INTERVIU… S-au împlinit, zilele trecute, 515 de la moartea domnitorului care a marcat cel mai mult istoria Vasluiului – Stefan cel Mare. Profesorul Dan Ravaru ne-a acordat un interviu despre legãturile voievodului cu judetul nostru, povestindu-ne lucruri mai putin stiute de opinia publicã.
Domnule Dan Ravaru, este adevãrat ca Vasluiul a fost considerat capitala Moldovei chiar înainte de domnia lui Stefan cel Mare?
Actualul teritoriu al judetului Vaslui, format din vechile tinuturi istorice Fãlciu, Tutova si Vaslui, este o impresionantã vatrã de istorie româneascã, din pãcate, putin cunoscutã la adevãratele sale dimensiuni. Aici a fost în antichitate principalul centru al dacilor liberi, al carpilor, chiar împreunã cu bastardii, erau stabiliti acolo unde se aflã acum Poienestii. În Evul Mediu, în aceastã zonã, a existat foarte probabil un stat româno-cuman, asa cum pare sã ne indice unele aspecte toponimice. Vaslui, însemna în cumanã, râul dintre pãduri, Bârladul însemna centrul-capitalã, de aici ideea unui stat premergãtor întemeierii Moldovei. De altfel, în judetul nostru subliniem faptul cã Vasluiul a fost resedintã domneascã, Bârladul a fost resedinta marelui vornic al Tãrii de Jos, iar la Husi a fost Episcopie. Cele mai glorioase titluri au fost, însã, cele legate de Stefan cel Mare. Domnia sa a fost precedatã la Vaslui de cea a lui Stefan al II-lea. Acesta a fost domn al Moldovei între 1435 si 1442, domnind la Vaslui, pe când fratele sãu, Ilias, domnea la Suceava. Deci, Vasluiul a fost capitalã a Moldovei în acea perioadã.
Cum a ajuns Stefan cel Mare sã fie legat de Vaslui?
Stefan cel Mare, în mod sigur s-a aflat la Vaslui dupã 1449, când domnea tatãl sãu, iar în 1450, acesta a întreprins actiunile militare împotriva invadatorilor polonezi la Lipovãt si la Crasna. Pe atunci, Stefan cel Mare avea probabil 15 ani, însã era deja membru al statului domnesc, iar pe atunci vârsta aceasta era consideratã aproape maturã. Dupã 1457, când ajunge pe tron, Stefan cel Mare va petrece lungi perioade de timp, la Vaslui. De la el ne-au rãmas 498 documente, iar o treime dintre acestea se referã la propietãti sau localitãti din actualul judet Vaslui. 91 dintre documentele Cancelariei sale au fost emise chiar din Vaslui. De altfel, Vasluiul era considerat drept a doua capitalã a sa, dovezi în acest sens existând de-a lungul timpului. De exemplu, în 1653, cãlãtorul strãin Paul din Alep spunea direct cã Vasluiul a fost capitala lui Stefan si mentiona constructiile rãmase de la acesta. La Vaslui, în 1471, s-a petrecut un eveniment tragic, urmare a Bãtãliei de la Baia, care avusese loc cu câtiva ani înainte. Aici, si în acest an, Stefan s-a hotãrât sã pedepseascã pe trei mari boieri – Isaia vornic, Negrilã paharnic, Alexa stolnic, considerati trãdãtori în bãtãlia de la Baia si, în consecintã, decapitati, fiind în plus bãnuiti de legãturi cu domnitorul Munteniei.
Cel mai cunoscut eveniment care l-a legat pe Stefan cel Mare de Vaslui a fost Bãtãlia de la 10 ianuarie 1475. Ne puteti spune care a fost contextul acestei lupte?
