RECVIEM… Moartea lui Avram D. Tudosie aduce cu ea sfârsitul uneia dintre cele mai frumoase pagini a istoriei viticulturii husene! Din 1964, de când a venit la liceul agro-industrial din oras, ca profesor si cercetãtor, Avram D. Tudosie a avut o contributie uriasã la dezvoltarea viticulturii husene. Ambitios, temerar si foarte talentat în profesia sa, Avram D. Tudosie a realizat Muzeul Vini-viticol, a amenajat si modernizat vechea cramã-pivnitã, adãugând un laborator de prezentare si degustare a vinurilor. A înfiintat o vinotecã unicã în tarã, iar ca oenolog s-a impus la nivel national prin elaborarea de tehnologii de exceptie, precum cea a vinurilor semioxidative, omoloage celebrelor vinuri strãine: Porto, Malaga sau Marsala. A scris cãrti de referintã pentru domeniul sãu de activitate, dar si literaturã. “Personalitatea sa impunãtoare si complexã nu putea fi înteleasã decât de oamenii pe potriva sa”, spun apropiatii sãi. Admirat, respectat, vãzut ca un model sau criticat de cei care nu i-au înteles nici pasiunea si nici aspiratiile, prof. Dr. Avram D. Tudosie va rãmâne una din marile personalitãti vasluiene. A declarat în repetate rânduri cã a iubit enorm orasul Husi, desi a vãzut lumina zilei în 1931, în judetul Vâlcea, într-o familie cu 6 copii: cinci surori si el, singurul bãiat.
Husenii vor fi mereu îndatorati memoriei profesorului Dr. Avram D. Tudosie, pentru faptul cã, prin toatã munca sa, a fãcut ca numele acestui oras, al podgoriei sale, sã fie lãudat si sã capete cinste si recunoastere la nivel national. Povestea sa de viatã a început în satul Cermegesti, judetul Vâlcea, iar destinul sãu a urmat un drum al viei si vinului: a fãcut scoala gimnazialã la Drãgãsani, apoi a Fãcut Facultatea de Viticulturã la Bucuresti. În timpul studentiei, face practicã la Tohani, unde tânãrul inginer reuseste o inovatie privind mecanizarea lucrãrilor în plantatiile noi. Dupã absolvire este repartizat la Ivesti, Tecuci. Aici a înfiintat un punct experimental, pentru rezolvarea prinderii vitelor plantate pe terenuri nisipoase, cãci, în primii 2 – 3 ani, 70% din tot ce se planta, dispãrea din cauza secetei din prima jumãtate a anului. Ideile sale s-au dovedit a fi de un real succes, astfel cã, în anii care au urmat, la Ivesti s-au extins suprafetele de vie de la 300 hectare la 3000. În 1959 este transferat la Statiunea Experimentalã Odobesti, unde este numit director. A debutat cun un proiect greu: extinderea de la 5 la 300 de hectare de vitã de vie. În doar 2 ani, proiectul era înfãptuit, ceea ce atrage atentia si mai mult asupra capacitãtii tânãrului inginer Avram D. Tudose. Au urmat apoi multe alte momente de referintã în viata profesorului Dr. Tudosie, prin care si-a dovedit excepetionala competentã profesioanlã, dar si dragostea pentru vie si vin.
“Aici s-a bucurat de o recunoastere pe care o dorea si o merita cu prisosintã”.
Faptul cã îsi dorea atât de mult ca lucrurile sã fie într-o dinamicã anume, ascedentã, semnificativã, a fãcut de multe ori ca unii sã nu îl înteleagã pe prof. Tudosie. Unora le-a pãrut prea autoritar, iar altii au considerat cã vrea sã fie mereu primul în orice activitate. Aceste mici critici însã aveau sã pãleascã în fatã aprecierilor venite din partea unor personalitãti exceptionale ale tãrii. De pildã, academicianul prof. univ. Dr. Valeriu D. Cotea spunea, despre Avram D. Tudosie: “Desi nu s-a nãscut la Husi, a vietuit în acest oras-podgorie si s-a identificat mai mult decât oricare cu localitatea, fiind destoinic exponent al intelectualitãtii acesteia. Aici s-a bucurat de o recunoastere pe care o dorea si o merita cu prisosintã”. A fost apreciat de fostul ministru, academ. Mihai Ralea, husean de origine. Un autograf dat de istoricul Cosntantin C. Giurãscu, pe volumul “Istoria podgoriei Odobesti” spune asa: “Lui Avram Tudosie, istoricul Podgoriei Husilor si Vasluiului, cu prilejul întâlnirii noastre de la Husi, cu cele mai bune sentimente”.
