ADIO, PÃRINTE!…Ultimul drum si ultima slujbã, pentru unul dintre preotii din generatia veche, un mare duhovnic, atât în perioada comunistã cât si în cea de dupã Revolutie. Pãrintele duhovnic Remus Stefãnicã s-a stins luni seara, acasã, având la cãpãtâiul sãu întreaga familie pe care i-a dat-o Dumnezeu! S-a fãcut remarcat de tânãr, când ajungând la Bãcani în parohie, a construit o bisericã nouã din temelie, una din cele zece biserici construite, în întreaga tarã, pe timpul comunismului. Pãrintele Remus este depus la Biserica Domneascã din Bârlad, iar slujba de înmormântare va fi oficiatã joi 20 februarie începând cu orele 11.00. „În aceste momente de despãrtire vremelnicã, Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a transmis mesajul sãu de condoleante familiei pãrintelui Remus, precum si aprecierea sa pentru tot efortul depus în slujirea Bisericii. Dumnezeu sã-l ierte si sã-l odihneascã cu dreptii!” este mesajul transmis de cãtre PS Ignatie, Episcopul Husilor, care nu va purtea participa la înmomântare, dar va delega pe consilierul economic preot Vladimir Beregoi sã conducã pe unul dintre cei mai îndrãgiti duhovnici ai Bârladului.
Peste 20 de preoti din protopopiatul Bârlad au fost alãturi în fiecare searã, la orele când s-au citit stâlpii, de familia îndureratã a preotului Remus Stefãnicã. La Biserica Domneasca, unde este depus pãrintele duhovnic, lumea s-a perindat zi si noapte, biserica este înconjuratã de lumânãri, oamenii dorind sã-i lumineze calea spre eternitate iubitului preot Stefãnicã Remus. La aceastã bisericã, Domneasca, este preot paroh si fiul preotului decedat, Teofil Stefãnitã, care cu greu face fatã despãrtirii de tatãl sãu, al cãrui drum lângã Dumnezeu l-a urmat, oricât de prigonit a fost atât tatãl sãu, cât si el.
Remus Stefãnicã s-a nãscut în anul 1951, la 17 septembrie în Ibãnesti, într-o familie de oameni credinciosi, cu înaintasi vrednici de slujitori ai bisericii, preoti si dascãli, fiind fiul lui Emandache si Elena Stefãnicã. A urmat cursurile la Seminarul Teologic de la Mânãstirea Neamt pe care le-a finalizat printre primii absolventi, înscriindu-se apoi la Institutul Teologic Bucuresti. În 1973 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Corodesti, unde alãturi de tânara preoteasã, Lucretia Stefãnicã, s-a ocupat de reînvierea credintei ortodoxe, unul învãtînd copiii la scoalã si altul de la amvonul bisericii. S-a transferat la parohia Bãcani, unde prin râvna si munca lui a reusit aprobarea construirii unei biserici noi din temelie, una din cele zece biserici construite, în întreaga tarã pe timpul comunismului. De asemenea, a dus o bogatã activitate misionarã reusind în scurt timp trecerea la ortodoxie a unui numãr important de familii protestante, lucru care i-a adus recunoasterea P.S. Eftimie care i-a dãruit rangul de iconom stavrofor.
Comunistii l-au amendat
Pentru meritele sale a fost adus la parohia Simila, unde a avut o bogatã activitate gospodãreascã si misionarã, reparând biserica si organizând un cor de copii. De la Simila a fost avansat la Parohia Ivesti unde ,de asemeni, a slujit biserica si enoriasii. În douã zile, în 1985, la insistentele credinciosilor, Pr. Remus a început zidirea unei biserici noi, lucrând zi si noapte , ridicând pânã deasupra geamurilor constructia. A fost oprit de autoritãtile comuniste care l-au cercetat pentru revoltã si l-au amendat cu suma de 70.000 lei. A fost mutat la Parohia Domneasca Bârlad pentru curajul sãu si a devenit repede unul din cei mai iubiti preoti, biserica fiind tot timpul plinã de credinciosi. Chiar din primul an de activitate la Biserica Domneasca a sfidat regulile si a iesit pentru prima data în Piata Publicã a orasului, înconjurat de credinciosi, cu lumânãri în mânã si au sãvârsit slujba Sfântului Aer, iar a doua zi a sãvârsit în Piata Publicã Slujba Învierii, mãrturisind pe Hristos cu traditionalul „Hristos a înviat!”, lucru pe care l-a fãcut pânã la cãderea comunismului. Acest obicei se pãstreazã si astãzi la parohia Domneasca.
