SFINTIRE SI POMENIRE… Pentru prima datã în istoria Bisericii din satul Crâng, comuna Ciocani, un Episcop, PS Ignatie a Husilor, a fãcut o pomenire a ctitorului acestui lãcas a lui Dumnezeu, Stefan Darie. Biserica, sfintitã prima datã în 1898, a fost aproape abandonatã în perioada comunistã, iar dupã 1989, reparatia ei a fost fãcutã cu încetinitorul, din fondurile enoriasiilor. În Duminca Fiului Risipitor, ieri, 16 februarie, Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a slujit în Parohia Crâng, Protopopiatul Bârlad. Cu acest prilej, Preasfintia Sa a binecuvântat lucrãrile de reabilitare efectuate la exteriorul locasului de cult, a fãcut pomenirea ctitorului Stefan Darie si a acordat rangul de Stavofor (purtãtor de cruce) preptului Ciprian Tacu, paroh interimar al acestei parohii. Rangul de Stavovor i-a fost acordat de PS Ignatie, pentru modul în care preotul Tacu s-a implicat în restaurarea acestei frumoase Biserici. De asemenea, în dupã-amiaza aceleiasi zile, Preasfintia Sa a oficiat slujba punerii pietrei de temelie pentru o nouã bisericã, ce va deservi credinciosii Parohiei „Sfintii Trei Ierarhi II” Bârlad.
Minune mare pentru locuitorii satului Crâng, comuna Ciocani, situat la cinci kilometri de municipiul Bârlad. Pentru a vedea un episcop în carne si oase, sãtenii au venit la slujbã într-un numãr foarte mare. Lucru nemaivãzut pânã acum, deoarece în biserica de la Crâng rar erau mai mult de zece enoriasi la slujbe. Acum erau peste 200! Pentru cã la slujba din Duminica Fiului Risipitor, a venit PS Ignatie, Episcopul Husilor. Oamenii l-au asteptat cu covoare întinse, cu flori si cu inima deschisã, toti vrând sã fie atinsi de PS Ignatie, iar copii întrebau dacã acesta este Dumnezeu. Din soborul slujitorilor, alãturi de PS Ignatie a fãcut parte pãrintele protopop Vasile Lãiu, precum si zeci de preoti din Bârlad, Ciocani si Perieni. Preotul paroh al acestei Biserici este Ciprian Tacu, cel care ocupã acest post ca interimar deocamdatã si s-a ocupat de restaurarea exterioarã a bisericii, având sprijinul enoriasilor si al autoritãtilor locale si judetene. Pentru implicarea sa deosebitã, PS Ignatie l-a ridicat de la rangul de preot Iconom la cel de Stavofor (purtãtor de cruce), multumindu-i tânãrului preot Tacu pentru felul în care a înteles sã-l slujeascã pe Dumnezeu si pe oamenii care îi pãstoreste.
Pilda Fiului Risipitor asa cum trebuie ea înteleasã: Iertarea este neconditionatã! Altfel nu este iertare, ci îngâmfare!
În omilia rostitã si ascultatã atent de întreaga suflare de enoriasi, Ierarhul Husilor a adus în discutie atitudinea tatãlui din Evanghelie fatã de fiul rãtãcit:
„Atitudinea tatãlui din Evanghelie este în total contrast cu atitudinea pe care o avem noi ca pãrinti. Ne este fricã sã nu devenim pãrinti falimentari în fata propriilor nostri copii. Tatãl din Evanghelie nu a avut astfel de preocupãri. De ce? Pentru cã îl iubea neconditionat pe fiul sãu! (…) Fiul cel mic se duce într-o tarã îndepãrtatã pentru cã si starea sa interioarã era o stare de înstrãinare fatã de pãrintele sãu. (…) Pãcatul, când îl acceptãm în viata noastrã, ne înstrãineazã nu numai de Dumnezeu si de semeni, ci ne înstrãineazã si de noi însine. Devenim si pentru noi însine niste strãini. Tatãl, care este Dumnezeu, se comportã într-un fel pe care noi nu-l întelegem. Tatãl a alergat spre fiul sãu, îl îmbrãtiseazã, cade pe grumazul fiului sãu! Fiul nu a mai ajuns sã îsi finalizeze tot ce dorea sã spunã. A reusit sã spunã doar: „Tatã, am gresit!”, si tatãl îl copleseste cu dragostea sa, nu-l judecã, nu-i cere socotealã, nici nu vrea sã îi dea sentimentul cã îi face o favoare iertându-l.”
Pãrintele Episcop Ignatie a explicat din ce reiese atitudinea de pocãintã realã a fiului risipitor:
„În momentul în care tu conditionezi pocãinta si smerenia ta, nu esti pe calea cea bunã. Lasã-L pe Dumnezeu sã te caute pe tine, cum L-a cãutat pe acest fiu risipitor! Lasã-L pe Dumnezeu sã te copleseascã cu dragostea Sa, pentru ca în felul acesta sã înviezi! Atitudinea acestui tatã este minunatã! Tendinta noastrã, când ne greseste cineva, este sã îl judecãm, apoi, într-un final, crezând cã îi facem un mare favor, îl iertãm, enumerând un întreg evantai de motive pentru care o facem. A dãrui iertarea cuiva nu presupune nici sã îl judeci, nici sã motivezi cã îi faci un favor iertându-l, ci pur si simplu îl ierti!”
Iertarea realã si sincerã izvorãste din iubire
„Un om se îndreaptã, se schimbã, atunci când se descoperã cã este iubit! Cât ne bucurãm atunci când gresim, iar celãlalt ne trateazã cu dragoste si descoperi cã eãti iubit de cel cãruia tu i-ai gresit si de la care te astepti la niste represalii. Iar în loc de cuvinte aspre, primesti dragoste. Atunci începi sã te schimbi radical! Are loc o prefacere a fiintei tale si devii cel pe care Dumnezeu îl doreste, adicã un om care iubeste frumosul, comuniunea! Dacã iubim neconditionat, dragostea însãsi îl va schimba radical si îl va învia! Un om înviazã iubindu-l! Niciodatã nu va învia judecându-l! Oricât de buni pedagogi am fi, oricâte strategii am pune la bãtaie!”, a spus PS Ignatie. Tot ieri, de la ora 16.00, Preasfintia Sa a oficiat slujba punerii pietrei de temelie pentru o nouã bisericã, ce va deservi credinciosii Parohiei „Sfintii Trei Ierarhi II” Bârlad. Noul lãcas se va ridica în zona Talcioc, zona Unitãtii Militare Bârlad.