În preajma acestui eveniment, Stefan cel Mare s-a aflat pentru o lungã perioadã la Vaslui, localitatea de unde putea urmãri miscãrile dusmanilor sãi, tãtarii, turcii si, din pãcate, muntenii. Aici, a primit mai multe solii strãine, în primul rând, cea condusã de Paolo Ognibene, diplomat care asigura legãtura cu papalitatea si cu Venetia, dar totodatã, cãlãtorea în Asia, unde a stabilit legãturi între Stefan cel Mare si suveranul oriental Uzun Hasan. Având cunostintã despre pericolul invaziei otomane, dupã ce refuzase sã plãteascã haraciul (suma de bani anualã cerutã de turci), Stefan pregãteste temeinic rezistenta Moldovei. Concentreazã trupele la Vaslui, dar are în vedere si alte posibile spatii de confruntare. Iscoadele sale reusesc sã-i deruteze pe turci si acestia, în loc sã meargã pe Valea Siretului, care le-ar fi fost mai favorabilã, sunt atrasi pe Valea Bârladului, mai îngustã si mai accidentatã. Înainteazã cu greu prin pãmântul pârjolit si ajunsi la Vaslui sunt întâmpinati de oastea moldoveneascã a lui Stefan. La Podul Înalt, în zona comunei Muntenii de Jos de astãzi, s-au confruntat efective militare extrem de numeroase pentru acea perioadã: 120 mii de turci, la care se adãugau 30 mii de munteni si 20 mii de salahori bulgari, care asiguraru repararea drumurilor si a podurilor, iar de cealaltã parte, Stefan cu 40 mii de moldoveni, cinci mii de secui si posibile mici contingente poloneze si unguresti. Stefan si-a împãrtit fortele în opt corpuri de armatã, care au intrat pe rând în luptã. A folosit cu multã dibãcie terenul mlãstinos în bunã parte si a derutat inamicii în privinta pozitiilor ocupate de trupele sale. Victoria a fost categoricã, cu toatã disproportia efectivelor militare, Stefan folosind în luptã numai sase corpuri de oaste, dar a adus în teatrul de luptã si artileria armã modernã în acele timpuri. Victoria a fost întrutotul categoricã si conform regulilor militare, adicã decimarea inamicului, ocuparea terenului si urmãrirea acestuia în retragere.
Despre aceasta victorie se spune cã ar fi cea mai mare obtinutã de români în Evul Mediu. Este corect sã o considerãm astfel?
Da, chiar este cea mai mare victorie obtinutã de români în Evul Mediu, spre deosebire de victoriile de la Rovine si Cãlugãreni, care au fost departe de a fi fructificate asa cum s-a întâmplat cu Bãtãlia de la Vaslui. Stefan a fost întrutotul biruitor, pe când Mircea cel Bãtrân se retrage în Transilvania dupã Rovine, iar Mihai Viteazu la Târgoviste, dupã Cãlugãreni. Izbânda de la Vaslui a avut un mare ecou international, impresionând pe toti suveranii Europeii, începând cu Papa Sixt al IV-lea. Legãturile cu Vasluiul au devenit si mai strânse si s-au concretizat în noi documente. Cel mai important dintre acestea a fost cel din 15 octombrie 1491, când Stefan cel Mare acordã vasluienilor o mosie imensã, care se întindea pânã la 10-20 km în jurul târgului Vaslui. Mosia a fost alcãtuitã din cumpãrãturi de pãmânt, fãcute de Stefan, iar la acestea s-au adãugat o serie de privilegii comerciale ale vasluienilor. Din pãcate, asa cum s-a întâmplat si în alte cazuri, de exemplu cu mosia Bârladului, pe parcursul secolelor care au urmat, mosia vasluienilor s-a tot micsorat deoarece domnitorii fãceau darii (dãruiri de pãmânt) cãtre mãnãstiri sau cãtre boieri ca si cum mosia Vasluiului le-ar fi apartinut lor. Cea mai mare dintre aceste darii, cea din 1762, cãtre Mãnãstirea Precista din Roman, a redus foarte mult pãmântul vasluienilor, iar dupã 1800 vor pierde si pãmântul care ne mai rãmãsese în favoarea familiei Ghica, mai precis a Nataliei Ghica, devenitã Suvin, dupã numele colonelului rus cu care se cãsãtorise. Ea a rãmas în memoria vasluienilor drept “suvinoaia”.
Existã mai multe constructii despre care se spune cã ar fi fost construite de Stefan cel Mare. Ce ne puteti spune despre acestea?
