ÎMBRÃTISÃRI… “A venit anotimpul marilor revederi”! Asa spun tot mai multi dintre husenii care, dupã zeci de ani, vin la reîntâlnirile de promotie, cu inimile frãmântate de emotii si o multime de amintiri. Dacã în urmã cu câteva zile promotia din 1969 a liceului Cuza Vodã, s-a revãzut dupã nu mai putin de 50 de ani de la absolvire, pe 1 iunie, o altã promotie se va revedea dupã 40 decenii de la data în care, cu diplomele în mâini, fiecare coleg din promotia 1979 a pornit pe propriul drum în viatã. Unul dintre absolventii promotiei 1969, a liceului “Cuza Vodã” a scris o scrisoare, dupã revederea mult asteptatã, pe care a intitulat-o: “Impresiile unui fost elev al liceului Cuza Voda Husi, promotia 1969, la împlinirea a 50 de ani de la absolvire”.
“Am lãsat sã treacã câteva zile de la eveniment, sã se cristalizeze tot ceea ce s-a întamplat acolo. Amintirile au dospit în covata timpului ce a trecut, mai ales în ceea ce mã priveste, fiind la prima întâlnire de acest gen dupã terminarea liceului. Aceste amintiri ne-au adus fatã în fatã, prilejuindu-ne lacrimi de bucurie! Eu cel puțin am recunoscut foarte putini dintre fostii colegi, întrebând în dreapta si în stânga: dar tu cine esti? Cine oare sã fim? Niste oameni trecuti de a doua tinerete, încercati de furcile caudine ale timpului, ce au trecut prin noi lãsând urme adânci. Nu voi face imprudenta de a reaminti vreun nume al vreunei colege sau coleg din teama de a nu omite pe careva. Fiecare dintre noi suntem importanti pentru noi, familiile noastre si pentru prieteni. Dupã ce a sunat clopotelul la ora 10 ne-am adunat “ in corpore “ în aula mare a liceului Cuza Vodã, unde aproape cã nu am încãput cu totii. Emotii inerente, lacrimi de bucurie, nu pot reda totul. Mai mult! O rumoare în salã de nedescris. Organizatorii au reusit sã readucã linistea în salã! Dupã o scurtã introducere, care a cuprins si trecerea în revistã a numelor celor trecuti în nefiintã dintre profesori si elevi, s-a tinut un moment de reculegere în memoria lor. Din nou rumoare în salã, au început luãrile de cuvânt. Fiecare dorea sã relateze cât mai mult! În fond, ca intrati în rândul onorabililor ca pensionari, conteazã pentru noi mai mult ceea ce am realizat în plan familial, asa cã am convenit cu totii sã fim cât mai concisi. Ne-am asteptat cu rãbdare rândul la microfon, ascultând cu atentie ce are de spus fiecare. Ajungându-mi rândul, nu am vrut sã monopolizez discutia, am cerut permisiunea de a recita un catren din creatia proprie: La viatã nu poti rãmâne repetent,/Oricât te-ai strãdui,
Cel mult, poti rãmâne corigent /La verbul “ a trãi “! A fost si momentul, în care Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor si-a fãcut apariția printre noi. O fatã luminatã ce ne-a adus cuvânt de binecuvântare din partea sa, a Episcopiei si a Bunului Dumnezeu, cuvinte de întãrire pentru inimile multora dintre noi. Dupã sedinta foto am purces cu totii cãtre locatia unde a avut loc masa si o nouã sedintã de socializare – Terasa Podgoriile Husilor! Discutii cu prieteni dragi, comunicare la maxim. Asta a fost tot, dar n-a fost de loc putin, pentru cã informatiile acumulate în aceste ore au fost atât de dense încât îmi vor trebui zile bune pentru a le rumega. Har Domnului, cã suntem cât de cât sãnãtosi si pe pozitie verticalã! Urmãtoarea întâlnire va avea loc peste cinci ani! Doamne ajutã la fiecare!”, a spus fostul absovent, Petru Cãtanã. Si-a încheiat emotionanta misivã cu un poem, dedicatã profesorului lor de Limba Românã, îndrãgitul si regretatul dascãl Mihai Cãrãsu.
Mã iartã Domnule Profesor, mã iartã.
De te ascultam, aveam o altã soartã.
Tu ai descoperit scânteia din mine,
M-ai învãtat ce era bun si bine!
Pe Eminescu sã citesc m-ai îndemnat
Si poezia lui, fãrã de pret m-ai învãtat,
Mi-ai deschis ochii, când m-am mai mãrit,
Cã viața noastrã nu e fãrã de sfârsit.
Îti multumesc, stimate Domnule Profesor,
Cã ai fost pentru mine adevãrat izvor,
De respect si dragoste pentru poezie,
De aceea îti pãstrez amintirea vie”.
Cu respect,
Petru Cãtanã
