EDITORIAL… Preotul Cosmin Gubernat, de la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Vaslui, care este și consilier cultural al Episcopiei Hușilor sau purtătorul de cuvânt al Preasfințitului Ignatie, cum mai este cunoscut de toată presa, a radiografiat obiectiv, ca un adevărat jurnalist, situația pandemică din România, dar și criza pe care dușmanul invizibil (virusul SARS CoV-2) a creat-o în societate, dar mai ales în sânul Sfintei Biserici. Vă invităm, așadar, să citiți mai jos un editorial scris de „ziaristul” de la Episcopie, care o bună perioadă a lucrat și la radioul Trinitas.
Pr. Cosmin Gubernat
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
Traversăm o perioadă care însumează multe necunoscute și frici, despre care se discută, parcă obsesiv, pe toate canalele, din multiple perspective. Se amestecă informațiile statistice cu stările emoționale, care oricum sunt amplificate de restricțiile impuse de situația în care ne aflăm. Mesajul receptat astfel întreține starea de neliniște, de angoasă și chiar de panică. Nu știm de ce să ne temem mai mult, pentru că toate parcă ne copleșesc, de la lipsa întâlnirii cu cei dragi, la perspectivele sumbre privitoare la locurile de muncă și, evident, la frica de îmbolnăvire, suferință și moarte. Nu mi-am propus să fac o trecere în revistă a tuturor acestor lucruri, și nici măcar o analiză a ceea ce trebuie sau nu să înțelegem și să învățăm din pandemia care ne-a găsit, cum altfel, decât nepregătiți. Se va vorbi și scrie mult și de acum înainte despre aceste lucruri. Constat doar faptul că, obligați de împrejurări, cu consecințe mai adânci sau mai ușor de acceptat asupra vieții de zi cu zi și a viitorului apropiat, suntem, mai mult decât până acum, față în față cu noi înșine. Aici este singurul spațiu în care, cu adevărat, dacă luăm măsuri ferme, putem obține o schimbare reală.
Vindecarea sufletului se face prin post și spovedanie
Există o lege duhovnicească potrivit căreia, de cele mai multe ori, dușmanul cel mai mare pe care îl avem suntem chiar noi. Tot de aici poate porni și vindecarea sau rezolvarea problemelor. Sunt constatări ale experienței de veacuri a Părinților Bisericii, a celor care și-au sfințit viața, care au luptat împotriva păcatelor și a patimilor. Aceasta a fost, de fapt, și una din motivațiile cele mai adânci ale perioadei de post pe care am parcurs-o până de înviere: să fim mai atenți la starea sufletului, să ne interiorizăm mai mult și să căutăm, prin orice cale, prin dialogul rugăciunii și prin mărturisirea (spovedania) deasă, să facem curat în inima noastră, să descoperim sursa răului care ne bântuie și să o scoatem afară. Doar așa îi facem loc, la modul real, lui Dumnezeu, iar El nu întârzie să vină. Mă întorc la realitatea că avem mai mult timp să fim cu noi înșine. A ajuns acest lucru să ne sperie, iar dacă suntem sinceri, constatăm că ne sperie golul din noi, faptul că nu suntem împăcați și că încrederea noastră în Dumnezeu este fluctuantă. Resimțim acest lucru, iar pentru noi, ca și creștini, primul impuls este să sporim legătura cu Dumnezeu. De fapt, relația sinceră cu Domnul este cheia împăcării. De aceea tânjim în mod firesc după slujbe, după contactul direct, nemijlocit, cu sfințenia. Nu există niciun înlocuitor al acestei relații directe cu Dumnezeu.
Slujbele transmise pe Trinitas TV și Radio Trinitas, o soluție în vremurile pandemiei
Transmitem slujbele în mediul online, pe internet. Se pot urmări, de atâta timp pe Trinitas TV sau se pot asculta pe Radio Trinitas. Acum, aceste canale își arată încă o dată eficiența și rolul deosebit de important pe care îl pot avea, să putem aduce în propria casă, atât cât permite un aparat tv, un calculator sau un radio, parte din lucrarea tainică a sfintelor slujbe. Este evident că aceste transmisiuni nu pot înlocui prezența reală din sfintele biserici. Nici nu își propun acest lucru. Transmit însă o lucrare sfântă, la care suntem părtași, chiar așa, din îndepărtare. Este și aceasta o prezență care poate să mai umple golul resimțit. Mai mult decât atât, în atmosfera încărcată de tulburare și incertitudine, presărată cu știri alarmiste și contradictorii, transmisă pe multe canale, cine alege să urmărească transmisiunea unei slujbe, parcă evadează din absurd. Intră în altă lume, a echilibrului frumos, a nădejdii ancorate în puterea milostivă a lui Dumnezeu. Știința confirmă ceea ce Părinții Bisericii au transmis din experiența vieții lor de rugăciune, anume că mintea noastră, comportamentul nostru se modelează în funcție de ceea ce primim în noi, prin simțurile noastre. Dacă ne alimentăm cu știri alarmiste, chiar în doze mici, dar constante, devenim un depozit de neliniște și panică. Acestea ne consumă interior, pe negândite. Personal, nu putem influența majoritatea realităților care ne trec prin fața ochilor. Suntem martori pasivi, dar ele ne pot schimba și chiar ne schimbă. La fel se întâmplă și când alegem să dăm vieții noastre o „hrană” de calitate, când o alimentăm cu prezența Celui care, singur și eficient, poate să ne transforme din interior, Milostivul Dumnezeu. Simțim un echilibru și o statornicie asemenea copilului care, deși îi este frică de întuneric, atunci când se află în prezența părinților, orice teamă îi dispare.
Învierea în plină pandemie
CONCLUZIE… Traversăm în aceste zile și cele mai frumoase momente ale ritmului vieții noastre sufletești. Învierea Domnului, cu toată încărcătura de sens pe care o are pentru fiecare dintre noi, poate să ne redea echilibrul după care tânjim atât de mult, poate să ne umple golul din suflet. Cum se poate întâmpla acest lucru? Păstrându-ne aproape! Incluzând în programul cotidian, pe lângă rugăciunile personale, și urmărirea slujbelor transmise la tv sau pe internet. Cu siguranță ne vor modela sufletul și întreaga noastră viață. Acum, că tot este mai liniște afară, putem auzi, mai clar, și clopotele bisericilor din apropiere. Ne amintesc și ele că suntem izolați doar de virus, iar nu de Dumnezeu și de rugăciunile Bisericii. Primele cuvinte ale Domnului, după Înviere, adresate ucenicilor care stăteau ascunși și plini de frică, au fost: „Nu vă temeți!”, „Bucurați-vă!”, „Pace vouă!”. Nu erau simple cuvinte de îmbărbătare sau motivaționale, așa cum noi le transmitem câteodată, celorlalți, fără să aibă un conținut real. Sunt cuvintele Celui care a biruit moartea pentru noi! Teama noastră de necunoscut, de boală, lipsa perspectivei zilei de mâine, ne paralizează mintea și relațiile cu cei din jur. Hristos, Biruitorul morții, ca Cel care, ca Om, și-a asumat inclusiv aceste stări pe care le-am enumerat, este singurul alături de Care putem să biruim răul din noi și să îndrăznim să ne bucurăm, cu toate slăbiciunile noastre.Avem nevoie de prezența Lui în viața noastră! Avem nevoie de curățirea sufletului!
