OAMENII DIN SPATELE FESTIVALULUI… Dacã clujenii au “Untold”, constãntenii au “Neversea”, noi, vasluienii, ne putem mândri cu “Open Camp”. Nu avem, desigur, bugetul lor de milioane de lei, dar avem o echipã de voluntari ambitiosi si hotãrâti care an de an ridicã festivalul peste nivelul asteptãrilor, o mânã de oameni din generatia tânãrã, care ne aratã tuturor cã nu e nevoie de cine stie ce buget extraordinar pentru a organiza un eveniment de anvergurã. Vremea nouã a stat de vorbã cu ei si cu coordonatorul lor, Ciprian Hordilã, a încercat sã afle cum a fost experienta de voluntar Open Camp, ce trãiri au avut pe perioada pregãtirii evenimentului si ce i-a determinat sã se implice. Ce ne-au povestit, cititi în rândurile urmãtoare.
Festivalul Open Camp si-a câstigat locul în rândul festivalurilor nationale. Editia din acest an a depãsit toate asteptãrile, reunind mii de vasluieni si tineri din afara judetului în Poligonul de Tir Paiu, ce-i drept, atrasi de programul artistic format din nume mari ale muzicii românesti – Vama, Taxi, Nimeni Altu’, Macanache, Rehab Nation, dar si o trupã de rock alternativ din Serbia -S.A.R.S. În cea de-a doua searã, festivalul a atins apogeul, reusind sã adune peste 4000 de vasluieni si oameni din afara judetului în Poligonul de Tir Paiu. „Am rãmas impresionati de numãrul mare de participanti, mai ales în cea de-a doua searã, sâmbãta, când am avut maximul de audientã. Nu am avut incidente, am lãsat locul super-curat dupã fiecare searã. Cred cã a arãtat ca o editie aniversarã. Anul acesta am simtit mai mult ca oricând cã totul a fost despre echipã. Adicã au fost momente destul de grele, obosealã, stres, supãrãri, dar în sãptãmâna de dinainte ne-am mobilizat ca niciodatã. Au sãrit în ajutor si persoane care nu au absolut nicio obligatie, unii sã ne ajute cu transportul, altii sã care, sã dea telefoane, sã dea idei, plus voluntarii cu asa o energie si determinare. Ca o parantezã, am avut un prieten de 34 de ani, care s-a implicat vrând-nevrând anul acesta, si la un moment dat a avut o reactie de tipul “wow, da’ câtã responsabilitate si câtã treabã”. Si i-am spus “îti dai seama cã asta fac voluntarii nostri care au 16-18 ani?”. Si da, vrem sã ne tinem de promisiune si sã facem evenimente si restul verii, poate chiar si din toamnã. Mã bucur sã vãd o generatie cum nu cred sã mai fi fost pânã acum. Ca implicare, ca deschidere la nou, am multe de învãtat de la ei”, a declarat Ciprian Hordilã, coordonatorul grupului de voluntari implicat în organizarea Festivalului Open Camp.
Open Camp este despre echipã, despre prietenie si distractie
În spatele oricãrui eveniment bine pregãtit se aflã multã muncã, în spatele Festivalului Open Camp se aflã, însã, si foarte multã distractie. O spun însisi voluntarii. „Pentru noi, cei ce au stat la temelia lui, e mai mult decât o distractie de trei zile, asteptatã de vasluieni. E pretextul sub care ne întâlnim cu douã sãptãmâni înainte pentru a umbla de colo-colo ca toti cei ce participã sã aibã o experientã de neuitat. E perioada în care stii cã nu ai cum sã te simti singur sau exclus, pentru cã Open Camp este despre echipã, despre prieteni. Sunt în echipa festivalului de patru ani si pot spune cã am crescut în el. Anul acesta am fost la apogeul implicãrii mele, întrucât am fost reprezentantul organizãrii în diferite situatii. Nu am lãsat deoparte nici munca fizicã, participând activ la pregãtirea decorului destinat poligonului. Iubesc festivalul, iubesc oamenii din el si este unul din cele mai frumoase lucruri care se întâmplã în Vaslui de ceva vreme. Open Camp ne aratã cã oamenii sunt încã frumosi”, a declarat Denisa Elena Borza, 17 ani, elevã la Liceul „Mihail Kogãlniceanu”. De aceeasi pãrere este si Gabriela Asavoaei: „Open Camp, dupã 10 ani de existentã, înseamnã pentru locuitorii orasului Vaslui si nu numai, perioada în care te revezi cu oamenii tãi, iar noaptea si ziua fac schimb de roluri. Echipa de voluntari este mai bunã de la an la an si mai închegatã. Prieteniile care se leagã aici sunt memorabile, atmosfera când pregãtirile sunt în toi este foarte distractivã, iar din aceste momente, în care ne punem mintile la contributie pentru a oferi participantilor o experientã cât mai frumoasã a festivalului, ne luãm energia pentru cele trei nopti de festival. Pentru mine, experienta de voluntar la Open Camp este cea care îmi face vara mai frumoasã. Consider cã cea mai reusitã editie a fost cea de anul acesta, datoritã oamenilor si trupelor, care au ridicat festivalul la înãltime”. Dragos Dudãu face parte din echipa de voluntari a festivalului din 2017 si spune cã a avut multe de câstigat datoritã experientei: „Dacã la început am vrut acest lucru din dorinta de a-mi ocupa timpul liber, în prezent nu mi-as imagina cum ar fi fost dacã nu mã alãturam “familiei”. Pot spune ca am avut multe de cîstigat alaturându-mã, cel mai mare beneficiu fiind colectivul. Am stiut cum sã ne completãm, închegãm, dar mai ales toti am fost ambitiosi sã ne depãsim unul pe celãlalt în ceea ce priveste timpul acordat festivalului”, a declarat Dragos Dudãu.
