INFORMARE… Agentia Nationalã de Administrare Fiscalã ne-a informat, ieri, printr-un comunicat trimis la redactie, cã informatiile apãrute în presã în legãturã cu punerea în aplicare a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 581/2019, referitoare la mãsurile asigurãtorii dispuse de cãtre organele fiscale ale ANAF nu reflectã realitatea, iar cifrele vehiculate reprezintã o exagerare. Comunicatul survine dupã o serie de informatii publicate în mediul online, legate de faptul cã mãsuri asigurãtorii în valoare de circa 10 miliarde de lei emise de Fisc în cauze aflate în cercetare penalã vor fi ridicate începând cu 6 martie, din cauzã cã legiuitorul nu a reusit sã corecteze în timp util o prevedere legalã declaratã neconstitutionalã de Curtea Constitutionalã.
ANAF sustine cã „mãsurile ce decurg din aplicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 581/2019 au fost avute în vedere la elaborarea Legii nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, acestea neavând un impact semnificativ”. ANAF retine cã organele fiscale analizeazã situatia fiscalã pentru fiecare caz în parte, înainte de a proceda la ridicarea mãsurilor asigurãtorii. „Organele fiscale pot dispune mãsuri asigurãtorii în conformitate cu prevederile art. 213 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedurã fiscalã, rãmas neafectat de Decizia nr. 581/2019 a Curtii Constitutionale, care sunt valabile pe o perioadã de cel mult 6 luni, acest termen putând fi prelungit pânã la un an, ceea ce în opinia MFP si ANAF reprezintã un termen rezonabil. Decizia nr. 581/2019 a Curtii Constitutionale motiveazã faptul cã existã o nepermisã confuzie între procedura administrativã si procedura penalã. Mãsurile asigurãtorii administrative capãtã valentele unor veritabile mãsuri procesuale specifice procesului penal si care ar trebui dispuse de organele judiciare, respectiv în cadrul urmãririi penale, de cãtre procuror, iar în faza de camerã preliminarã, de cãtre judecãtorul de camerã preliminarã/instanta de judecatã”, sustine sursa citatã. Totodatã, se mai aratã în comunicat, decizia precizeazã faptul cã în cazul anumitor infractiuni luarea mãsurilor asigurãtorii este obligatorie, iar dispunerea acestora se realizeazã exclusiv de procuror în cursul procesului penal, si nu de organele fiscale în procedurã administrativã. În acest context, ridicarea mãsurilor asigurãtorii dispuse de cãtre organele fiscale este o mãsurã care nu afecteazã asigurarea gradului de recuperare a eventualelor prejudicii. Procesul de reorganizare al DGAF vizeazã cresterea eficientei si calitãtii actelor de sesizare penalã, având în vedere si faptul cã 71% din totalul sesizãrilor penale solutionate au reprezentat solutii de clasare/renuntare la urmãrirea penalã, iar 29% solutii de trimitere în judecatã. Astfel, asa cum rezultã din proiectul de act normativ privind reorganizarea ANAF, este necesarã optimizarea proceselor de activitate, întãrirea capacitãtii de control operativ si inopinat în scopul cresterii calitãtii actelor de control încheiate, prin fundamentarea corespunzãtoare a constatãrilor fiscale, inclusiv a actelor de sesizare penalã de cãtre DGAF.
