LUMINĂ… Părintele Vasile Macsim de la Draxeni, duhovnicul preferat al multor tineri din județ, în special cei din mediul urban, descrie pe înțelesul tuturor vremurile aproape apocaliptice pe care le trăim. Pilda bătrânei care a venit la altar plângând și spunând că nici tifosul, foametea sau războiul din trecut nu au fost atât de greu de suportat precum vremurile pandemiei de acum este foarte profundă și reală. Citiți mai jos îndemnurile acestui om care a reușit să ajungă la sufletul atâtor tineri, pe care i-a convins că pe lângă distracție, tentațiile telefonului inteligent sau mersul la mall, există și biserica, locul unde sufletul se vindecă la Sfânta Liturghie. Eseul de mai jos al părintelui este o culegere a înțelepciunii dobândite cu har de la Dumnezeu, dar și ca urmare a unei practici duhovnicești îndelungate, într-o zonă unde nevoia de spiritualitate era atât de necesară. Părintele Macsim este destul de tânăr, însă anii petrecuți la biserica din Draxeni au făcut cât trei stagii la Muntele Athos, transformându-l într-un duhovnic căutat.
Vasile Macsim
Sfântul Post al Paștelui din acest an a fost și va rămâne pentru mine și cred că pentru mulți dintre dumneavoastră un post cu totul aparte, cu adevărat un post al PATIMILOR. De ce și pentru ce a îngăduit Dumnezeu aceasta în viețile noastre? ne-am întrebat foarte mulți dintre noi. Răspunsul la această întrebare n-ar trebuie să fie altul decât următorul: „Pentru păcatele noastre, pentru multele noastre păcate!” Întrebarea corectă care ar trebui să ne răsune în minte ar fi alta: Doamne, ce trebuie să învăț eu din această încerare? Ce trebuie să schimb, Doamne, în viața mea, a familiei mele?” – iar dacă ne vom răspunde sincer și corect vom trece cu bine acest „examen”. Dacă însă nu vom găsi răspunsul onest, vom pica examenul acesta și cele ce vor urma. E greu pentru dumneavoastră, ca și creștini, să nu puteți ajunge fizic în sfânta biserică, la mama noastră, la mama poporului nostru – Biserica lui Hristos; e dureros ca în vremea Postului să dorești să te unești mai des cu Hristos în sfânta împărtășanie și să nu poți; e greu și foarte greu pentru mine, ca preot, să strig: „Cu frică de Dumnezu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!” și… Dar experiența îmi spune că începem să prețuim cu adevărat un lucru atunci când nu îl mai avem. Mi-aș dori să cred că în acest răstimp de patru săptămâni ați conștientizat și am conștientizat ce înseamnă Biserica pentru fiecare dintre noi, pentru viața noastră.
Oamenii au trecut peste tifos, foamete sau război, dar au fost alinați în biserică. Acum să vrei să mergi și nu poți
Nu-mi pot șterge din fața ochilor imaginea unei bunicuțe cu ochii scăldați în lacrimi și chipul senin, dar brăzdat de greutățile pe care le-a dus în cei 88 de ani. Plângând, mi-a zis: „Părinte, am trecut prin multe: război, foamete și tifos; am înmormântat doi copii…dar ca astăzi, parcă n-a fost niciodată așa de greu: să vrei să mergi la biserică și să nu poți.Pentru mine biserica a fost totul. Cu ajutorul lui Dumnezeu le-am dus pe toate! Este din nefericire o realitate pentru care și eu sufăr foarte mult! Stăm mai mult acasă, stăm cu cei ai noștri, fără să ne dorim și aproape fără să simțim am fost opriți din iureșul, din goana acestei lumi, din fuga noastră după nimic. Acest timp ar trebui să îl fructificăm. Mi-aș dori să cred că în cele patru săptămâni de când această pandemie s-a abătut asupra tărișoarei noastre, nu am sta mai mult în fața calculatorului, a televizorului sau a smartphonului, ci am petrecut un timp cu copiii noștri. Am înmulțit rugăciunea și osteneala duhovnicească, am deschis Sfânta Scriptură sau o carte ziditoare de suflet.
Cum să te rogi în vremuri de pandemie
E duminică, nu putem fi fizic în Sfânta Biserică. Vreau să vă asigur și pe această cale că pomelnicile dumneavoastră sunt în biserică, le pomenim la Sfânta Proscomidie și spunem și în aceste zile: „Spală Doamne păcatele tuturor ce s-au pomenit aici cu scump Sângele Tău pentru rugăciunile sfinților Tăi”. Deci în chip duhovnicesc sunteți cu toți în Sfânta Biserică, dar nu ne opreste nimeni și nimic să stăm în genunchi, acasă, două ore cât durează Sfânta Liturghie, să citim un acatist, o catismă din Psaltire, iar la 12.00 când se încheie Sfânta Liturghie să luăm toți din casă Sfânta Anafură și Sfânta Aghiazmă și apoi să mâncăm. E miercuri sau vineri și știm că la ceas de seară părintele în biserică săvârșește Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite – nu ne oprește nimeni și nimic să ajunăm, iar la asfințitul soarelui să gustăm un pic de Aghiazmă Mare și o firmitură de Anafură. Doar rugăciunea, doar „investind” în relația noastră cu Hristos Domnul vom trece cu bine prin această grea încercare – încercare pe care nici eu și cred că nici mulți dintre dumnevoastră nu v-ați gândit că vom trece .
În noaptea sfântă a Învierii, fiți treji duhovnicește, chiar dacă fizic nu puteți fi în biserică
ÎNVĂȚĂTURI… Suntem în Săptămâna Patimilor Domnului, va veni și Sfânta Înviere, vom vedea că putem trăi și fără să ieșim din hipermarket cu coșul de cumpărături arhiplin. Din puținul pe care îl avem, să strecurăm o bucată de pască, un ou roșu și altele din cele cu care Domnul ne-a binecuvântat, să dăruim și celor care în aceste zile chiar nu au. Fiți cu nădejde, păstrați-vă echilibrul interior, rugați-vă, rugați-vă , rugați-vă și aveți credință! Așa cum Hristos Domnul după Înviere a intrat prin ușile încuiate la Sfinții Apostoli, acolo unde erau adunați de frica iudeilor ,va veni și la noi. Nu veți putea fi fizic în biserică în noaptea sfântă de Înviere, fiți treji, nu doar trupește, ci mai ales duhovnicește și Domnul Cel ce a pătimit, a murit și a înviat pentru noi, pentu noi cei de astăzi, va veni la ușa sufletului nostru. Rog pe Măicuța Domnului, pe Sfântul Nectarie, pe sfinții a căror sfinte moaște se află în biserica noastră de la Draxeni să vă umple de bucurie sfântă și să ne întâlnim față către față cât mai curând Lumina lui Hristos luminează tuturor!
HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
