă încerca un sentiment ciudat. Mă simțeam atât de diferit, încât uneori aveam impresia că acest lucru se vede și la exterior și că oamenii mă priveau într-un fel anume, pe stradă. Ce-i drept nu știam multe amănunte despre postul doar cu apă, o practică existentă, în diferite forme, în mai toate religiile, vechi și noi ale omenirii. Citisem cartea “Postul negru, o nouă terapie” de Thierry de Lestrade și consultându-mă și cu alte persoane, am aflat că patru-cinci zile de post negru este pentru mulți o limită frecventă, destul de greu de depășit. Având în vedere starea pe care am simțit-o în acele zile, am început să mă documentez și mai mult despre post. M-am rugat și am încercat din nou: am reușit să depășesc pragul celor cinci zile. Am reușit să ajung la 13 zile de nemâncare. Mai ales rugăciunea din această perioadă, care cu fiecare zi devenea mai intensă, m-a făcut – iar dacă apare ca o lipsă de modestie, cer scuze cititorilor dumneavoastră – să consider că cele 13 zile au trecut ușor! Atunci a încolțit în mine dorința de a ține un post de 40 de zile doar cu apă, dorință pe care am plasat-o în brațele lui Dumnezeu. În orice caz dorința a apărut în tandem cu credința că dacă mă voi mobiliza pentru a ține acest post de 40 de zile și voi reuși, atunci lucrurile se vor așeza pe un făgaș normal în viața mea. Această perioadă – pe atunci doar un vis la care priveam cu sfială – a coincis cu Postul Paștelui din anul acesta. Mi-am pregătit un caiet studențesc pe coperta căruia am scris încă din prima zi, spre motivarea mea și continuă aducere aminte a visului: «Jurnalul unui post de 40 de zile cu apă». Mărturisesc astfel, semiotic, ceea ce-mi doream și de la mine și de la Dumnezeu. O conlucrare în vederea realizării unui vis demult cerut: un post de șase săptămâni. Nu știam ce eficiență va avea, însă când mă gândeam la timpul care urma să îl petrec doar în «post și rugăciune», ocolind alimentele și locurile unde le-aș fi putut consuma, îmi făceam o idee despre zona spirituală care mi se contura. Acum, după această experiență încheiată pot să spun că postul terapeutic cu apă este ca Pomul cu mere de aur, ca un izvor al tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte, precum și sfârșitul basmelor românești în care toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Este atât de bun acest post, încât nu cred că există o altă practică care îi poate întrece în efectele sale terapeutice. Dar pentru a le atinge este nevoie de voință, de motivație și de un îndrumător cu suficientă experiență, atât în ceea ce privește ținerea postului, cât și ieșirea din post.
Dezghețarea inimii și deschiderea minții
Reporter: Povestiți-ne care sunt etapele unei asemenea experiențe, dați-ne mai multe detalii despre rezultatele imediate, dar și cele pe termen mai lung pentru cel care o practică. Ce-ați simțit dvs. în timpul postului cu apă?
Cezar Elisei: Vă voi prezenta observațiile făcute de cei cu experiență mai multă în acest domeniu. În Rusia, de exemplu, sunt luate în considerare cinci etape ale postului terapeutic. Există un prag dificil în primele 3 zile; de la începutul privării de hrană, în primele 24 de ore va persista senzația de foame. După acest prag, corpul va “protesta” pentru că nu îl mai alimentăm. Vom simți amețeli, dureri de cap sau greață. Este un proces perfect normal care se petrece la toată lumea, indiferent de experiența de postire. După 72 de ore, trupul trece singur la consumul lipidelor, intrate în starea de cetoză. De aici înainte, până la finalul postului, starea de spirit va fi una excelentă. Uneori atinge euforia. Oricum o stare de bine inundă ființa postitorului, energia pe care o resimte fiind una fantastică. Este adevărată că ea vine în valuri, 80% stare de bine și 20% stare de moleșeală. Însă e doar un preț mic de plătit pentru beneficiile ce urmează. Postitorul va constata că după primele 3 zile lipsa apetitului pentru alimente, de unde și o excelentă stare de vioiciune mentală dată de dezlegarea de cele materiale. E o senzație unică. Un alt efect benefic este scăderea în greutate cu aproximativ 5 kg (în primele patru zile). După 4-5 zile apare o extraordinară claritate a minții, luciditate deosebită și o putere de concentrare care nu poate fi atinsă în perioada de alimentație normală. După 7 zile de post, dispar diverse afecțiuni ale pielii, fiind pe cale de vindecare, în timp ce astmul bronșic se tratează