RETRAGERE… Fostul director executiv al DGASPC Vaslui, prof. Ionel Armeanu Stefãnicã, a spus „La revedere” colegilor cu care a lucrat în ultimii 18 ani. Omul care a scris istorie în administratia judetului, în ultimii 40 de ani, prin functiile detinute la nivel de judet, s-a retras la pensie. Pe 7 ianuarie 2020, Armeanu si-a luat rãmas bun de la toti cei cu care a colaborat si a lucrat, de-a lungul a douã decenii, anuntând cã este pensionar pentru limitã de vârstã. Ieri, pe 8 ianuarie, Armeanu a împlinit 65 de ani de viatã. A venit la serviciu, ca de obicei, pentru a preda restul de sarcini care îi reveneau ca director executiv. Conducerea DGASPC Vaslui este asiguratã, de pe 7 ianuarie, de cãtre ec. Ioan Buruianã, directorul economic al institutiei, bun prieten si coleg cu Armeanu. „Dacã am gresit cuiva, îmi cer scuze. Dacã am jignit pe cineva, vreau sã spun cã nu a fost cu intentie si, încã o datã, îmi cer scuze. Doar am încercat sã fac tot ce este mai bine. Cred cã este momentul sã las locul unei noi generatii”, a spus Armeanu, emotionat, dupã o viatã de muncã , care a însemnat 33 de ani în care a îndeplinit functii de conducere, la Vaslui si Bucuresti.
Sef peste pionierii din Moldova, profesor la catedrã, inspector scolar general adjunct, inspector scolar general, director executiv al DGASPC Vaslui. Este cartea de vizitã a celui care a scris istorie în acest judet, atât prin ceea ce a fãcut înainte de 1989, cât si în anii de democratie. Ionel Armeanu Stefãnicã, cel despre care au auzit mii si mii de vasluieni dupã 1989, s-a pensionat, ultimul loc de muncã fiind cel de director al DGASPC Vaslui. Probabil, adunând toate functiile de conducere, de „dinainte” si de „dupã” 1989, Armeanu este cel mai cunoscut director din judet. „Am împlinit 18 ani si 2 luni de când sunt la conducerea DGASPC Vaslui. Acum, iatã, la 65 de ani, trebuie sã plec la pensia bine-meritatã, sã mã odihnesc, sã caut alte prioritãti în viatã. În total, am împlinit 33 de ani petrecuti în functii de conducere, la care mai adaug alti 7 ani petrecuti la catedrã, deci 40 de ani de muncã. Este momentul sã mã retrag”, a spus, ieri, emotionat, fostul director executiv al DGASPC. Contestat de unii, iubit de altii, Armeanu a însemnat un punct de reper în administratia publicã de dupã 1989, chiar si înainte. La Revolutie, avea o functie importantã în Consiliul National al Pionierilor, la Bucuresti, dupã ani de zile în care activase în acelasi domeniu la Vaslui. Revolutia si democratia de dupã 1990 au însemnat pentru profesorul Armeanu o altã sansã de dezvoltare profesionalã. A fost la conducerea ISJ Vaslui de la 1 februarie 1995 si pânã la 15 iunie 2015, dupã care a ajuns la cârma nou-înfiintatei DGASPC Vaslui. Este locul de la care a iesit la pensie, pozitia care l-a consacrat în rândul copiilor din sistemul de protectie socialã, multi dintre ei ajunsi acum specialisti în diverse domenii, dar si în fata celor care s-au perindat la conducerea judetului.
Criza salariilor, din 2017, a fost cel mai greu moment din activitatea directorului pensionar
„Emotii? Da. Am emotii, pentru cã pãrãsesc un colectiv în care am petrecut aproape jumãtate din întreaga mea activitate profesionalã. Da, am si regrete, pentru cã, alãturi de acesti oameni minunati, am reusit sã facem foarte multe lucruri frumoase, am salvat foarte multi tineri si am ajutat numeroase familii”, ne-a spus, ieri, la împlinirea a 65 de ani de viatã, proaspãtul director pensionar. Din pãcate, într-un judet în care industria a fost pusã la pãmânt, Directia Generalã de Asistentã Socialã si Protectia Copilului a ajuns sã fie cel mai mare angajator. Sunt pe statele de platã, la acest moment, 2.900 de persoane, din care 1.500 sunt asistenti maternali, iar 1.400 sunt angajati ai Directiei, din centre si sediul judetean. La momentul în care Armeanu a preluat functia de director al DGASPC Vaslui, la 1 noiembrie 2001, actualul sediu de la Moara Grecilor era o ruinã. „Era o clãdire neterminatã. Au fost ani grei, pânã ce am putut sã punem totul la punct, sã facem clãdirea functionalã, cu birouri, sãli de sedintã, holuri pentru beneficiari. Nu am putut rãmâne indiferent la ceea ce se întâmpla, a trebuit sã mã implic si sã pun umãrul, alãturi de colegii mei, în fiecare etapã a institutiei”, spune Armeanu. Anii au trecut peste directorul proaspãt pensionat, au apãrut si problemele de sãnãtate, pentru cã, spune el, „Dacã vrei sã faci ceva, trebuie sã te zbati, dacã nu, poti sã fii indiferent si nu pãtesti nimic”. Care a fost cel mai greu moment din activitatea sa de director? Rãspunsul este cel cunoscut acum de cãtre toti vasluienii, prin prisma crizei iscate în 2017. „Da, atunci a fost cel mai greu si mai trist moment din activitatea mea de director. În toamna anului 2017, atunci când nu am putut plãti salariile câteva luni de zile, pentru cã Guvernul nu întelesese cã trebuie sã ne finanteze activitatea”, spune Ionel Armeanu Stefãnicã. S-a scris mult despre acel moment, au fost reactii incredibile în mediul politic si administrativ, despre criza de la DGASPC Vaslui, una dintre cele mai mari directii de profil din România. Prin unele locuri, si acum este amintit acest moment.
