VASILE CEL MARE… Aproape 600.000 de români, în majoritate bărbați, își sărbătoresc onomastica miercuri, 1 ianuarie, cu ocazia Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, potrivit statisticilor Direcției pentru Evidență Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Din totalul celor 587.327 de români sărbătoriți de Sf. Vasile, 500.146 sunt bărbați, iar 87.181, femei. Cele mai multe românce care își sărbătoresc onomastica în prima zi a anului, respectiv peste 83.000, poartă numele Vasilică, alte 1.800, pe cel de Vasilcă, peste 900 se numesc Sica, iar 528, Vasila. Dintre bărbați, 478.715 se numesc Vasile, circa 20.000, Vasilică, iar alți peste 1.100 au numele Silica, Sile, Vasi sau Sica.
Prima zi a anului este închinată Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre primii patriarhi ai Constantinopolului, cel care a avut un rol esențial în delimitarea ritului răsăritean, al ortodoxiei. În multe sate este sărbătorit că patronul casei. Pe 1 ianuarie, în toate bisericile ortodoxe se vor citi – singură dată în an – Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, adică rugăciunile de alungare a celui rău. Sfântul Vasile cel Mare, una dintre personalitațile cele mai reprezentative ale secolului al IV-lea, a adus o contribuție de o importanța deosebită nu doar în organizarea activitaților caritabile, concretizate în renumită Vasiliada, ci și în dezvoltarea învățaturii Bisericii despre tămăduirea omului și practică medicală, că unul ce avea și cunoștințe medicale, deprinse la cursurile urmate în Atena. În scrierile Sfântului Vasile cel Mare, medicina apare în general ca un mijloc privilegiat de manifestare a iubirii, iar medicii aveau, din punctul său de vedere, ca sarcină, filantropia. Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în jurul anului 329 și a murit în dată de 1 ianuarie 379. La moartea să, el a fost jelit deopotrivă de creștini, dar și de evrei ori de păgâni. El a luptat împotriva celor care negau divinitatea lui Iisus Christos.
Superstiții de Sf. Vasile
Se spune că în ziua de Sfântul Vasile cerul este deschis. În asemenea zile se consideră că rugăciunile sunt mai eficiente. De aceea, în această zi li se face „preparte“ fetelor, adică li se prezice viitorul. Pentru această, în trecut, se foloseau mai multe tehnici de ghicit, atât cu ajutorul cărților, cât și cu o oglindă. De asemenea, pentru că să-și viseze ursitul, fetele de la sate puneau sub limbă busuioc, înainte să se culce. Pentru noaptea spre Sfântul Vasile existau o mulțime de datini menite să stabilească în ce fel va fi vremea în anul ce urmă. De pildă, în seara spre Sfântul Vasile se înșirau într-un rând 12 foi de ceapă, pe care se presara o anume cantitate de sare. Apoi se botează fiecare foaie cu numele unei luni. Dacă într-una se adună mai multă apă, însemna că aceea va fi cea mai ploioasă dintre lunile anului. Unde sarea rămînea uscată, însemna că va fi seceta mare. Un alt obicei stabilea rodnicia anului ce urmă: cărbunele dintr-un singur lemn (fag sau stejar) se spărgea în bucăți și fiecare dintre acestea primea numele unei cereale: grîu, orz, porumb, ovăz, secară. Se puneau bucățile de cărbune în vatra încinsă: bucată care se făcea până dimineață scrum anunțau un an bun pentru recolta respectivă. Care cărbune rămânea neatins atenționa asupra unui an slab. Se mai spunea că luna plină de Sfântul Vasile înseamnă că va fi un an bun, roditor.