Interviu cu medicul Aurelian Olimp Strãulea, seful sectiei de Psihiatrie a SJU Vaslui
PSIHIATRIA, UN DOMENIU TABU…Potrivit datelor furnizate de Eurostat, un român din cinci stie bine ce este depresia, fie din proprie experientã, fie indirect, prin cineva apropiat. Foarte putini dintre ei apeleazã, însã, la medic. Psihiatria este încã un domeniu tabu în România, o sperietoare de care oamenii fug, de teama mentalitãtilor care persistã încã la noi: te duci la psihiatru, esti nebun. Din aceastã cauzã foarte multã lume suferã în tãcere de depresie, de cele mai multe ori alãturi de o familie care nu stie ce se întâmplã. Dr. Aurelian Olimp Strãulea face parte dintr-o nouã generatie de medici psihiatri, în temã cu procedurile noi, care de sapte ani de zile este medic în cadrul sectiei de Psihiatrie a Spitalului Judeten de Urgentã Vaslui. In toatã aceastã perioadã a tratat, cu rezultate foarte bune, depresia, printre alte afectiuni psihice. Acesta a acceptat o discutie despre problemele psihice cu care se confruntã vasluienii, despre simptome si despre solutiile acestei drame care ne consumã zi de zi.
-Domnul doctor, care sunt cele mai frecvente afectiuni cu care vasluienii se prezintã la Psihiatrie?
– Cele mai frecvente afectiuni sunt cele bazate pe consumul de alcool, asta e clar. Vorbesc cu colegi din toatã tara, iar asta e o problemã la nivel national, nu doar la Vaslui. În primul rând vorbim despre intoxicatiile acute, care au un termen scurt de spitalizare. Cele mai complicate sunt sevrajele alcoolice, care pot fi într-o formã mai usoarã sau o formã mai gravã, cu halucinatii, cu delir. Aceste cazuri necesitã o perioadã mai lungã de spitalizare, cu cheltuieli foarte mari. Sunt si afectiuni psihice care sunt agravate de consumul de alcool. Vorbim de pacienti cu depresie, cu schizofrenie sau alte tulburãri psihice care pot sã fie agravate de consumul de alcool. Dacã vorbim de patologie purã psihiatricã, în general predominã depresiile. Depresia este cea mai comunã afectiune pe care o tratãm.
-Cum pot oamenii sã facã diferenta între o depresie si o tristete sau o deznãdejde?
– Sunt diferente pentru cã atunci când vorbim despre depresie vorbim despre o maladie, nu o simplã stare, pe când tristetea este consideratã doar o dispozitie. O stare sau un episod, ca timp, poate dura câteva ore sau câteva zile, dar atunci când vorbim despre o tulburare depresivã deja vorbim despre o perioadã de minim douã sãptãmâni de persistentã a mai multor simptome care formeazã aceastã afectiune. Pe lângã dispozitia tristã, cele mai frecvente manifestãri sunt reducerea energiei, diminuare a activitãtii, alterarea capacitãtii de a simti plãcerea, pierdere a interesului, scãderea capacitãtii de concentrare, oboseala, tulburãri de somn, scãderea stimei de sine, idei de devalorizare.
– Prin natura serviciului dumneavoastrã intrati în contact cu foarte multi oameni nefericiti, oameni abãtuti. Sunt toti acesti oameni bolnavi?