„Ati vãzut vreodatã o creatã, prin spate, fãcând headbang? Da, era mama”
Un alt voluntar foarte implicat în pregãtirea evenimentului este Georgiana Harnagea. Aceasta ne-a povestit cât de mult îi place sã se implice în activitãti civice, mai ales cã a gãsit în mama ei un sprijin în aceastã privintã, mergând alãturi de ea la festival: „De micã mi-a plãcut sã mã implic în fiecare proiect, concurs, asociatie, chiar si caravanã. Dacã auzeam de la cineva cã s-a înscris la un proiect din Asociatia X, în capul meu se derula numai întrebarea: “Stai, eu de ce nu pot face asta?”. Asa a fost si în cadrul acestui festival. Vin aici încã din 2016, alãturi de mama si cîtiva prieteni. Multi ar spune acum cã sunt fraierã cã o iau pe mama cu mine, dar la vârsta pe care o are nu înteleg de unde are atâta energie. Ati vãzut vreodatã o creatã prin spate fãcând headbang? Da, era mama. Revenind, am încercat si în 2017 sã mã înscriu ca voluntar, doar cã atunci nu aveam vârsta necesarã, trebuia sã am peste 16 ani. Întrebarea, totusi, rãmâne: de ce? Am vrut sã descopãr fiecare piesã din acest puzzle, fiecare detaliu mãrunt care creazã locul unde amalgamul de sentimente te învãluie, fiecare persoana din spatele festivalului. Am vrut sã descopãr si o altã laturã a acestui festival. Auzeam doar cuvinte de rãu în a deveni voluntar la Open, mi se spunea cã nu am sa mã distrez, cã am sã ratez trupele mele favorite, cã am sã strâng toatã noaptea, respectiv toatã ziua gunoaiele celorlalti, cã am sã adorm în picioare când voi avea 10 minute libere. Vã spun drept cã mi-a fost fricã sã mai aplic, dar exista acea idee cã dacã vreau sã mã distrez, o pot face si când e vorba de fãcut treabã, cã nu mi va spune nimeni: “Stai drept!” sau “ Nu mai vorbi!”. Cred cã i-am plictisit pe toti ceilalti cât am vorbit sau miscat pe acolo. Când am aflat cã am intrat ca voluntar, deja stiam ce voi face: voi pregãti cu multi altii decorul festivalului. Ce-i drept, ne-am apucat cu o sãptãmânã înainte, pentru cã afisele si evenimentul erau deja pregãtite. Nu vã spun cã în primele 2-3 zile, cât am alergat dupã niste materiale textile, si apoi cat am stat sã le tãiem, mi-au fãcut capul calendar si mi-am promis cã nu voi mai atinge doi ani un foarfece si un material în acelasi moment. Pe lângã asta, o altã problemã a fost punerea fãinei în baloane. Am fost patru fete, îmbrãcate toate în negru, dar asta nu se observa din cauza fãinei. Mã simteam cã un fulg de nea. Da, au fost multe de fãcut, dar nu va zic cât de împlinitã mã simteam, cât de fericitã si plinã de energie. Simteam cã eram un balon de bucurie ce va exploda în orice moment. Strânsul gunoaielor în timpul festivalului? Da, în pauze pentru a ne putea distra si noi. Pierderea trupei tale preferate? O auzi si de unde esti atunci si chiar mai bine decât din primul rând. Persoanele pe care le-am cunoscut mi-au fãcut vara. În trei ani la un loc, ca participant, nu m-am distrat asa bine ca în acest an, ca voluntar. Ca experientã este ceva unic, nu as putea descrie sentimentul pe care l-am avut când am aflat cã sunt voluntar, dar nici sentimentul cã s-a terminat nu as putea sã îl descriu. Tot ce vã pot spune e cã au trecut deja câteva zile de când s-a terminat festivalul si eu încã mã trezesc pe la ora 9, îmbrãcându-mã somnoroasã, cu gândul cã la 10 ne adunãm sã plecam toti la Apisrom, ca sã creãm ceea ce participantii au vãzut în cadrul festivalului”.
