DATINI CRESTINE…Botezul Domnului sau Boboteaza încheie ciclul Sãrbãtorilor de iarnã. De la celti, vechii greci si primii crestini ni s-au pãstrat obiceiuri care au în centru fetele de mãritat si femeile. În fiecare an, pe 6 ianuarie, biserica noastrã crestin-ortodoxã sãrbãtoreste botezul Domnului sau Boboteaza, zi care marcheazã si sfârsitul Sãrbãtorilor de iarnã. De obicei, în aceastã perioadã ar trebui sã fie foarte frig, ger chiar, de sã crape pietrele, care sã justifice expresia „gerul Bobotezei”. Se pare cã anul acesta vremea nu va fi foarte rece, astfel cã „gerul Bobotezei” nu va deveni realitate! Bisericile din judetul Vaslui se vor umple cu credinciosii care vor lua parte la marele praznic al Botezului Domnului, numit în popor Boboteazã sau Agheasmã Mare. La toate Bisericile din judet mii de litri de apã au fost sfintiti pentru a aminti de momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a fost botezat în apele Iordanului. Dupã Sfânta Liturghie de ieri, preotii au oficiat Sfintirea cea Mare a Apei, denumitã si Agheasmã Mare. Este vorba un moment unic în fiecare an, care se sãvârseste doar la Botezul Domnului.
Pentru cã s-au încheiat sãrbãtorile legale si revenirea la muncã e mai anevoioasã, am ascultat preotii si bunicii cu atentie când povesteau despre ziua Bobotezei si am constatat cã multe dintre traditiile asociate acestei sãrbãtori ne vizeazã pe noi, femeile.
Botezul Domnului (Epifania) este primul moment în care Iisus Hristos s-a arãtat omenirii ca Fiu al Domnului, atunci când s-a botezat în apa Iordanului. Cu aceastã ocazie, preotul soseste în casele credinciosilor si le purificã, prin stropirea cu agheazmã. Fetele nemãritate încearcã sã fure (de cele mai multe ori preotul le dãruieste) un fir de busuioc din mãnunchiul cu care preotul a stropit casa si locatarii ei, pentru cã se crede cã busuiocul, pus în sân, o va ajuta sã îsi viseze ursitul. Aceasta se va întâmpla doar dacã fata posteste în Ajunul Bobotezei si mãnâncã o turtã din opt linguri de fãinã si o lingurã de sare, frãmântatã cu doar nouã degete. Fetele care vor sã se mãrite fac un mãnunchi din busuioc din grãdina lor, pe care îl pun sub prag înainte sã vinã preotul. Dupã ce acesta pleacã, se ia buchetul de sub prag si se pune la oglindã, spunându-se: „cîti au trecut în urma preotului, atîtia petitori sã aibã fata”.
La tarã, în Maramures, bãtrânii spun cã nu e bine sã arunci gunoiul pânã nu îti calcã preotul în casã. Dar, dacã o faci imediat dupã ce a plecat preotul, vei scãpa de toate relele pentru tot anul. În Bucovina, tinerii satelor umblã pe strãzi mascati, ca babe si mosnegi (strãmosii), colindând pe la toate casele, mai ales pe la cele unde locuiesc fete de mãritat. Vizita strãmosilor asigurã belsug în casã si petitori multi fetelor de mãritat.
Zeci de mii de vasluieni asteptati astãzi la Biserici de Boboteazã!
În ziua de Boboteazã are loc sfintirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregãtirea acestui moment se face, si astazi, cu multa atentie, în fiecare comunitate. La sate de exemplu, locul de desfãsurare a slujbei se alege împreunã cu preotul satului, de obicei într-un spatiu mai larg – unde sã fie cel putin o fântânã, în imediata vecinãtate a unei ape curgãtoare, în gospodaria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apã, care se pune în vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheatã. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se afla în mod normal în curtea bisericii, se desfãsoarã întreg ceremonialul religios, la care participã toatã suflarea comunitãtii. Dupã slujba de sfintire a apei, transformatã în agheasmã, fiecare sãtean îsi ia apa sfintitã în vasele de lemn sau de sticlã cu care a venit de acasã. Pe drumul de întoarcere ei striga „Chiraleisa”- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cât mai mare a cânepii – si toarnã câte putinã agheasmã în toate fântânile întâlnite în cale. Odatã ajunsi acasã, oamenii sfintesc cu agheasmã sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadã, casa si interiorul casei.
Practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice
Boboteaza cumuleazã elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adãugându-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. În Bucovina, purificarea aerului se fãcea, cândva, prin focuri si fumegatii, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceastã manifestare avea loc imediat dupã sfintirea apei când tinerii se retrãgeau pe locuri mai înalte, având asupra lor carbuni aprinsi ce fuseserã folositi anterior la aprinderea secãluselor si aprindeau focurile de Boboteazã. Rugul era fãcut din vreascuri si frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântau si dansau în jurul focului si sãreau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credinta cã vor fi feriti, astfel, de boli si de pãcate. La plecare, fiecare lua cãrbuni aprinsi cu care, odatã ajunsi acasã, afumau pomii din livadã în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folositã ca încãrcãturã pentru secãluse crezând cã, în acest fel, casa va fi feritã de primejdii, mai ales de trãsnete.