– Majoritatea cazurilor care ajung la noi, de obicei, sunt afectiuni grave care necesitã un tratament specializat si de multe ori de lungã duratã. Sunt si persoane care se adreseazã doar pentru anumite simptome care nu semnificã neapãrat o boalã sau o afectiune. Acestea din urmã ar putea fi tratate cu succes în ambulator prin urmarea unui tratament medicamentos, la domiciliu sau prin terapie psihologicã. În ceea ce priveste adresabilitatea, ea începe sã fie din ce în ce mai mare, iar asta e un lucru îmbucurãtor pentru cã oamenii care ajung la medic constientizeazã cã au o problemã si vin într-un stadiu incipient al bolii, iar asta ne ajutã sã tratãm boala mai repede si cu costuri mai mici. Pânã acum au fost probleme mari cu stigmatizarea acestor afectiuni psihice, care a împiedicat si adresabilitatea si tratamentul pe care noi îl recomandãm. Un pacient psihic trebuie privit din mai multe planuri. Un plan ar fi cel medical, care în urma administrãrii tratamentului medicamentos, se amelioreazã vizibil starea de sãnãtate psihicã. Planul familial, planul social, planul spiritual trebuie, de asemenea, avute în vedere pentru cã de cele mai multe ori ele cauzeazã aparitia unei afectiuni psihice. Un pacient cu afectiuni psihice are nevoie si de suportul familiei si de ajutorul persoanelor din jur. Noi, pe sectia de Psihiatrie, ne confruntãm des cu astfel de probleme, mai ales cu pacientii în vârstã care de cele mai multe ori ajung la spital într-o stare mentalã si fizicã agravatã. În cazul lor ne este foarte greu sã mai luãm legãtura cu familia. Când le spunem sã vinã la spital, sã-l ia acasã pentru cã urmeazã sã fie externat, atunci lucrurile se complicã si mai mult. Vorbim, în special, de pacienti cu demente avansate, confuzi, care nu stiu unde se aflã, nu constientizeazã ce se întâmplã în jurul lor. Pentru o familie numerousã din mediul rural, cu venituri modeste, o astfel de persoanã este un chin, o pacoste. Acesti pacienti înseamnã pentru sectia noastrã cresterea perioadei de spitalizare, cu costuri pe mãsurã. În astfel de cazuri suntem ajutati de asistentii sociali, care iau legãtura cu primãriile de unde aceste persoane provin si împreunã încercãm sã gãsim o variantã mai bunã pentru ele: ori internarea într-un centru medico-social, ori reîntoarcerea în familie.
– Deseori auzim spunându-se cã pe vremea bunicilor nostri nu erau asa multe depresii, asa multe nevroze. Existau aceste boli si în urmã cu un secol?
– Aceste afectiuni erau si în urmã cu o sutã de ani, numai cã în acea perioadã nu era folosit diagnosticul de depresie, existand termenul de melancolie. Si în tratatele de psihiatrie de acum câteva zeci de ani se vorbea despre melancolie. Depresia este o afectiune biologicã, determinatã de foarte multi factori: stresul, factorii sociali, factorii familiali. De aceea numãrul cazurilor de depresie a crescut în ultimii ani, iar noi avem impresia gresitã cã pe vremea bunicilor nostri nu erau astfel de boli. Un rol foarte important în aparitia acestor afectiuni îl joacã si rutina zilnicã, programul suprasolicitant dar si relatiile pe care le avem cu colegii si superiorii. Toate acestea sunt precum picãtura chinezeascã care duce la aparitia simptomelor depresive.
– Asa se face cã stresul a devenit o componentã inevitabilã a vietii la oras. Cu toate astea întâlnim oameni stresati si depresivi si în mediul rural. Multi dintre acestia apeleazã la preot ca alternativã la ajutorul specializat. Poate fi consideratã spovedania o solutie pentru a depãsi o astfel de afectiune psihicã?
– Eu cred cã spovedania poate ajuta o persoanã care suferã de afectiuni psihice. Dar înainte de a dezvolta rãspunsul trebuie sã împãrtim aceste afectiuni psihice în douã mari categorii: nevroze, adicã tulburãri ale dispozitiei, si psihoze, acele tulburãri care apar în spectrul gândirii, care de multe ori sunt cu halucinatii, cu delir, cu o alterare gravã a gândirii. Pe partea de nevroze, de afectivitate, cred cã spovedania ajutã într-o oarecare mãsurã. Acum depinde si de calitatea umanã si harul fiecãruia. Aceastã credintã în Dumnezeu sau în anumite forte superioare nouã ne face mai puternici si mai încrezãtori. În schimb, pe partea de psihoze, ajutorul e mai dificil. În momentul în care o persoanã ajunge la un preot cu asemnenea tulburãri de perceptie, atunci e mai greu, pentru cã automat acea persoanã constientizeazã mai greu ce i se întâmplã. Si atunci orice sfat care vine din afarã, în loc sã-l ajute, ar putea sã-i agraveze aceastã stare. Totusi, spovedania nu ar trebui sã înlocuiascã efectuarea unui consult de specialitate. În cazul persistentei sau agravãrii unor simptome psihice, recomand efectuarea unui consult din partea unui medic psihiatru care stabileste gravitatea simptomelor si terapia adecvatã de urmat. Acelasi sfat este valabil si în cazul acelor persoane care încearcã sã gãseascã solutii pentru rezolvarea problemelor medicale apelând la anumite surse alternative de informare, în special cele descoperite pe internet.
