EXEMPLU… Sefa de promotie de la Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” este eleva Florentina Pãcuraru, cea care a terminat liceul cu media 9,67. Dincolo de zâmbetul deschis si a bucuriei de a fi liderul absolventilor din generatia sa, putini ar fi intuit ce drum greu a trebuit sã înfrunte Florentina, ca sã ajungã, dintr-un copil trist si preluat de „Protectia Copilului”, eleva merituoasã de azi. Florentina Pãcuraru se aflã, de la vârsta de 9 ani, în plasament familial. Mama sa naturalã fusese internatã la Psihiatrie, iar tatãl a murit brusc, de supãrare, dupã ce i s-a spus cã cei trei copii ai sãi ar putea fi luati de stat. Dupã moartea tatãlui, Protectia Copilului a luat-o pe ea si pe sora ei, dându-le în plasament, la Vetrisoaia. Dupã doar o sãptãmânã, familia cea nouã nu le-a mai vrut. Au fost luate din nou la stat si, într-un final, au ajuns la familia de azi, de la Bunesti Averesti, cea care avea sã o ajute pe Florentina sã se transforme, dintr-un copil slab la învãtãturã, care plângea cu iconitele în mâini dupã mama si dupã tata, într-o tânãrã atât de puternicã si hotãrâtã, încât sã încheie liceul ca sefã de promotie. Acum Florentina Pãcuraru îsi doreste sã devinã psiholog, ca sã poatã alina într-o zi rãnile emotionale ale celor care trec prin greutãti, la fel ca ea. „Sã înveti din tot ce ti se întâmplã, sã nu condamni pe nimeni si sã meargi mai departe, fiindcã mereu existã sansa ca azi sã fii cel mai jos, cel mai nefericit si deodatã sã ajungi un om de succes”, este îndemnul emotionant si optimist, pe care Florentina îl dã tuturor celor care trec prin necazuri, dar… nu se lasã!
„Mereu mã visam, când eram micã, doctoritã, aviatoare, cu toate cã vedeam cã nu stiu nimic, nici sã citesc, nici sã scriu, iar colegii de la scoalã râdeau de mine. Dar eu tot speram cã o sã devin cineva si cã nu trebuie sã mã supãr, fiindcã ei râd de mine”, îsi aminteste, zâmbind, Florentina Pãcuraru, tânãra care, iatã, încheie anii de studiu la Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” Husi, ca sefã de promotie. „Cei 4 ani de liceu i-am terminat cu 9,67; am avut-o dirigintã pe doamna profesoarã Porosnicu Anitoaie Mihaela, o mamã de suflet, pot spune. Am aflat cã o sã fiu sefã de promotie, dupã ce s-au calculat mediile celor mai buni copii din liceu. A fost o surprizã pentru mine. Mi-as dori sã merg la Facultatea de Psihologie, deoarece visul meu e sã ajut oamenii”, este convinsã Florentina.
Mama naturalã, dependentã de alcool; tatãl, rãpus de supãrare!
Cine a vãzut-o în roba de absolvent, atât de sigurã pe ea si de zâmbitoare, nu ar fi bãnuit vreodatã ce povestea de viatã dramaticã are Florentina Pãcuraru. Este însã atât de hotãrâtã sã vindece orice ranã emotionalã veche, încât îsi deapãnã amintirile dureroase cu maturitate si cu chipul senin. „Eu m-am nãscut la Pãdureni, am locuit la pãrintii mei naturali pânã la 7 ani, alãturi de sora mea si fratele meu. Din cauza faptului cã mama consuma mult alcool si nu prea era acasã, eu nu mã duceam la scoalã, stãteam mai mult acasã. La un moment dat, fiindcã nu aveam conditii asa bune, iar mama nu se ocupa de noi, a venit o doamnã de la Protectia Copilului si i-a zis tatei ca o sa ne ia. Tata nu voia sã ne dea.
A trecut o perioadã si fiindcã mama tot consuma alcool, a fost luatã si dusã la un centru de psihiatrie. Eu nu eram acasã când au luat-o. Am plâns foarte mult, când au luat-o si îmi amintesc faptul cã aveam niste iconite si mã rugam la ele, plângând sã se întoarcã mama. Noi am ramas cu tata. Din cauza supãrãrii de a nu mai fi mama cu noi si a faptului cã noi urmam sã fim dați la stat, tata nu mai mânca,nu prea dormea. Si a murit într-o zi, brusc, în timp ce ducea vaca la pãscut”, îsi aminteste Florentina.
Mama Mirela nu a ezitat nicio clipã sã ia cele douã surioare în plasament
Dupã acest episod, statul le-a luat pe ea si sora ei. Le-a dat înitial în plasament, la Vetrisoaia, dar acea familie, dupã doar o sãptãmânã a anuntat cã nu le mai vrea. „Neîntelegând de ce suntem duse si apoi luate, pentru noi a fost foarte greu. Eram doar niste copii. Protectia Copilului a sunat-o pe mama, cea la care sunt si azi, iar ea a spus cã da, ne vrea pe amândouã. Le-am spus din prima zi mama si tata. Erau niste oameni minunati. Noi nu stiam sã scriem, sã citim, nu stiam nimic. Mama, care se numeste Mirela Blagoci, s-a strãduit foarte mult sã ne învete sã scriem, sã citim. Pe mine a reusit sã mã învete, pe sora mea mai putin, cã e bolnavã, are un anumit grad de handicap”, povesteste Florentina.
Mama naturalã, de 11 ani internatã în Spitalul din Murgeni
Îsi umezeste ochii de emotie si recunostintã, când vorbeste despre familia sa, în care a ajuns la vârsta de 9 ani, dar nu i-a uitat nici pe cei în mijlocul cãrora s-a nãscut. „Mama e si acum internatã la Psihiatrie, la Murgeni. De 11 ani e acolo. Ea nu stie despre succesul meu, de a ajunge sefã de promotie, însã nici nu cred cã ar reactiona cumva. Mi-a spus cineva cã ea, câteodatã, mai vorbeste despre noi. Am fost la ea în vizitã acum 6 ani. Am sunat-o de ziua ei. Dar cam atât. Destinul a vrut asa. Asta a fost”, povesteste Florentina.
„Luptã, pentru cã azi poti fi cel mai nefericit, cel mai jos, dar mâine poti fi un om de succes”
Tot ceea ce a trãit însã, cumulat cu toatã educatia bunã si lupta pãrintilor care au crescut-o de micã, au transformat-o într-un om puternic. Mama sa, Mirela Blagoci, a fost cea care a venit în ziua absolvirii, sã îi fie alãturi. A plâns de fericire, când a vãzut-o pe Florentina cã este desemnatã cea mai bunã din liceu. „S-a gândit cum au trecut anii peste noi si parcã mai ieri ajunsesem în casa lor si nu stiam nici sã scriu, nici sã citesc mãcar. A fost o emotie de neuitat”, spune Florentina. Are un îndemn pentru toti copiii care trec prin necazuri si au sentimentul cã nimeni nu le este alãturi: „Sã înveti din tot ce ti se întâmplã, sã nu condamni pe nimeni si sã meargi mai departe, fiindcã mereu existã sansa ca azi sã fii cel mai jos, cel mai nefericit si deodatã sã ajungi un om de succes”.
