SCHIMB DE EXPERIENTÃ… „Diferenta dintre sistemul de învãtãmânt românesc si cel american este mare. Dacã în România accentul cade pe teorie, în America aceasta merge mânã în mânã cu practica”. Sunt cuvintele unei tinere din Vaslui, care a studiat gratuit un an întreg în SUA, datoritã programului de burse FLEX, si care a trãit pe propria piele diferentele dintre douã sisteme de învãtãmânt. În liceul din orasul Fort Wayne (Indiana), Ana Maria Carmen Lupu a avut ocazia sã învete anatomie disecând o inimã si fãcând diverse operatiuni pe un cadavru real, a asistat la operatii si a dedicat peste 100 de ore voluntariatului. Au fost, însã, si asemãnãri care i-au adus aminte de profesorii de acasã, de la Liceul Teoretic „Mihail Kogãlniceanu”: devotamentul cu care acestia se implicã în activitatea de predare. „În urma întregii experiente am devenit o persoana mai încrezãtoare în fortele proprii si mã simt mult mai bogatã sufleteste. Sunt un om fericit si împlinit!”, spune tânãra.
Ana Maria Lupu a fost beneficiarã a programului de burse FLEX în anul scolar 2018-2019. Pentru cei care nu-l cunosc, „programul FLEX presupune un an întreg de schimb de experientã pe care tinerii liceeni îl pot petrece în America si este finantat în întregime de Guvernul Statelor Unite. Partea cea mai bunã este cã bursa acoperã absolut toate cheltuielile necesare atât cãlãtoriei cât si pe durata celor 10 luni de sedere, cum ar fi obtinerea vizei sau plasarea într-o familie gazdã atent aleasã. Procesul de selectare este destul de amplu si se deruleazã pe parcursul a mai multe luni, începând cu o aplicatie online si continuând cu o serie de interviuri”, explicã tânãra. Aceasta a trãit într-o familie americanã si a studiat gratuit într-un liceu american, singurele sale îndatoriri fiind acelea de a reprezenta tara, de a da dovadã de propriile sale abilitãti si competentã academicã. „Anul scolar petrecut în Fort Wayne, Indiana, a fost fãrã doar si poate cel mai bun prilej de a iesi din zona mea de comfort si de a interactiona cu oameni si situatii de tot felul. Am avut oportunitatea de a locui în familia Johnson, o familie foarte iubitoare care doreste sã viziteze România, lucru ce mã face sã cred cã am fost un bun ambasador al culturii noastre. Alãturi de acestia am cãlãtorit în orase precum New York sau Chicago, admirând chiar si Cascada Niagara. Am dezvoltat o relatie atât de frumoasã cu ei încât vorbim pe FaceTime aproape în fiecare zi. Multã lume nu întelege cum e posibil sã te apropii atât de mult de niste oameni straini pânã la urmã, dar în cazul meu totul a fost foarte simplu. Pãrintii gazdã s-au arãtat foarte interesati în descoperirea traditiilor românesti, si-au dat toatã silinta ca eu sã experimentez cultura lor într-un mod cât mai încântãtor si m-au complesit cu multã afectiune, fãcând mai usor de suportat dorul de cei dragi. Un alt moment memorabil a fost întâlnirea dintre familia gazdã si familia mea din România care a venit tocmai în America la invitatia celor de acolo. E greu sã explic în cuvinte cât de frumos a fost sã privesc îmbrãtisîndu-se cele trei mame ale mele (mama, mãtusa si mama gazdã). Ce as fi putut sã îmi doresc mai mult? A fost un an încãrcat de emotii pe care nu îl voi uita niciodatã!”, a povestit Ana Maria.
„Un aspect foarte bine dezvoltat în Statele Unite este voluntariatul”
La liceul din Fort Wayne, tânãra a avut parte de activitãti practice, care au ajutat-o sã se dezvolte personal, sã prindã încredere în ea si sã-si dea seama care e drumul ei în viatã. „Diferenta dintre sistemul de învãtãmânt românesc si cel american este mare. Dacã în România accentul cade pe teorie, în America aceasta merge mânã în mânã cu practica. Nu voi uita niciodatã orele de anatomie unde am învãtat printre altele cã inima are 4 camere pe care le-am si vãzut ulterior atunci când am disecat acest organ cu mâinile mele. Tot în cadrul aceluiasi curs am vizitat Universitatea de Medicinã, unde am sustinut o probã practicã pe un cadavru cât se poate de real. Liceul avea toate dotãrile pe care mi le puteam imagina, iar profesorii erau implicati în relatia cu elevul, lucru care mi-a amintit de casã si a mai ameliorat putin dorul de Liceul Teoretic “Mihail Kogãlniceanu”. Un aspect foarte bine dezvoltat în Statele Unite este voluntariatul. Am reusit sã ating peste 100 de ore de voluntariat într-un timp destul de scurt fiindcã mi-au fost oferite multe posibilitãti, în toate domeniile. Am ajutat persoanele cu dizabilitãti sã se bucure de o dupã-amiazã specialã la un banchet dedicat acestora, am fãcut parte din organizarea orelor de studiu a Bibliei pentru copii din cadrul bisericii (cu acordul si dorinta mea, bineînteles) si am petrecut mult timp la spitalul Luteran, pe sectia de pediatrie sau chiar în sala de operatii (privilegiu pe care îl dobândesti la împlinirea vârstei de 18 ani). M-am întors acasã cu multe idei de proiecte pe care le voi materializa cumva într-o bunã zi, dupã încheierea faimosului examen de Bacalaureat. Apreciez mai mult ce are de oferit aceastã tarã, dar în acelasi timp sunt mai constientã de anumite probleme. În urma întregii experiente am devenit o persoanã mai încrezãtoare în fortele proprii si mã simt mult mai bogatã sufleteste. Sunt un om fericit si împlinit!”, spune tânãra, în urma experientei programului de burse FLEX.
Ana Maria Lupu, alãturi de Eva Mozes Kor, supravietuitoarea Holocaustului
ÎNTÂLNIRE MEMORABILÃ… În SUA, Ana Maria a întâlnit-o pe Eva Mozes Kor, supravietuitoarea Holocaustului si a experimentelor medicale efectuate de Josef Mengele la Auschwitz. „Sunt pasionatã de Istoria Holocaustului, iar în SUA am avut ocazia sã o întâlnesc pe supravietuitoarea Auschwitzului, nãscutã în România, Eva Mozes Kor. Aceasta ne-a povestit despre experimentele lui Mengele si mi-a dãruit o carte cu autograful ei, lucru care mã face sã mã simt norocoasã, tinând cont cã a decedat nu cu mult timp în urmã (4 iulie 2019)”, spune tânãra. Desi pasionatã de istorie, Ana Maria nu va urma o facultate în acest domeniu, ci în cel medical. „Pe viitor, îmi doresc sã urmez o carierã în Medicinã. Experienta mea în America a fost ca o confirmare personalã în ceea ce priveste alegerea meseriei de medic, fiindcã am reusit sã vãd mai îndeaproape ce înseamnã sa petreci timp într-un mediu spitalicesc, alãturi de oameni bolnavi. Acest lucru mã face sã încurajez toti liceeni sã se înscrie în acest program si sã trãiascã o aventurã cu totul unicã. În ceea ce mã priveste, nu am niciun regret, fiindcã am legat prietenii cu oameni care deja îmi lipsesc, am vãzut locuri frumoase si am cîstigat o a doua familie care mã asteaptã mereu cu bratele deschise”, conchide tânãra.