– Cât de accesibil este pentru o persoanã din mediul rural serviciul unui medic psihiatru?
– Sã stiti cã situatia s-a mai schimbat în ultimii ani, si nu în rãu. În ultimul timp, dupã cum vã spuneam, adresabilitatea la spital si la serviciile psihiatrice a crescut. Asta si pentru cã exista mai multi medici psihiatrii, crescând corespunzãtor calitatea serviciilor oferite, oamenii comunicã mai mult între ei, si astfel creste si accesibilitatea. O crestere foarte mare, pe lângã depresie, este si în cadrul dementelor. Pentru cã pânã nu de mult absenta tinerii de minte la o persoanã cu vârsta mai înaintatã trecea neobservatã, nu reprezenta un motiv de îngrijorare pentru familie. În schimb, acum apar din ce în ce mai multe astfel cazuri. Acesti pacienti beneficiazã de un tratament care nu poate sã mai refacã functiile pierdute ale creierului, dar care ajutã sã stopeze evolutia bolii si cu care, luat din timp, într-o fazã incipientã, se poate obtine rezultate foarte bune.
– O problemã gravã cu care societatea se confruntã din ce în ce mai des este cea a depresiei în rândul tinerilor si chiar al copiilor. În ultimul timp am vãzut foarte multi adolescenti care au ales sã se sinucidã fie din cauza unei deceptii în dragoste, fie din cauzã cã s-au simtit abandonati de pãrintii care au plecat în strãinãtate iar pe ei i-au lãsat în grija bunicilor. Cum comentati aceastã situatie? Sunt adolescentii din ziua de azi mai sensibili?
– Existã într-adevãr, si o sensibilitate a tinerilor, dar ea trebuie pusã si pe seama unui caracter impulsiv. Am observat la foarte multi tineri o dorintã de a obtine cât mai multe lucruri si cât mai mari într-un termen foarte scurt, inclusiv cîstiguri materiale. În acel moment intervine o ruptureã pentru cã dacã ai un tel foarte înalt pe care nu-l atingi într-un timp foarte scurt apare aceastã stare de inutilitate, de autodevalorizare. În rândul acestor tineri se poate vorbi mai mult despre un exces de furie, despre anumite impulsuri greu de controlat, si mai putin de o tulburare de lungã duratã. La tineri mai este o problemã: consumul de alcool si de etnobotanice. Acesti adolescenti ajung sã consume substante despre care nu stiu ce efecte au asupra psihicului. Asa se pot dezvolta tot felul de afectiuni acute care pot sã meargã de la nervozitate, impulsivitate, agresivitate si se poate ajunge pânã la anumite psihoze foarte grave.
– Depresia este o boalã pe care o întâlnim nu doar la oamenii care nu reusesc sã-si atingã aspiratiile foarte înalte, ci si la persoane care, din exterior, par împlinite din toate punctele de vedere. În ultimii ani, multi oameni de afaceri foarte bogati, cu familii reusite, realizati din punct de vedere profesional, au clacat din cauza depresiei. Ce îi fãcea nefericiti pe acesti oameni?
– Depresia trebuie privitã din mai multe unghiuri. Este foarte posibil ca atunci când ai succes pe un plan, sã esuezi pe altele. Chiar dacã o persoanã poate fi consideratã ca fiind împlinitã din punct de vedere material, financiar, profesional, aceeasi persoanã poate avea dificultãti în ceea ce priveste relatiile familiale, difficultãti de relationare cu prietenii, cunoscutii. Aceste aspecte pot determina o rupturã a echilibrului lor psihic, fiind un motiv serios de aparitie a depresiei.
