Intervenţia vicioasă a instituţiilor de forţă la Caracal şi la Gura Şuţii a evidenţiat o pregătire care nu corespunde nici celor mai scăzute exigenţe privind demersurile care trebuie făcute în situaţia dispariţiilor de persoane, cu atât mai mult a copiilor.
Legislaţia românească în astfel de situaţii este clară şi impune proceduri care solicită declanşarea imediată a cercetărilor, nu după 24 de ore de la anunţul dispariţiei aşa cum greşit s-a împământenit la noi, fără o bază legală. În România primează înainte de toate interesul superior al copilului. Conform legii, ”copil” înseamnă persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Prin urmare, Poliţia este obligată să demareze deîndată procedura de căutare a unui copil anunţat de către familie sau reprezentantul legal ca dispărut de la domiciliu. 5.000 de copii români, daţi dispăruţi într-un singur an Anual, fiecare Inspectorat Judeţean de Poliţie din România raportează sute de de plecări voluntare ale copiilor de acasă. Doar în perioada aprilie 2018 – mai 2019 au fost înregistrate peste 5000 de astfel de dispariţii la nivel naţional, iar dintre aceştia 150 au vârsta sub 10 ani. Statistic, 95% dintre copii sunt găsiţi în viaţă de autorităţi, fie se întorc singuri acasă, potrivit datelor furnizate pentru organizaţia ”Salvaţi Copiii” de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie. Probabil tocmai statistica favorabilă a întoarcerilor de bunăvoie ale copiilor aventurieri a dus la o delăsare a poliţiştilor care, altfel, ar trebui să depună un volum enorm de muncă pentru găsirea lor. Însă dispoziţiile legale privind căutarea unui minor dispărut îl obligă pe poliţist să ia măsuri imediate.
Citeste mai mult: adev.ro/pyzhgk