În Vaslui, legate de Stefan cel Mare, sunt Curtile Domnesti. Bine, ele au fost ridicate la început, într-o primã formã, de Alexandru cel Bun, iar apoi au fost mãrite de Stefan al II-lea. Ulterior au cãpãtat un aspect impunãtor, remarcat de cãlãtorii strãini în timpul lui Stefan cel Mare. Mai târziu, asa cum s-a întâmplat cu tot târgul, Curtile au fost neglijate, ajungând ruine. Tot de la Stefan cel Mare a rãmas biserica, având hramul Tãierea Capului Sf. Ioan Botezãtorul. Ea a fost construitã între 27 aprilie si 20 septembrie 1490. I s-a dat acest hram, se pare, în amintirea celor trei boieri cãrora li s-a tãiat capul la Vaslui si a cãror trãdare nu a putut fi doveditã convingãtor. De aici, unele probleme de constiintã pe care le-ar fi avut Stefan cel Mare, concretizate în alegerea hramului si ctitorirea în sine a bisericii.
S-a perpetuat în mentalul popular, cã Stefan cel Mare ar fi construit câte o bisericã dupã fiecare bãtãlie. Este adevãrat?
În realitate, Stefan cel Mare a avut 36 de bãtãlii, nu 40 cum se spune, dintre care a pierdut numai douã si a construit în mod sigur 23 de biserici, la care se adaugã încã 11 posibile. Este greu de stabilit toate ctitoriile sale, de exemplu, Mãnãstirea Floresti a fost ctitoritã la sfârsitul secolului al XVI-lea de familia Ghenovici, iar Biserica Domneascã din Bârlad de cãtre Vasile Lupu. Despre ambele constructii, însã, în popor s-a spus cã sunt de la Stefan cel Mare, iar sãpãturile arheologice au dovedit cã sub actualele constructii. Sã mai amintim cã la Vaslui, Biserica a fost ridicatã în ceea ce numim “stilul lui Stefan cel Mare”, adicã o îmbinare între elementele gotice, bizantine si moldovenesti. Constructia s-a ruinat si a fost refãcutã în forma actualã în 1820 de cãtre Maria Cantacuzino.
Însã ne-au rãmas nu doar constructii din timpul lui Stefan cel Mare, ci si creatii populare.
Da, în primul rând baladele si legendele. Un cãlãtor polonez spunea la 1572 cã moldovenii, dar si muntenii, îl cântã mereu pe Stefan cel Mare. El a pãtruns si în folclorul ucrainean, unde este numit “pan Stetco”. La fel, Stefan a devenit si personaj în romanele cavaleresti din Spania, unde este numit “don Esteban de Moldavia”. Si la ora actualã circulã peste tot legende despre Stefan, mai ales în judetul Vaslui, de unde am avut ocazia sã culeg adevãrate cicluri cum sunt cele despre Stefan cel Mare si Avram Huiban de pe Valea Tutovei sau despre Irina si Radu de pe Valea Stemnicului. Peste tot, însã, vom întâlniri denumiri legate de Stefan – Cetatea sau Cetãtuia atribuite lui Stefan, plopi sau stejari la umbra cãrora ar fi stat amintiri despre fiica sa, Oana. Nu are nicio importantã sã cãutãm dacã într-adevãr Stefan s-a aflat în locurile despre care se spune cã le-ar fi simtit în prezenta sa, importantã este însã convingerea popularã, amintirea sa, uneori legenda si adevãrul istoric se împlestesc, cum este cazul Movilei lui Burcel. Documentele istorice ne vorbesc despre un neam de boieri Purcel, primul dintre ei primind pãmânt de la Stefan cel Mare în 1498, iar ultimul fiind amintit pe la sfârsitul secolului al XVII-lea.
În încheiere, ne puteti spune una dintre legendele cu Stefan cel Mare care circulã pe întreg teritoriul Moldovei, dar si pe cel al teritoriului Vaslui?
Da! Se spune cã Stefan cel Mare stã cãlare pe cal, cu toate armele asupra sa, într-o pesterã, iar atunci când Moldovei îi va fi cel mai greu va iesi si va lupta pentru apãrarea sa. Înseamnã cã încã nu ne este cel mai greu, din moment ce nu s-a ivit Stefan din pesterã…
