PREGÃTIRI SI COLINDE… În credinta popularã, sãrbãtoarea magicã a Nasterii Domnului a adus o serie de obiceiuri care sunt respectate cu sfintenie pentru sãnãtate si spor în case. Astfel, în ziua de Ajun, pe 24 decembrie, toate pregãtirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor sã stimuleze belsugul casei. Colindele rãsunã peste tot vestind Nasterea Mântuitorului Iisus Hristos, fiul Lui Dumnezeu.
Cel mai important dintre acestea este pregãtirea „copturilor” – turtele, covrigii si colacii, ce se vor împãrti, fie ca daruri pentru colindãtori, fie ca ofrandã pentru morti. În ajunul Crãciunului existã superstitia sã nu se bea rachiu, întrucât se spune cã acesta a fost inventat de diavol, care apoi îsi bate joc de cel ce-l bea, zicând cã rachiul are întâietate înaintea tuturor bucatelor.
Nu este îngãduitã pizma si supãrarea
De Ajun nu se dã nimic din casã si nici nu se împrumutã, pentru cã se crede cã cel ce dã acum, dã afarã din casã tot norocul. Tot ceea ce facem, bun sau rãu, se va rãsfrânge asupra noastrã, de aceea nu sunt îngãduite pizma si supãrarea, certurile si loviturile: cel ce loveste cu pumnul va primi înapoi tot atîtia pumni cât a dat. Cei ce cresc albine nu dau nimic din casã în ziua ajunului Crãciunului, ca albinelor sã le meargã bine si sã nu le scape pe vremea roitului.
Darnici si buni. De unde vine Mos Crãciun!
Specialistii în Etnografie si Folclor spun cã Ajunul este sãrbãtoarea de sfârsit de an patronatã de Mos Ajun, stãpânul timpului, detinãtorul puterii anului ce vine. Sub influenta crestinismului, a decãzut ca importantã o datã cu aparitia lui Mos Crãciun, care este identificat mai mult cu sãrbãtoarea religioasã. Cei doi seamãnã ca picãturile apã, sunt buni si darnici, cutreierã toatã lumea si fac cadouri, mai ales copiilor. Mos Ajun dãruieste nuci, pere, covrigi, colaci, plãcinte, prãjituri, bomboane si tot felul de dulciuri, iar Mos Crãciun aduce haine, încãltãminte si jucãrii. Conform traditiei, Maica Domnului, fiind pe cale sã nascã, cere adãpost lui Mos Ajun. Acesta, motivând cã e un om sãrac, o refuzã, îndrumând-o spre fratele sãu mai bogat, Mos Crãciun. Mos Crãciun era stãpânul staulului unde au stat Iosif si Maria când s-a nãscut Iisus. Mos Ajun pãzea noaptea vitele si a mers de i-a spus lui Crãciun cã Maria stã sã nascã. Mos Crãciun a trimis-o astfel pe nevasta sa sã o moseascã pe Maria. Dupã nastere, el l-a asezat pe Iisus sub un mãr si a început sã culeagã fructe pe care le azvârlea de bucurie la toti copiii care treceau pe acolo. De aici, si obiceiul ca Mos Crãciun sã vinã cu daruri la copilasi.
Se deschide ciclul celor 12 zile sacre
În Ajunul Crãciunului, pe înserat, în multe sate si orase din tarã începe colindatul, formã strãveche de vestire a Nasterii Mântuitorului Iisus, care deschide ciclul celor 12 zile sacre de la cumpãna dintre ani. Din seara Ajunului si pânã în zilele Crãciunului, copiii merg la colindat: „Steaua”, „Craii”, „Viflaimul” sunt doar câteva dintre cântecele dedicate sãrbãtorii. Copiii merg pe la neamuri si vecini, vestind prin cântecele lor nasterea Pruncului Iisus. Cele mai frecvente cântece de stea au continut religios: „Trei pãstori se întâlnirã”, „O, ce veste minunatã”, „Steaua sus rãsare”.
