O MINUNE DE FATÃ… În aprilie 2018, la Cãminul Cultural din Vetrisoaia era mare agitatie. Ofiteri si subofiteri din cadrul Fortelor Navale Române veneau în localitate, pentru a le prezenta elevilor de liceu cât de frumoasã este viata la Marinã si ce avantaje poti avea, dacã îmbraci haina militarã sub aceastã armã. Sufletul actiunii a fost primarul Corneliu Stângã, cel care avea sã trãiascã o dublã emotie: faptul cã la Vetrisoaia veneau militari de carierã din Marina Militarã Românã, dar si pentru cã în fata copiilor avea sã vinã, îmbrãcatã în uniformã militarã, o fatã frumoasã si desteaptã, ajunsã student al Academiei Navale, Maria Corciovã, de loc din Vetrisoaia. Intratã la Academie în 2017, pentru Maria emotiile au fost imense, pentru cã a trebuit sã stea în fata prietenilor din comuna atât de dragã ei.
Fragilã, dar atât de puternicã. Dornicã de afirmare si cu simtul datoriei împlinite. Asa apare tânãra Maria Corciovã, din Vetrisoaia, un viitor ofiter al Fortelor Navale Române, în ochii oamenilor din Vetrisoaia. O fatã plecatã de acasã, din frumoasa zonã a Vãii Prutului, tocmai la Marea Neagrã. „Ne mândrim cu Maria. Este o tânãrã respectuoasã, care face cinste comunei noastre. Stiu cã a muncit mult pentru a ajunge acolo si sper ca toate visele sã i se îndeplineascã”, a spus Corneliu Stângã, primarul comunei Vetrisoaia. Asa a apãrut în fata elevilor de liceu din Vetrisoaia, Maria, în aprilie 2018, tânãra studentã a Academiei Navale „Mircea cel Bãtrân”. Atunci, cãpitanul Nicoleta Burlacu, din cadrul unei unitãti navale de la Brãila, a explicat cã prezenta militarilor din cadrul Fortelor Navale Române la Vetrisoaia avea un scop: „Îmi doresc ca în anii urmãtori, atunci când se va striga catalogul la Academia Navalã, un tânãr sau o tânãrã – de ce nu, chiar si mai multi – din Vetrisoaia sã strige „Prezent!”, asa cum, în 2017, a strigat Maria, colega, vecina si prietena voastrã, acum studentã la Academie”. Anul trecut, în varã, studenta din Vetrisoaia a avut parte de o nouã surprizã. Un grup de 20 de elevi de la Liceul Tehnologic „Petru Rares” din Vetrisoaia, judetul Vaslui, însotiti de douã cadre didactice, au devenit „cadeti” pentru o sãptãmânã. Acestia, împreunã cu studenti de la Academia Navalã „Mircea cel Bãtrân”, printre care s-a numãrat si energica Maria Corciovã, dar si cu elevi de la Scoala Militarã de Maistri Militari a Fortelor Navale „Amiral Ion Murgescu” si de la Colegiul National Militar „Alexandru Ioan Cuza” au desfãsurat o serie de activitãti în cadrul unitãtilor de învãtãmânt, vizitând mai multe unitãti din garnizoanele Constanta si Babadag. Bineînteles, colega si prietena lor Maria le-a fost mereu aproape. Viitorul sunã frumos pentru aceastã tânãrã cu care toatã comuna se mândreste. Peste ani, ar putea reveni ca ofiter în comuna natalã, pentru a le explica tinerilor de aici cã haina militarã trebuie purtatã cu cinste si demnitate, purtând Prutul în suflet, asa cum a fãcut si ea la vremea ei.
