JALE MARE… De aproape 10 ani de zile, în judetul Vaslui se petrece un fenomen alarmant. În mediul rural, scade numãrul celor care detin vaci în gospodãriile proprii, atât pentru cã populatia de la sate este foarte îmbãtrânitã, cât si pentru cã preturile oferite pe litrul de lapte sunt neatractive. Un studiu realizat de Oficiul Judetean de Zootehnie aratã cã sunt tot mai putine efective de vaci de lapte la populatie, cu o oarecare crestere a numãrului fermelor în care efectivele de vaci sunt destul de ridicate.
„Chiar dacã în ultimii ani populatia de taurine a înregistrat o scãdere constantã, majoritatea animalelor fiind în gospodãrii individuale de 1-2 capete, care din diferite motive au renuntat la cresterea lor, trebuie sã apreciem pe partea cealaltã cresterea numãrului de microferme cu efective de 10, 20 sau 30 de capete, unele avand si peste 100 de capete. Aceste microferme, în marea lor majoritate, s-au axat pe rase specializate în productiile de lapte sau carne si sunt membri în una din cele cinci asociatii de profil. Fatã de gospodãriile individuale, care produc mai mult pentru consumul familial si doar o micã parte este destinatã vânzãrii, cu costuri ridicate de productie si de multe ori neconform calitativ, microfermele cu peste 10-20 de capete, chiar dacã multe au caracter familial, deja aduc profituri”, constatã conducerea Oficiului de Zootehnie. Numai pe vaca de lapte existã 29 de exploatatii în judet, cu aproape 2000 de capete. „În afarã de câteva ferme mai mari care au în marea lor majoritate animale cu origine, cu valoare geneticã si productivitate ridicatã, celelalte ferme mai mici (de la 10 capete în sus) au animale fãrã origine, dar care corespund din punct de vedere fenotipic raselor de lapte. La aceste efective, se urmãreste prin însãmântãri artificiale ameliorarea lor prin modificarea structurii genetice, scopul fiind obtinerea unor noi generatii care sã se caracterizeze printr-un potential genetic superior. Pentru a putea aduce profit, având în vedere si criza acutã a fortei de muncã în domeniu, fermierii au încercat, si în mare parte au si reusit, sã-si mecanizeze o parte din lucrãri (furajare, adãpare, muls, evacuare dejectii), care în final conduc si la o calitate superioarã a produselor de bazã. Mai este un element de discutat. Având în vedere cã în ultimii ani, pretul la lapte oferit de marile unitãti procesatoare a fost destul de mic, multi fermieri cu capacitate mai micã de productie au ales sã-si valorifice singuri produsele, începând cu laptele integral si continuând cu produse procesate, de genul brânzã, telemea, cascaval, aducând astfel plus valoare produsului de bazã si având multi dintre ei o clientelã proprie”, mai aratã raportul zootehnistilor vasluieni. Concluzia? Decât sã vândã la firmele care preiau laptele la preturi mici, tãranii vasluieni si-au fãcut propriile retele de desfacere a produselor lactate, pe baza cãrora obtin un oarecare profit pentru familiile lor.
