MEMORIE… În mijlocul lunii iunie, în “orasul luminii si al culorilor rumene”, s-a nãscut, în urmã cu 108 ani, pictorul Viorel Husi. Un talent covârsitor, o tulburãtoare poveste de viatã si o dragoste nesfâsitã pentru Husi – toate acestea au fost dimensiuniIe esentiale ale personalitãtii lui Viorel Husi, artistul care, la doar 11 ani, realiza prima sa lucrare, ‘Din curtea Episcopiei Husilor”, ce avea sã prevesteascã într-un de fel de netãgãduit, drumul sãu spre lumea marilor artisti plastici ai României. Scriitoarea Lina Codreanu, într-un articol pentru o revistã din Republica Moldova, a scris memorabil, profund si sentimental, despre pictorul care a purtat cu sine viata toatã, numele urbei natale.
“Asadar, pe numele lui de buletin – Viorel Herscovici, cel care avea sã devinã pictor renumit – Viorel Husi s-a nãscut într-o familie de bunã conditie, tatãl sãu fiind colonel medic, bine cunoscut în urbea Husilor. Copilãria si anii de scoalã, pânã în 1928, s-au derulat în capitala fostului judet Fãlciu, viitorul pictor absolvind cursurile Liceului „Cuza Vodã” si avându-l ca mentor pe Adam Baltatu – alt mare pictor husean. Atât din Cronologie, cât si din capitolul Corespondentã (1929-1931) întelegem cã din 1929 pânã la sfârsitul lui 1933 a urmat, cu întreruperi, cursurile Facultãtii de Medicinã din Tours si Paris, încercând sã nu dezmintã asteptãrile tatãlui, care-i dorea o carierã profesionalã de medic. Însã nevoia de a comunica prin alte mijloace cu semenii, concretizatã în prima lucrare originalã, Din curtea Episcopiei Husilor, realizatã la 11 ani, precum si în prima participare, cu Început de primãvarã (ulei pe carton), la un Salon Oficial de artã plasticã (avea 16 ani), îi aduce o notorietate precoce. E lesne de concluzionat cã harul primordial era pictura, în egalã mãsurã alean si orturã, libertate si captivitate. E probabil ca pendularea adolescentinã între artã si stiintã, între vocatia plasticã si precizia chirurgicalã, între traiul boem si viata riguros planificatã sã fi tulburat în adâncul constiintei sale resorturi intime, nedezlegate nici de specialisti, încât chiar din perioada parizianã sã se arate semnele unei boli îndelungi si nevindecabile. În final, balanta acestui echilibru fragil între stiintã si artã a înclinat talgerul cu limbajul liniilor si al culorilor (… )”, a scris Lina Codreanu, în articolul intitulat “Viorel Husi – pictorul din “orasul luminii si al culorilor vii”.
“Pentru mine Husiul reprezintã frumusetea peisajului vesnic scãldat în luminã”
“De-ar mai trãi Viorel Husi, trecãtorul care s-ar încumeta sã intre în podgorii l-ar surprinde încã, desigur, cu sevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta si-a temeluit casa. Urmasii lui îsi amintesc de bunãtatea paternalã, de altruismul sãu, dar mai ales de pasiunea fãrã opreliste pentru pictat. Husii au rãmas tot un orãsel linistit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizatii contemporane, cu atmosferã patriarchalã, cu oameni ospitalieri si prietenosi, cu strãzi întortocheate care încep de la Episcopie si se pierd zburãtãcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tineretea se revarsã ca si-n alte timpuri. Cel mai elocvent atasament sentimental fatã de urbea natalã este faptul cã pictorul a preluat denumirea localitãtii ca nume artistic, asternându-si cu sfiosenie semnãtura jos, în coltul drept al lucrãrilor: Viorel Husi. Confesiunea formulatã într-un citat, preluat de Radu Ionescu dintr-o scrisoare a artistului, constituie o veritabilã carte de vizitã a orasului, fiind memorabilã pentru istoria culturalã a Husilor. Iatã: „Sunt plecat din Husi, pentru lucru, oras al amintirilor mele din copilãrie si adolescentã, al vinului bun, al livezilor cu pomi fructiferi, orasul soarelui, al culorilor rumene si al luminii. Pentru mine Husul reprezintã frumusetea peisajului vesnic scãldat în luminã, într-un cuvânt ce a reprezentat Arles pentru Vincent Van Gogh, unul dintre pictorii pe care eu îi iubesc cel mai mult si în cel mai înalt grad, nu numai pentru viziunile lui coloristice de atunci, ci pentru faptul cã a suferit atât de mult cu boala lui, precum si lupta grea ce a dus-o pentru existentã”.