Povesti de pe Nava Scoalã Mircea, cu studenta-caporal Maria Corciovã în prim plan
„13 iulie 2019. La iesirea din portul Southampton ne încrucisãm cu uriasa nava de croazierã Britannia si ne salutãm reciproc cu trei sunete de sirenã. Mãretia navei de pasageri, mai înaltã decât un bloc cu zece etaje si a cãrei umbrã „acoperã” integral pentru un timp N.S.Mircea, nu prevesteste decât mãretia navigatiei noastre prin Oceanul Atlantic, la vest de Golful Biscaya si Peninsula Ibericã, timp de aproape o sãptãmânã. Vremea a fost frumoasã cât timp ne îndepãrtam spre sud de coasta britanicã si traversam în a doua zi linia imaginarã a farului de la Ouessant, de pe coasta francezã, de unde începe Golful Biscaya. Acum, la întoarcerea spre casã, navigãm în Oceanul Atlantic mult mai la vest fatã de prima noastrã trecere prin Biscaya, în drum spre Brest, si avem adâncimi de peste 4500 de metri sub chilã. Punctul maxim va fi putin peste meridianul de 10 grade vest de Greenwich, la schema de separare a traficului de la Capul Finistere din coltul de nord-vest al Peninsulei Iberice. Cadetii continuã munca la lucrãrile de matelotaj, care trebuie sã fie gata pânã la escala noastrã din Malta, care nu mai pare asa de departe acum. Se spune cã nu esti marinar adevãrat dacã nu treci pe la N.S.Mircea, iar realizarea acestor împletituri, presuri, covorase, împreunã cu altele, intrã în categoria generic numitã a lucrãrilor de matelotaj, din parâme de diferite dimensiuni si diametre. Este o experientã ineditã pentru toti cadetii, fete si bãieti deopotrivã. „Mã descurc destul de bine la lucrarea de matelotaj, sperãm sã o terminãm în douã zile – ne spune studentul caporal Denisa Rostogol. Am de fãcut un covoras, nu cred cã se mai fabricã astfel de produse manual, dar este o experientã unicã. Lucrarea o fac împreunã cu colegul meu Bogdan Drimus. A fost mai dificil cu procurarea materiei prime din parâmele mai groase, sã le desfacem, dar ne-am descurcat destul de bine, având în vedere cã am primit ajutor de la domnul cãpitan Gabriel Sandu”. „Sunt în grafic cu lucrarea de matelotaj, noi aproape am terminat”, ne spune si studentul caporal Maria Corciovã, care continuã: „Avem de fãcut câteva tablouri cu noduri marinãresti, lucrãm în echipã cu maistrul militar principal Costel Crãciun, unii sunt mai buni la înnodat, altii la lipit, fiecare cu talentul lui. Mi-as fi dorit ca marsul sã fie si mai lung, pentru cã eu as mai fi rezistat câteva luni la bord, îmi place”. „Tot la un covoras lucrez si eu – ne declarã studentul caporal Robert Matache – împreunã cu domnul maistru militar principal Ionut Comunã si stau foarte bine, ne-a învãtat sã facem câteva lucruri, de la împletit pânã la aducerea la forma finalã”. (…) Comandorul Gabriel Dutã, seful de Stat Major al Divizionului 306 Nave scoalã Instructie si seful practicii în acest mars de instructie, dar care a îndeplinit ani de zile functia de ofiter cu comunicatiile la bordul N.S.Mircea, intervine si le explicã, cu rãbdare, de ce trebuie sã cunoascã si aceastã modalitate de semnalizare si de comunicare în epoca noastrã digitalizatã si nu ne referim aici doar la traditie. Desi, pânã la urmã, suntem pe un velier scoalã, iar aceastã activitate se încadreazã perfect în „peisajul” bordului. De aceeasi pãrere este si studentul caporal Maria Corciovã: „A fost destul de amuzant, pentru cã fiecare dintre noi a trebuit sã semnalizeze cu cele douã pavilioane, a fost si interesant, pentru cã eu cred cã ne va ajuta când vom ajunge la nave si din ce ne-a spus domnul comandor Dutã, ar fi bine ca fiecare dintre noi sã le cunoascã” – pasaje dintr-un material publicat de Academia Navalã „Mircea cel Bãtrân”.
