ANIVERSARE… Sculptorul vasluian Vlad Ciobanu a împlinit sâmbãtã, 11 aprilie, 72 ani. Printre prietenii care i-au urat la multi ani s-a numãrat si senatoarea Gabriela Cretu: „Îmi dati voie ca în lumea asta îngrijoratã dar în ziua asta minunatã, sã-i zic la multi ani maestrului meu în sculpturã. Face 27 de ani, dar nu spuneti la nimeni! La multi ani, Maestre! La multi ani, Vlad Ciobanu! Cu sãnãtate, inspiratie si multi prieteni!”. Originar din comuna Pungesti, acesta este unul dintre cei mai reprezentativi artisti plastici ai judetului Vaslui. Anul trecut, a realizat bustul marelui cãrturar Dimitrie Cantemir, asezat în fata clãdirii ce va deveni Centrul Cultural (n.r. fosta Casã a Armatei) si care va purta numele celui ce a fost domn al Moldovei, enciclopedist, entograf, geograf, filozof, istoric etc.
Vlad Ciobanu a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucuresti, a participat la mai multe concursuri internationale precum Concursul de Desen „Juan Miro” Barcelona (1984), Bienala de Sculpturã Micã din Budapesta (1990), iar lucrãrile sale au fãcut parte din expozitii românesti în Rotterdam, Sevilla, Belgrad, Sofia, Viena, Berlin etc. A câstigat Premiul Concursului pentru Desen si Sculpturã „Amici del Pomero” Milano (1985), Premiul Uniunii Artistilor Plastici pentru Arta Ambientalã (1999), Medalia de Aur „Dantesca” (1999), Premiul Uniunii Artistilor Plastici pentru Sculpturã (2005).
Vlad Ciobanu: „Mi-e drag acest judet, mã simt legat de el, mi-e dor de Pungesti”
La Vaslui a revenit anul trecut, în octombrie, la invitatia autoritãtilor locale de a crea bustul marelui cãrturar Dimitrie Cantemir. Într-un interviu acordat ziarului Vremea Nouã, acesta a povestit cum si când s-a produs apropierea sa de artã: „dacã mergeti la Pungesti si îi întrebati pe cei care au copilãrit cu mine, vã vor spune cã eu am desenat tot timpul tot ceea ce vedeam, peretii, copertile cãrtilor, caietele, foile libere din cãrti, tot… Ca sã zic asa, m-am trezit desenând. La Pungesti nu am mai fost de vreo 13 ani din cauzã cã acum 11 ani a murit mama si nu am mai avut inimã sã merg. Mai am o casã, niste pãmânt, mai am o mãtusã prin aliantã, are vreo 90 si ceva de ani. Vreau sã mai vin o datã, prin noiembrie, sã merg la Pungesti, pentru cã am, totusi, datorii fatã de locul acela si fatã de mostenirea strictã pe care o am, dar si fatã de acel loc, pentru cã acolo mi s-a deschis lumea. Mi-e drag acest judet, mã simt legat de el, mi-e dor de Pungesti, cunosc fiecare potecã de acolo, stiu fiecare casã unde era si cine locuia, desi unele lucruri cred cã s-au schimbat… Desi am citit niste statistici care spun cã Vasluiul este cel mai sãrac judet din tarã si din Europa, mie îmi place foarte mult felul în care e gospodãrit orasul. Meritele sunt cu atât mai mari cu cât resursele sunt mai mici prin comparatie, sã zicem, cu Constanta, cu judete care chiar au bani. Vasluiul este un judet extraordinar din acest punct de vedere. Sunt mândru cã sunt vasluian si spun tuturor sã vinã sã-l viziteze”.
