CONTEXT… Sunt zile foarte triste pentru cei care, în aceastã perioadã, profund marcatã de pandemia de coronavirus, îsi îngroapã apropiatii, dupã regulile noi, stricte, dar necesare, impuse de autoritãti. La Stãnilesti, de pildã, au avut loc douã înmormântãri în ultimele zile, iar funeraliile au fost, spun rudele, „dureros de sãrace si de triste”. „Sã nu poti sã dai ceva de pomanã, sã nu fie toate rudele, vecinii, oamenii care au tinut la bunica, acolo, pe ultimul drum, este ceva foarte dureros. O fi greu si de trãit în vremea cu coronavirus, dar sã stiti cã si de murit, în zilele acestea, e cam la fel”, au spus rudele uneia dintre defuncte. Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor, a avut un mesaj special, pentru cei care, într-o astfel de vreme, se despart de sufletele dragi: „Cât de tristã poate sã fie inima omului, în aceste zile de pandemie, când nu poate fi prezentã la momentul rugãciunii de plecare din lumea aceasta a vreunui prieten, vecin, coleg sau rudã apropiatã. Este ceva echivalent cu a-ti spune: acum nu ai voie sã îti manifesti dragostea si recunostinta fatã de cel plecat”, a spus Ierarhul, în cuvântul sãu de mângâiere.
„La noi au fost în ultimele zile douã înmormântãri, dar la ambele s-au respectat cerintele impuse de autoritãti. Nu au fost mai mult de opt persoane. Slujba s-a fãcut în curtea Bisericii, atât, iar pomanã traditionalã, cum se face, nu a fost. Asta este, trebuie sã ne pãzim cum putem mai bine de acest virus si nu ne abatem de la reguli. La cãpãtâiul persoanelor decedate au putut veni rude, dar au intrat pe rând, au aprins câte o lumânare si au plecat. Oamenii au înteles situatia, dar e trist, pentru cã noi avem traditiile noastre din strãbuni, numai cã acum situatia din toatã lumea impune alte reguli sanitare si le respectãm, pentru binele nostru, al tuturor”, a spus primarul comunei Stãnilesti, Liviu Zaharia.
RUGÃCIUNE: „Domnul sã îi întãreascã si sã îi mângâie pe toti cei care nu îi pot însoti cu prezenta lor pe cei care, chiar si în moarte, nu vor sa fie singuri si pãrãsiti”
„Atunci când vorbim despre moarte, credem cã ea înseamnã doar despãrtire. Adevãrul este altul. Cu cât cineva dispare din punct de vedere fizic, cu atât îti devine mai prezent, mai viu în inima ta. Astfel, moartea nu înseamnã despãrtire, ci o prezentã intensã în inima si universul tãu interior, a celui plecat în lumea vesniciei. Acesta este si motivul pentru care participãm la o înmormântare: nu atât cã cineva pleacã pe ultimul drum, cât cã suntem prea plini de prezenta celui adormit, încât sã ratãm sansa de a-i mai vedea încã o datã chipul. Cât de tristã poate sã fie inima omului, în aceste zile de pandemie, care sã nu poatã fi prezentã la momentul prohodirii, la momentul rugãciunii de plecare din lumea aceasta în cea a vesniciei a vreunui prieten, vecin, coleg sau rudã apropiatã. Este ceva echivalent cu a-ti spune: acum nu ai voie sã îti manifesti dragostea si recunostinta fatã de cel plecat. Si încã ceva: când iubim pe cineva, vrem sã îi dãruim tot ceea ce avem mai bun si mai deosebit, ca expresie a dragostei noastre. De aceea facem pomanã, ca milostenie în numele celui plecat, facem toatã rânduiala legatã de înmormântare, pentru cã îl tratãm cu toatã cinstea si dragostea cuvenitã unui suflet drag, unui suflet care a ocupat, fizic vorbind, un loc minunat în inima noastrã. Ce trist cã, în aceste momente de restrictie, sufletele celor vii, care nu pot sã îsi vadã prietenii, colegii, rudele din cauza numãrului limitat, sunt atinse de durere si tristete mai puternicã de însãsi moartea celui plecat în lumea lui Dumnezeu. Domnul sã îi întãreascã si sã îi mângâie pe toti cei care nu îi pot însoti cu prezenta lor pe cei care, chiar si în moarte, nu vor sã fie singuri si pãrãsiti”, a fost mesajul emotionant al Preasfintitului Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor.
