MODESTÃ… Ionela Alexandra Chiperi este eleva de aur a prestigioasei Scoli Gimnaziale „Alexandra Nechita” din Vaslui. A terminat cu media de 9,98 si singura ei notã micã a fost un 8, la matematicã, în clasa a V-a, în rest a avut nuumai 9 si 10. Locuieste cu bunica fiindcã pãrintii ei sunt la Londra. Viseazã sã ajungã la LMK, la profilul Matematicã-Informaticã unde sã-si continuie cursa ca sef de promotie. Are planuri mari când vine vorba de carierã. Vrea sã devinã arhitect la Londra si sã facã universitatea acolo, pentru a fi lângã pãrintii ei. Toti cei opt ani în care a tras tare au fost pentru acest proiect. Vrea sã-si multumeascã pãrintii care s-au sacrificat pentru ea. Are un regret cã din cauza pandemiei nu a putut merge la festivitãtile de sfârsit de ani, unde trebuia sã culeagã laurii. Desi si-a cumpãrat rochie pentru banchet din timp, virusul ucigas i-a distrus visul de a fi, mãcar pentru o searã, printesã. „Poate voi folosi rochia cumpãratã pentru banchet, la Balul bobocilor”, spune aceasta, îngrozitã cã faza a doua a pandemiei o va priva si de acest eveniment.
Ionela provine dintr-o familie modestã. Locuieste cu bunica sa, fiindcã pãrintii sunt la muncã în Anglia. Pandemia a dat-o peste cap de tot, mai ales cã suferã de astm bronsic si a trebuit sã fie foarte atentã. De departe, pãrintii nu o puteau ajuta. „Aceastã perioadã de stat în casã nu m-a afectat foarte mult. Pregãtirea on-line a fost eficientã, mai ales cã eu retin usor atât din clasã cât si din lectiile predate on-line. Cu toate acestea, am fost tristã cã nu puteam merge la scoalã, unde mã revedeam cu toti colegii mei. Nici acum, când pentru elevii de a VIII-a s-a deschis scoala, eu nu am putut veni la scoalã. Sunt diagnosticatã cu astm bronsic si prin urmare am decis cã este mai bine pentru mine sã fac pregãtirile în mediul on-line. Sunt sefã de promotie, dar asta nu mã face diferitã de colegii mei. Nu mã simt specialã. Am muncit din greu, am învãtat si am ajuns aici, cu toate cã în clasa a V-a mi se pãrea imposibil sã fiu sefã de promotie. Cea mai micã notã a mea a fost un 8 în clasa a V-a la testul de matematicã. Eram asa sigurã cã deja stiam lectia, încât nu mai repetasem deloc. Atunci am constatat cã trebuie sã repet si materia pe care credeam cã o stiu la perfectie” si-a început povestea Ionela.
Ionela a reusit sã treacã peste dorul pãrintilor plecati la muncã, împrietenindu-se cu profesorii ei
„Provin dintr-o familie modestã si sunt singurã la pãrinti. Locuiesc cu bunica deoarece pãrintii lucreazã în strãinãtate. Profesorii m-au ajutat extrem de mult de-a lungul timpului. Pânã în clasa a IV-a, mama mã ajuta atunci când întâmpinam greutãti în rezolvarea temelor. Dupã aceea, am început sã mã descurc singurã, dar nu am ezitat sã le cer ajutor celor din jur. Dacã exclud orele de scoalã, petreceam în jur de 4-5 ore cu temele si pregãtirea lectiilor pentru a doua zi. Depinde si de câte teme aveam. Uneori mai multe, alteori mai putine. Cei opt ani de scoalã au reprezentat perioada copilãriei mele, perioada în care m-am dezvoltat. I-am petrecut alãturi de prietenii si de profesorii care m-au ajutat sã învãt si sã ajung unde sunt acum. Atât colegii cât si profesorii au fost modele pentru mine si de la ei am învãtat lectia prieteniei, modestiei, curajului si responsabilitãtii. Am multe amintiri plãcute legate scoalã. Nu voi uita niciodatã orele de latinã si cele de dirigentie, în care discutam despre diferite lucruri si glumeam cu doamnele profesoare, ca si cum dumnealor erau colege mele de clasã. Am participat la 4 concursuri la biologie, englezã, românã si matematicã si 4 olimpiade la românã, englezã unde am luat premiul I si al II-lea, matematicã si educatia tehnologicã. Totusi în clasa a VIII-a am vrut sã încerc ceva diferit si am participat la olimpiada de chimie, unde am ajuns la etapa judeteanã. Frecventând si cursurile Cambridge, olimpiada de limba englezã a fost mereu preferata mea.
Fiecare etapã a fost o experientã unicã. Întregul colectiv profesoral m-a sustinut în cei opt ani de scoalã. Dar dacã ar trebui sã aleg, doamna învãtãtoare Ionescu Melania, doamna dirigintã si profesoarã de matematicã Galan Camelia, doamna de românã Cernoschi Adina si doamna de englezã Coropcianu Ramona mi-au fost cele mai apropiate. Cel mai dor îmi va fi de profesori. Bineînteles, îmi vor lipsi si colegii de clasã, dar sunt sigurã cã ne vom revedea. De asemenea, locuind aproape de scoala ce mi-a fost a doua casã pentru opt ani, voi trece pe acolo pentru a-i revedea pe profesori mei dragi”, a mai spus Ionela.
Regretul Ionelei este acela cã a ratat banchetul si cã si-a luat rochia festivã degeaba
VISÃTOARE… Ionela stie cã performanta se face la LMK. Vrea sã devinã arhitect si sã atace din nou pozitia de sef de promotie, de data aceastã dintr-o clasã de elitã, asa cum sunt cele de matematicã-informaticã. Asteaptã cu nerãbdare examenul si îsi doreste ca scoala sã înceapã mai repede. „Planul meu este sã intru la Liceul „Mihail Kogãlniceanu”, pe profilul Matematicã-Informaticã, deoarece pe viitor vreau sã am o carierã în arhitecturã sau contabilitate. Stiu cã LMK este un liceu foarte bun si cã profesorii de acolo au elevi cu medii excelente, asa cã asteptãrile mele sunt înalte, dar sper sã reusesc. În viitor, dupã ce termin liceul mai exact, vreau sã mã mut în Londra, la mama mea si sã merg la o universitate de acolo. Regret cã nu avem parte de festivitãtile de final de an pe care le asteptam cu nerãbdare. Începusem sã ne pregãtim oarecum pentru banchet, deja îmi cumpãrasem rochia. Dar cine stie? Poate o voi purta la Balul Bobocilor din toamnã”, ne povesteste Chiperi Ionela Alexandra, eleva clasei a VIII-a A, Scoala Gimnazialã „Alexandra Nechita” Vaslui.
