ÎNCHEIEREA CICLULUI PASCAL…Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt este una dintre cele mai vechi sãrbãtori crestine, alãturi de cea a Pastilor. Este prãznuitã încã din vremea sfintilor apostoli. Rusaliile amintesc cã în aceastã zi Duhul Sfânt a venit în lume si s-a pogorât peste Sfintii Apostoli, iar atunci s-a întemeiat la Ierusalim Biserica lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile) este sãrbãtoritã în calendarul crestin ortodox la cincizeci de zile de la sãrbãtoarea Învierii Domnului (Sfintele Pasti). La fel ca la Pasti, sunt douã zile de sãrbãtoare, duminicã si luni, pentru a marca Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh peste sfintii apostoli. În dupã-amiaza zilei de sâmbãtã, 6 iunie, Pãrintele Episcop Ignatie a sãvârsit, la Catedrala Episcopalã din Husi, Slujba Vecerniei Mari si a Litiei, cu prilejul Sãrbãtorii Pogorârii Duhului Sfânt. „Din pãcate, nu reusim sã întelegem, la modul cât se poate de profund, semnificatia si lucrarea Duhului Sfânt în viata noastrã.”, a spus în cuvântul de învãtãturã PS Ignatie.
Sãrbãtoarea Cincizecimii, care are loc dupã Învierea lui Hristos si Înãltarea Sa la ceruri si care a fost anuntatã în Vechiul Testament de profetii mesianici, este denumitã „capãtul sãrbãtorilor”, adicã evenimentul cu care se încheie istoria mântuirii realizatã de Hristos. Aceastã sãrbãtoare este cunoscutã în popor si ca „Duminica Mare”, ocazie cu care se încheie ciclul pascal: Învierea, Înãltarea si Pogorârea Duhului Sfânt. Pãrintele Episcop Ignatie a sãvârsit, la Catedrala Episcopalã din Husi, sâmbãtã, 6 iunie, Slujba Vecerniei Mari si a Litiei, cu prilejul Sãrbãtorii Pogorârii Duhului Sfânt. În cuvântul de învãtãturã adresat celor prezenti, Ierarhul Husilor a afirmat cã Duhul Sfânt este duhul întelegerii, în contrast cu lipsa de comuniune si de întelegere ilustratã de episodul vechi-testamentar al amestecãrii limbilor de la Turnul Babel:
„Am intrat, din punct de vedere liturgic, în ceea ce, în popor, se numeste Duminica Mare, Duminica Pogorârii Duhului Sfânt în chip de limbi de foc, asupra Sfintilor Apostoli care erau adunati în Ierusalim. Din pãcate, nu reusim sã întelegem, la modul cât se poate de profund, semnificatia si lucrarea Duhului Sfânt în viata noastrã. Chiar dacã ne însemnãm în numele Sfintei Treimi si pomenim pe Cea de-a treia Persoanã, pe Duhul Sfânt, chiar dacã ne începem rugãciunile de dimineatã cu imnul «Împãrate Ceresc, Mângâietorule», nu stim ce înseamnã Duhul Sfânt.
Nu stim ce înseamnã Duhul Sfânt pentru cã noi suntem plini de alte duhuri, decât de Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu este, prin excelentã, un duh al întelegerii fatã de noi însine si fatã de cei din jurul nostru. Sãrbãtoarea Pogorârii Duhului Sfânt este un eveniment care restaureazã duhovniceste un alt episod din zorii umanitãtii. Este vorba de episodul cunoscut sub numele de «Turnul Babel». Cei care locuiau în tinutul Senaarului s-au înteles între ei sã ridice un turn în formã de trepte, un zigurat, al cãrui vârf sã atingã cerul. Aceastã învoialã era rodul mândriei, al semetiei si al cutezantei. Noi, în vorbirea curentã, când nu reusim sã ne întelegem si sã gãsim un fir comun al comunicãrii dintre noi, spunem, ca o formã de saturatie, cã este «o babilonie». Nu ne auzim unii pe ceilalti, nu reusim sã captãm întelesul adânc a ceea ce ni se transmite. Pogorârea Duhului Sfânt reparã, restaureazã babilonia din Senaar.” , a spus PS Ignatie.
„Suntem opaci si la minte si la inimã, încât nu poate rãzbate nimic”
Pãrintele Episcop Ignatie a arãtat cã, în lipsa prezentei Duhului Sfânt în noi, se instaleazã în viata noastrã duhul dezbinãrii si al împotrivirii continue. De asemenea, Preasfintia Sa i-a invitat pe cei prezenti sã reflecteze asupra paradoxului cã, în ciuda multitudinii mijloacelor de comunicare, întelegerea si comuniunea între oameni este sãracã si fãrã profunzime:
„Sãrbãtoarea Pogorârii Duhului Sfânt ar trebui sã ne invite sã reflectãm mai profund cât din lucrarea Duhului este în noi, cât avem duhul întelegerii fatã de noi însine si fatã de cei din jur. Trãim într-o erã a comunicãrii, ne folosim de mediile digitale, distantele nu mai constituie o problemã. Cu toate acestea, cu cât dispunem de toate aceste mijloace, comunicarea dintre noi sãrãceste, este palidã si nu mai are aceeasi profunzime. Nu sunt de vinã mijloacele de comunicare, pentru cã ele sunt un dar al lui Dumnezeu. Noi suntem de vinã, pentru cã le folosim inadecvat. Când ar trebui sã sporeascã duhul comunicãrii si al întelegerii dintre noi, alegem sã ne comportãm ca si cum nu întelegem nimic din ceea ce ni se spune. Suntem opaci si la minte si la inimã, încât nu poate rãzbate nimic. Opacitatea si încuierea mintii si a inimii sunt semnele vãdite ale unui alt duh.
Sã ne învredniceascã Domnul de darul Duhului întelegerii si al adevãrului”!”, a încheiat PS Ignatie cuvântul sãu de învãtãturã.