RECVIEM… Drama care a marcat în ultimele zile municipiul Husi a ajuns ieri în momentul cel mai dureros: înmormântarea unei întregi familii, decedate în cumplitul accident de la Târgu Frumos. În trei sicrie, cu mama, tatãl si fiul în vârstã de doar 23 de ani, au pornit încet pe ultimul drum, cu o multime de oameni, plângând, în urma lor. Elevii profesoarei Manuela Danilcenco au venit cu flori în mânã, ca sã-si ia rãmas bun de la cea pe care multi o numeu “mama de la scoalã”. Imaginea celor trei trupuri neînsufletite era aproape de nesuportat pentru rudele familiei Danilcenco. Un sobor de preoti, în frunte cu Episcopul Husilor, Preasfintitul Ignatie, au încercat sã aline cu rugãciunile lor, multimea îndoliatã.
Momente de-o tristete nesfârsitã, ieri, la Husi, când cei trei membri ai familiei Danilcenco, Manuela – 52 de ani, Victor – 51 de ani si fiul Theodor, de 23 de ani, au fost înmormântati. Foarte multi au fost cei care au venit la funeralii, atât pentru cã au cunoscut aceastã familie frumoasã, cât si pentru cã modul tragic în care acestora li s-a sfârsit viata nu a putut lãsa pe nimeni indiferent. Manuela Danilcenco a fost profesoarã la Liceul tehnologic “Ioan Corivan” si, comportamentul sãu cu elevii a fãcut ca acestia sã o îndrãgeascã foarte mult. Chiar într-o ultimã filmare, emotionatã, profesoara Danilcenco le multumeste elevilor sãi, pentru flori si pentru tortul pe care I l-au adus de ziua ei. “Vã asteptãm la scoalã! Dar nu veti mai veni, suflet frumos!”, au scris elevii, îndatã dupã ce vestea tragediei de pe Drumul European (DE) 583 s-a rãspândit, ajungând la Husi. Un sobor de preoti au sãvârsit slujba înmormântãrii, în fruntea lor fiind Episcopul Husilor, Preasfintitul Ignatie. Ana Burduja, tânãra de 22 de ani, iubita lui Theodor Danilcenco, a fost luatã de familia sa în Basarabia, cãci era de loc de dincolo de Prut. Tinerii s-au despãrtit la granitã, dar chiar dacã nu au fost înmormântati împreunã, sufletele lor pereche vor fi împreunã, printre îngeri.
Elevii profesoarei Danilcenco, zeci de mesaje si lacrimi adevãrate
De reamintit cã tragedia s-a petrecut duminicã, 6 octombrie, pe drumul european 583, între Târgu Frumos si Iasi. Fiind carosabilul umed, undeva în afara localitãtii Bãltati, masina condusã de Victor Danilcenco a fãcut o manevrã periculoasã, a pierdut controlul asupra volanului si astfel masina a intrat frontal într-un SUV Jaguar, condus regulamentar de un tânãr de 25 de ani. Impactul a fost atât de violent, cãci niciunul din cei patru, aflati în Opelul familiei Danilcenco nu a mai supravietuit nici mãcar pânã a ajuns Ambulanta la fata locului. 20 de pompieri s-au chinuit sã scoate trupurile dintre fiarele contorsionate, însã oricât de mult s-au silit sã ajungã la victime mai repede, pentru ele nu s-a mai putut face nimic. Vestea a înfiorat un oras întreg. Mai ales elevii profesoarei Manuela Danilcenco au postat mesaje de-o emotie cu totul aparte. :Nu vã vom uita niciodatã, doamna profesoarã”, i-au scris acestia, în zeci si zeci de mesaje. Dumnezeu sã îi odihneascã în pace!
PS Ignatie la înmormântarea familiei Danilcenco din Husi: „Hristos plânge pentru fiecare om care moare, pentru cã El nu ne-a creat pentru moarte!”
În cuvântul rostit cu acest prilej, Ierarhul Husilor a vorbit despre prezenta inevitabilã a mortii în viata fiecãruia, si despre aparitia ei, pe neasteptate, în parcursul existentei noastre: „Dumnezeu are o altã logicã. Noi, ca muritori,, ca oameni trecãtori, efemeri pe acest pãmânt, nu o putem pricepe. În fata mortii, fiecare dintre noi capitulãm, fie de suntem bogati sau sãraci, fie de suntem oameni inteligenti sau mai putin inteligenti, fie de avem o pozitie socialã importantã sau slujim, acolo unde suntem, pe aproapele nostrum (…) Oricât am încerca sã evitãm si sã nu vorbim despre moarte, ea este o realitate atât de insidiousã, atât de perfidyã! Oricum, ea este în interiorul vietii noastre, face parte din ea. Hristos este Cel care schimbã aceastã perspectiveã asupra mortii.Noi, în general, ne gândim cã moartea este ceva sumbru, trist. Asa este, omeneste vorbind.Cum sã te bucuri când cineva, care fãcea parte din ecuatia vietii tale, din casa ta, era copilul tãu, prietenul tãu, profesorul tãu, colegul tãu de muncã, dintr-o datã, nu mai este, a dispãrut?Evident cã te întristezi! Este absolut legitim! (…) Credeti cã numai noi ne întristãm când moartea vine si îi ia, pe neasteptate, pe cei dragi? Sã stiti cã plânge si Dumnezeu! (…) Sã nu trãim în lumea aceasta ca si cum moartea nu existã. Sã avem nãdejde cã Hristos a biruit moartea pentru noi si a transformat-o, a convertit-o, i-a dat o altã dimensiune. Sã avem nãdejde cã noi ne întâlnim cu El în luminã si în bucurie”.