Prima zi de muncã a lui Armeanu, ca profesor, a fost în satul natal!
L-am întrebat pe Armeanu care a fost prima sa zi de muncã, ca profesor. 1 septembrie 1976, ca profesor suplinitor în satul Racova, din comuna Gârceni. Este o datã pe care proaspãtul pensionar nu o va uita niciodatã. Timp de un an a predat în satul natal, dupã care, în 1977, vine la Vaslui, ca profesor de chimie la Liceul Industrial de Chimie, actualul „Emil Racovitã”. Au urmat ani de muncã în functii importante în Consiliul Judetean si cel national al Pionierilor, dupã care, dupã 1990, câtiva ani a fost la catedrã, la postul care îi plãcea atât de mult. Dupã Revolutie, timp de aproape 6 ani, a fost în conducerea ISJ, pânã prin 2001, când i se oferã sansa de a conduce nou-înfiintata Directie Generalã pentru Protectia Copilului. „Când am preluat aceastã functie, erau 1.800 de copii în sistem, copii care trãiau în centre din tot judetul Vaslui. Nu mai era notiunea de „Casã de copii”, se schimbaserã denumirile, în „Centre de Plasament”. Am luptat, ani si ani de zile, pentru ca acesti copii sã-si gãseascã un rost, iar acum ne mândrim cu faptul cã mai avem doar 200 de copii în plasament familial. Sunt alte conditii, incomparabile cu cele pe care le-am gãsit în 2001, la preluarea functiei”, a spus Armeanu. Nu numai copiii au avut nevoie de atentia conducerii DGASPC Vaslui. Existã si acum un centru la Husi, pentru persoane vârstnice, cu 100 de beneficiari, care ar trebui refãcut si schimbat din temelii. Un numãr de 50 de beneficiari ar trebui mutati în clãdirea fostului spital din Husi, iar alti 50 ar putea ajunge la Negresti. Sunt variante si proiecte la care s-a lucrat din greu în acesti ani. Persoanele cu probleme psihice din CRRN Husi vor trebui si ele mutate în alte locatii, 25 de locuinte protejate si 3 centre de zi, victimele violentei în familie vor avea si ele locuri speciale, într-un centru specializat, plus un apartament, persoanele cu probleme vor trebui sã-si gãseascã si ele un ajutor la DGASPC, prin proiectele derulate alãturi de Episcopia Husilor. În total, cu fonduri europene, locale si din alte surse atrase, sunt proiecte pentru 2020 care vor însuma investitii de peste 2 milioane de euro. „De anul trecut, suntem primul judet din România, care a închis casele de plasament. Este o mare realizare. Avem, acum, case de tip familial, apartamente, centre de zi. Probabil, aceasta este marea realizare a celor 18 ani de când sunt în fruntea DGASPC, faptul cã acesti copii au sansa la un viitor mai bun”, explicã fostul director. „Nu îmi este rusine de ceea ce am fãcut si nu regret absolut nimic. Dacã am gresit fatã de cineva, îmi cer iertare. La fel, dacã am supãrat pe cineva în toti acesti ani, îmi cer iertare, dar nu am fãcut niciodatã astfel de greseli în mod intentionat. Le multumesc tuturor celor care mi-au fost alãturi, în acesti ani grei si frumosi, deopotrivã”, a mai spus Armeanu.
Mostenirea lui Armeanu si a colectivului DGASPC, frumoasa capelã din curte
Dumnezeu este alãturi de sutele de copii care au rãmas în grija statului, datoritã unei investitii care va dãinui aici peste ani. În curtea DGASPC, a fost inauguratã în primãvara anului trecut o capelã extrem de frumoasã, dar care are o istorie putin cunoscutã de vasluieni. „Aveam copii care trebuiau botezati, nou-nãscuti abandonati în spitale, care trebuiau botezati. Având în schemã si un preot (pãrintele Petru Damian, n.r.), am decis sã înjghebãm o capelã, pentru a boteza copiii abandonati sau pentru rugãciunile angajatilor. Fiecare coleg a adus, încetul cu încetul, diverse obiecte bisericesti, astfel cã aceastã capelã, o camerã improvizatã la parter, a devenit neîncãpãtoare. Prin 2013, am decis sã cerem aprobare de la CJ Vaslui pentru constructia viitoarei capele. Cu banii de la CJ Vaslui, am fãcut doar zidurile si acoperisul. Ajutati de multi binefãcãtori, am reusit sã terminãm capela, iar pe 17 mai 2019 au participat la sfintire patru episcopi, cu sprijinul PS Ignatie, Episcopul Husilor”, spune Armeanu.
