SENTIMENTE… În aceste vremuri foarte grele pentru Bisericã si pentru slujitorii sãi, în care portile lãcasurilor au fost ferecate, iar progresistii au tãbãrât cu vorbe de ocarã la adresa credinciosilor, în încercarea lor de a astupa cât de mult posibil, rugãmintile oamenilor pentru revenirea la normalitate, Episcopul Husilor, Preasfintitul Ignatie, le-a scris preotilor o scrisoare de tainã. Ea nu ar fi trebuit sã ajungã niciodatã sub alti ochi decât ai preotilor, însã unul dintre duhovnici, impresionat de cuvintele Ierarhului, a arãtat hârtia si a spus: „iatã, mângâierea de care aveam atât de multã nevoie”! „Sunt convins cã fiecare în parte a fost martorul unei mari rãvãsiri sufletesti în noaptea binecuvântatã a Pastilor, când ati chemat poporul sã vinã, sã se apropie si sã ia luminã, iar nimeni nu s-a apropiat. Parcã asteptam sã iasã cineva din ziduri”, le-a scris preotilor, Preasfintitul Pãrinte Ignatie.
„Timp de aproape douã luni ne-am trãit conditia de slujitori ai altarelor într-o modalitate ineditã. Singuri în fata Domnului. Cu gândul si inima noastrã la bunii nostri credinciosi. Cu preocuparea de a mentine o cumpãnã inspiratã de prudentã si întelepciune în toate faptele si rostirile noastre, în aceste vremuri extrem de grele si neobisnuite. Sunt convins cã fiecare în parte a fost martorul unei mari rãvãsiri sufletesti în noaptea binecuvântatã a Pastilor, când ati chemat poporul sã vinã, sã se apropie si sã ia luminã, iar nimeni nu s-a apropiat. Parcã asteptam sã iasã cineva din ziduri si sã întindã lumânarea ca sã o atingã de flãcãruia lumânãrii noastre, ca astfel întunericul sã fie transformat în luminã. Nu a venit nimeni. Am fost noi si Hristos din Potir, Care ne-a hrãnit, ne-a încurajat, ne-a dat rãgaz de reflectie în a constientiza un adevãr fundamental: un credincios bun si fidel Bisericii înseamnã o inimã si o minte bine catehizate în adevãrurile de credintã, înseamnã un suflet care este permanent mistuit de dorul dupã vietuirea autenticã în Hristos si o existentã însetatã de comuniune, strãbãtutã de convingerea cã, în afarã de frumusetea credintei, nimic nu poate da, cu adevãrat, sens vietii omului”, le-a spus Preasfintitul Ignatie, preotilor din întinsul Episcopiei.
„Nu cumva este vreun preot de mir sau din mãnãstire care, în aceste zile de carantinã impusã, se simte pãrãsit?”
„Chiar dacã nu am mai reusit sã ne vedem „fatã cãtre fatã”, la Liturghii, la hramuri, audiente sau conferinte, cugetul meu lãuntric a fost permament îndreptat spre sfintiile voastre. M-am întrebat de nenumãrate ori: nu este cumva vreun preot de mir sau din mãnãstire care din pricina singurãtãtii si a slujirii într-un format incomplet, fãrã credinciosi, sã fi cedat din punct de vedere psihic? Nu cumva este vreo familie de preot din satele noastre mici si sãrace, sau chiar din orase, care sã fie în strâmtorare financiarã si în situatia de a nu avea ce sã le punã pruncilor pe masã? Nu cumva este vreun preot de mir sau din mãnãstire care, în aceste zile de carantinã impusã, se simte pãrãsit de fratii lui întru slujire sau de episcopul sãu? Toate aceste frãmântãri le-am asezat în fata Domnului, nãdãjduind în cuvintele psalmistului, care spune: „Aruncã spre Domnul grija ta si El te va hrãni” (Psalmul 54, 25) sau „Dã-ne nouã ajutor, ca sã ne scoti din necaz, cã desartã este izbãvirea de la om. Cu Dumnezeu vom birui si El va nimici pe cei ce ne necãjesc pe noi” (Psalmul 59, 12-13)”, i-a încurajat pe preotii Episcopul Husilor.
„Nu stim ce va fi dupã 15 mai, când va expira starea de urgentã”
„Cu toatã discretia care se impune, vã mãrturisesc cã ne-am interesat, prin pãrintii protopopi, prin pãrintii consilieri de la Centrul Eparhial, dacã avem cazuri de preoti cãrora le este greu sau se aflã într-o situatie delicatã, din punct de vedere material. Mare parte dintre cei la care ne-am gândit, ne-au încredintat, cu sfialã si bunã-cuviintã, cã „deocamdatã este bine si ne descurcãm”. Au fost doar câteva cazuri, în care, chiar dacã din bun simt preotii nu au îndrãznit sã-si spunã greul care-i încerca, Centrul Eparhial, prin Sectorul Social, le-a acordat un ajutor financiar. Si o vom face si mai departe cu drag, în limita posibilitãtilor, dacã acest lucru se impune. Nu stim ce va fi dupã 15 mai, când va expira starea de urgentã. Nãdãjduim sã ni se dea voie sã slujim în bisericile sau în curtile acestora. Desigur, împreunã cu credinciosii. De aceea, vã îndemn sã intensificãm rugãciunea, ca Domnul sã se milostiveascã de noi.
„M-am bucurat cã, din putinul vostru, ati fost solidari cu cei aflati în nevoie”
„Din parte-mi, voi trimite o scrisoare cãtre domnul prefect Mircea Gologan, prin care voi transmite dorinta tuturor preotilor si a credinciosilor ca bisericile sã fie deschise pentru reluarea în conditii de normalitate si cu rigorile necesare perioadei de pandemie a sfintelor slujbe în prezenta credinciosilor. În egalã mãsurã, îi voi multumi pentru excelenta colaborare si pentru faptul cã nu am asistat la niciun fel de imixtiune sau abuz din partea autoritãtilor statului în viata culticã a parohiilor si mãnãstirilor din eparhia noastrã. M-am bucurat mult sã aflu cã majoritatea preotilor din parohii sau mãnãstriri nu au lãsat deoparte slujirea Sfintei Liturghii, a celorlalte slujbe, precum si sãvârsirea Tainelor Bisericii noastre, Spovedania, Sfânta Cuminecãturã si Taina Botezului. Mai mult, fiecare în parte v-ati ostenit, ca din putinul pe care îl aveti, sã veniti în întâmpinarea celor aflati în privatiuni materiale, sã fim solidari cu spitalele din orasele judetului nostru, fapt pentru care vã multumesc din adânc de inimã, adresându-vã cuvintele Sfântului Pavel: „Multã îmi este încrederea în voi. Multã îmi este lauda pentru voi. Umplutu-m-am de mângâiere. Cu tot necazul nostru sunt covârsit de bucurie. (…) trupul nostru n-a avut nicio odihnã, necãjiti fiind în tot felul: din afarã lupte, dinlãuntru temeri” (II Corinteni 7, 4-5). Dumnezeu sã vã rãsplãteascã dragostea si jertfa. (…) Cu nãdejdea de mai bine, al vostru frate si pãrinte, Pãrintele Episcop Ignatie al Husilor”.