definitiv. La fel și o serie de alergii. Durerile de cap (dacă au existat înainte de post) dispar. La fel și durerile de oase, de picioare, musculare, de spate sau de stomac. S-au curățat în mare parte intestinele și omul se simte mai bine ca niciodată. Culoarea cristalinului este curată, iar privirea – lucidă. Spre 14 zile de post, vorbim deja despre tratarea unor boli din ce în ce mai grave; trupul lucrează pe zone, precum cele ale emoțiilor, ale mentalului. După 21 de zile, simțim curățări profunde în zona inimii, a sistemului circulator și musculo-scheletal. Se vindecă artroza și altele de acest tip. După 14 -21 de zile de post, se experimentează stări spirituale deosebite. Se conturează o mare relație cu Dumnezeu. Rugăciunea către El devine o discuție naturală, ca de la om la Om. Spre 40 de zile de post, vorbim deja despre vindecări complete ale unor anumite afecțiuni, precum și ameliorări majore ale bolilor grave. Când am început acest post, eu însumi sufeream, poate mai mult decât bănuiam. În primul rând de colon blocat. Abia după 36 de zile de post doar cu apă am început să elimin reziduuri existente aici, cine știe de când. De asemenea, am moștenit pe cale maternă o afecțiune genetică legată de inimă; după 24 de zile de post am scăpat de aritmii, de stare de oboseală, de rău și disconfort cu care mă confruntam des. La piciorul drept aveam o problemă de circulație sanguină, dureroasă (fie moștenită pe cale paternă, fie cauzată de faptul că petrec ore în șit la volan). Nici urmă de așa ceva după post. Ceea ce consider însă cel mai important că mi s-a întâmplat este dezghețarea inimii și deschiderea minții din punct de vedere spiritual. Este cel mai benefic și revelator efect pe care îl înțeleg acum. Fără certitudinea existenței Duhului Sfânt în viața mea (pe care am primit-o în post) nu ajungeam să militez atât de puternic pentru această idee, iar aici mă refer la pelerinajul pedestru pe care îl plănuiesc, destinat beneficiilor postului cu apă.
În Siberia, la Clinica de postire, de pe malul lacului Baikal
Reporter: Ați mărturisit într-un interviu că ați fost în Rusia, unde ați cunoscut această metodă de tratament. Ați aflat acolo și alte secrete ale medicinei tradiționale ruse, metode inedite de vindecare a bolilor și de păstrare a sănătății?
Cezar Elisei: Am fost în Rusia (mai exact la Goriacinsk, pe malul lacului Baikal, la Clinica de postire care în acest an împlinește 25 de ani de activitate în domeniu și peste 30.000 de persoane vindecate prin această metodă). Aș fi putut pleca în Germania, de exemplu, dar am simțit o atracție pentru această zonă. Poate și pentru că Rusia spirituală se manifestă într-un mod mai aparte. În Rusia, chiar și în Ucraina, postul terapeutic cu apă se practică de zeci de ani: este la fel de firesc precum este la noi mersul la mare sau la iarbă verde, la un grătar. În Clinica din Goriacinsk despre care vorbesc, familiile vin în formulă completă să postească. Își iau concediu și vin aici. În Rusia, mai ales în jurul Moscovei și Sankt Petersburg, există aproximativ 50 de sanatorii de postit. Alte câteva zeci sunt în fază de construcție. La Goriacinsk, postul este însoțit și de alte terapii: băile cu nămol, cu ape minerale, hidroterapia, sauna, masajul, împachetări cu diverse ierburi și uleiuri, etc. Toate au avantajul de-a spori eficiența postului cu până la 40%, datorită efectului accelerat de detoxifiere.”
În loc de epilog
Interviul este mult mai lung și îl vom reda într-un articol viitor. Acesta mai cuprinde și sfaturi pentru cei care vor să înceapă o astfel de terapie, dar și alte argumente pentru postul negru, decât refacerea stării de sănătate. Cezar Elisei ne destăinuie apropierea sa de Dumnezeu în timpul acestui post, dar și trăirile pe care le ai când ești alături de El. În final, acesta explică și de ce este important efortul fizic când intri într-o astfel de aventură. Una peste alta, este interesant experimentul pe care fostul jurnalist de la ProTV ni-l propune. În timpul acestui demers al său, de a parcurge distanța pe jos de la Iași la Constanța, fără să consume alimente, ci doar apă, vă vom ține la curent cu noi informații și sperăm ca o echipă de reporteri de la Vremea Nouă să fie prezentă la momentul sosirii acestuia la Mănăstirea Sfântului Ioan Casian. În rest, puteți urmări live momente ale pelerinajului acestuia pe Facebook, la ID Meridiane Publishing. (Lucian TIMOFTICIUC)
