SALVAT… Un câine din Valea Grecului, rãmas singur pe lume, a impresionat foarte multã lume cu povestea sa. Dupã ce stãpânii sãi au murit de bãtrânete, acesta a rãmas sã pãzeascã casa, însã o datã cu pandemia si restrictiile de circulatie a rãmas si fãrã singurul sprijin pe care îl mai avea: o rudã de-a fostilor stâpâni, care o datã la douã sãptãmâni venea de la Galati la Vaslui sã-i aducã mâncare. De aproape o lunã de zile, însã, nu-l mai vizitase deloc, pentru cã, având 66 ani, nu mai putea iesi din casã decât în intervalul orar 11:00-13:00. Dupã îndelungi cãutãri ale unui ONG pentru protectia animalelor, a reusit sã ia legãtura cu Asociatia „Help Lãbus”. Presedinta acesteia s-a dus de îndatã si l-a salvat pe Bobitã. „E cu noi acum si câte zile o avea, va fi protejat, hrãnit si îngrijit în marea casã a lui Lãbus. Nu uitati de necuvântãtoare, nu lãsati sa treacã o zi fãrã o faptã bunã”, a povestit aceasta.
Povestea a fost prezentatã pe pagina de Facebook – „Help Lãbus” si a impresionat sute de oameni din întreaga tarã: „360 km pentru o viatã. Astãzi Lãbus a mai fãcut o minune si a salvat o viatã de cãtel din judetul Vaslui. Am aflat de Bobitã de la o doamnã care ne-a sunat disperatã, sã ne cearã ajutorul. Stãpânii lui Bobitã au murit de bãtrânete, iar el a rãmas în gospodãrie, sã le pãzeascã munca de o viatã. Nu a avut loc în casa nimãnui si nici în inima vreunui vecin, sã-i poarte de grijã. Doamna cãlãtorea de la Galati, la fiecare douã sãptãmâni si îi lãsa mâncare si apã. Si Bobitã astepta. Restrictiile de circulatie impuse de pandemia coronavirus au împiedicat-o pe doamna care se îngrijea de Bobitã sã ajungã la el, sã îi asigure cele necesare. I-a luat mai bine de o sãptãmânã sã ne gãseascã. Ne-a sunat plângând, ne-a indicat comuna, satul, ne-a dat cheile de la poartã si dusi am fost. Pe 8 aprilie se fãcea o lunã de când nu l-a mai vãzut. Cele mai negre gânduri le-am avut pe drum, cã am putea ajunge prea târziu. Dar n-a fost asa. Rãgusit, slãbit, aproape resemnat, Bobitã ne-a lãtrat si a venit încet spre noi. Bucuria a fost de nedescris, încã pare un vis”.
„Nu puteam sã dorm la gândul cã el stã singur, fãrã mâncare si apã”
Bobitã a ajuns în adãpostul asociatiei, iar femeia care l-a îngrijit pânã acum a promis cã imediat ce se vor ridica restrictiile îl va vizita. „Multumim frumos pentru gest si bunãtatea de care a dat dovadã doamna Corina pentru Bobitã. L-a salvat din singurãtate. Stãpânii au decedat si el a rãmas sã pãzeascã casa bãtrânilor si nimeni din vecini nu îi dãdeau o canã cu apã, ba mai mult, îl bãteau si îi luau mâncarea pe care o duceam eu de la Galati. De douã ori pe lunã mergeam de la Galati la Vaslui sã-i duc mâncare lui Bobitã. Era singur între vecini fãrã inimã si fãrã suflet. Cum vedeau de câte un câine, cum îl omorau. Mi-a fost fricã cã o sã-l omoare si pe el. De aproape o lunã de zile, de când cu restrictiile de circulatie, n-am mai putut ajunge la el. Am 66 ani si am voie sã ies din casã doar între orele 11:00 si 13:00. Simteam cã mi-am lãsat copilul acolo. Aveam un nod în gât, nu puteam sã dorm la gândul cã el stã singur, fãrã mâncare si apã. Multumesc încã o datã doamnei Corina cã are un suflet mare si bun fatã de animãlute si cã l-a salvat”, a povestit Rodica, femeia care l-a îngrijit pânã acum pe Bobitã.