– De multe ori stigmatizarea bolnavilor psihici ne împiedicã sã vedem cã acesti oameni, dincolo de afectiunea de care suferã, pot face si lucruri frumoase. Multi dintre ei au un talent ascuns pe care îl aratã doar aici, departe lumea exterioarã. Ati avut pacienti care v-au impresionat cu talentul lor?
– În principal pacientii tineri dezvoltã anumite talente. Unii pacienti îsi exteriorizeazã trãirile prin intermediul desenelor, sculpturilor în lemn, proiectarea diverselor constructii. Aceste talente apar si pe o gândire mai abstractã, pentru cã tulburãrile de care vorbim nu înseamnã neapãrat o impotentã functionalã a creierului acestor pacienti. De multe ori poate însemna si un flux ideatic mai accelerat, adicã o gândire mai rapidã, mai creativã. Si atunci ei trebuie sã facã ceva pentru a-si pune în practicã aceste gânduri. Reamintind si de acea stigmatizare de care vorbeam la început, acesti pacienti ajung sã se inchedã în sine si sã facã anumite lucruri pe care le gândesc. De foarte multe ori le iese ceva foarte reușit.
– Cât de mult îi ajutã statul român pe acesti bolnavi? Ce fac ei din momentul când ies de pe poarta spitalului? Pot fi aceste persoane reintegrate în societate?
-În cazul acestor pacienti se poate vorbi despre reintegrare, pentru cã în momentul internãrii se produce o rupere între ei si exterior. Aceste persoare ar trebui sã se bucure de un suport mult mai mare din partea familiei, din partea cunoscutilor, dar si a statului. De exemplu, ar fi indicat extinderea sistemului de asigurare a unor locuinte protejate prin intermediul cãrora beneficiarii pot sã îsi asigure un stil de viatã autonom la standarde firesti, sub supravegherea unui personal de specialitate. La noi, în momentul în care un pacient se externeazã din spital, el ajunge în ambulator, adicã la cabinete, ori la centrele de sãnãtate mintalã, unde sunt luati în evidentã pentru a beneficia de tratament în continuare. Un alt mijloc de dispensarizare l-ar putea constitui formarea unei echipe mobile, alcãtuitã din medic, asistent social, psiholog, asistent medical, care ar putea sã meargã acasã la aceste persoane care suferã de afectiuni mai grave, pentru a fi monitorizate si pentru a li se administra tratamentul. De exemplu, pentru schizofrenie existã o variantã de tratament injectabil cu eliberare prelungitã, care se face la interval diferite de timp (douã sãptãmâni, o lunã sau chiar la trei luni), ceea ce este foarte convenabil pentru pacient. Depinde atât de pacient, cât si de implicarea familiei acestuia, ajutorul pe care sunt dispusi sã îl primeascã.
Depresia, o boalã tot mai des întâlnitã
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sãnãtãtii (OMS), peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectati de depresie, ceea ce reprezintã 4,4 la sutã din populatia globului. Desi existã tratament, iar medicatia antidepresivã poate fi efficientã în 60-80 la sutã din cazurile de depresie, doar 25 la sutã dintre cei afectati urmeazã un tratament eficient. În prezent, depresia majorã este a patra boalã ca rãspândire pe glob, reprezentând una dintre problemele grave de sãnãtate. Conform estimãrilor Organizației Mondiale a Sãnãtãtii, în anul 2020 depresia va fi a doua cauzã de dizabilitate, dupã afectiunile cardiovasculare. În România, incidenta acestei boli este de circa 5 la sutã, cu peste 900.000 de cazuri diagnosticate, potrivit estimãrilor. Statisticile aratã cã 15 la sutã dintre noi suferim de depresie la un anumit moment, pe parcursul vietii. Problemele de naturã psihicã rãmân în continuare un motiv de stigmatizare, dar mai ales de autostigmatizare. Mentalitatea colectivã are nevoie de o schimbare majorã, venitã doar din educatie, iar afectiunile de natureã psihicã trebuie privite ca toate celelalte suferinte ale corpului uman.