A fost inspector scolar pe obiectul religie!
Din punct de vedere al activitãtii misionare si duhovnicesti, a urmat cursurile de doctorat la Academia Pentru Studiul Religiilor Lumii Bucuresti, pe care le-a absolvit. A fost unul din promotorii actiunilor de înfrãtire cu fratii români din Basarabia, fãcând parte din initiatorii actiunii „Podul de flori” de la Fãlciu. A fost membru activ în Asociatia „Românii de pretutindeni” si „Cultura fãrã frontiere”, ocazie cu care a participat la numeroase activitãti culturale peste Prut, donând peste 10.000 de volume la bibliotecile basarabene si numeroase masini de scris cu scriere în grafia românã la numeroase institutii. A primit recunoasterea oamenilor de culturã bârlãdeni, fiind primit ca membru de onoare al Academiei Bârlãdene si a reeditat revista „Florile dalbe” a renumitului Toma Chiricutã.
Prin încredintarea P.S. Ioachim Mares al Husilor, a fost numit în post de inspector scolar la Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui, unde a reusit implementarea în fiecare scoalã a obiectului religie, ocupându-se permanent de calitatea actului didactic. S-a îngrijit mereu de achizitia manualelor de religie, reusind ca în proportie de 90% sã doteze cu manuale scolile vasluiene. De asemena, prin grija sa, s-au distribuit 10.000 cãrti de rugãciune. Pentru meritele sale I.S.J. Vaslui i-a dãruit o diploma de excelentã în educatie. Boala, care nu iartã pe nimeni, a venit si la vrednicul de pomenire pr. Remus si a îngreunat activitatea sa. Desi greu încercat, pr. Remus nu a piedut credinta în Dumnezeu niciodatã si, cu demnitate, fãrã sã cearã nimic de la nimeni, a continuat sã slujeascã lui Dumnezeu si sã se roage pentru credinciosi. Pleacã din mijlocul nostru lãsând în urmã împlinirile sale, munca sa devotatã bisericii, o familie frumoasã si binecuvântarea sa: „Lumina lui Hristos sã vã cuprindã pe toti!” !
„A marcat viata bisericeascã din tinutul Tutovei!”
„Pãrintele Stefãnitã Remus face parte din generatia preotilor bârlãdeni ce au marcat viata bisericeascã din tinutul Tutovei, atât din perioada de dinainte de 1989, cât si dupã. Slujirea preoteascã a pãrintelui Stefãnicã Remus si-a pus amprenta si rãmâne în constiinta bârlãdenilor ca cea mai îndelungatã slujire la Biserica Domneasca din municipiul Bârlad. Bunul Dumnezeu sã-l odihneascã în pace si sã mângâie familia ce i-a dãruit-o!”, a precizat preotul Vasile Lãiu, Protopopul de Bârlad.
Mesaj pentru un preot curajos care a plecat la Domnul!
„Luminã vesnicã, bunule pãrinte! Esti lângã Dumnezeu! Odihnã vesnicã în Împãrãtia Cerurilor si îti multumim pentru cã ai înfruntat alãturi de o mânã de curajosi teroarea comunismului! Cu Dumnezeu înainte si cu poporul în spate, dupã cum era vorba blândului cãlugãr pãrinte, Iustin Pârvu! Drum bun cãtre Dumnezeu!”, este mesajul din partea Redactiei Bârlad a cotidianului Vremea NOUÃ.
