SANSÃ… Într-un interviu pe care Episcopul Husilor, P.S. Ignatie, l-a acordat în aceste zile portalului ortodox doxologia.ro, acesta a vorbit despre importanta dragostei fatã de semeni, chiar si fatã de cei care ne jignesc si ne mototolesc sufletul”. “E foarte greu când cel de lângã tine nu te simpatizeazã. (…) Dar dacã noi ne asumãm serios viata lui Hristos, putem sã ajungem sã ne bucurãm si de cel care ne dispretuieste, ne jigneste, ne motoleste sufletul”, a spus Preasfintitul Ignatie.
“Putem învia si noi, cum a înviat Hristos, fãrã comuniunea cu aproapele?”, a fost întrebat Episcopul Husilor. “Nu am cum sã înviez, atâta timp cât, asa cum ne spune, Sfântul Siluan Athonitul, viata seamãnului meu nu este si viata mea. Continutul vietii lui ar trebui sã devinã si continutul vietii mele. Acest lucru înseamnã dragoste, acest lucru înseamnã comuniunea dintre doi oameni. Celãlalt devine mult mai presant, în sensul pozitiv al cuvântului, mult mai esential, mult mai important pentru mine, decât îmi sunt eu însumi pentru mine, indiferent de preocupãrile, de stringentele cu care eu mã confrunt. Sfântul Serafim de Sarov, dacã trãia Învierea în primul rând în inima sa, vedea si în celãlalt Lumina, chipul lui Dumnezeu. Si era o bucurie pentru el, de aceea exclama întotdeauna, atunci când se întâlnea cu cineva: Hristos a înviat, bucuria mea!”. Adicã era un dar al Luminii lui Hristos, prezenta celui de lângã el. Acum, sigur cã, teoretic, e foarte frumos, sunã elegant, sunã minunat, dar, la modul practic, cum am putea sã transformãm fiecare întâlnire cu cel de lângã noi, cu seamãnul nostru, într-o realã bucurie? Chiar dacã ne schimonoseste, ne dispretuieste, ne jigneste, cum am putea sã trãim bucuria aceasta a prezentei celui de lângã noi? Pãi, o putem trãi, dacã ne identificãm cu Hristos! Hristos, când a fost pe cruce, nu a învinuit pe nimeni. Nici mãcar de nerecunostintã. Pe niciunul! De fapt, acesta este continutul cel mai minunat al dragostei: nu învinuieste! Indiferent în ce stare moralã, deplorabilã te-ai afla, nu învinuieste dragostea. Si domnul însusi este cel care nu învinuieste. Noi, din pãcate, avem o perceptie eronatã, o imagine falsã despre Dumnezeu, care ne pedepseste atunci când gresim. Pãi, în primul rând ar trebui sã ajungem la o concluzie – si sã mã ierte Domnul cã mã exprim în felul acesta, cã însusi Domnul este inconsecvent în a ne pedepsi, pentru cã sunt atâtea greseli de care noi suntem constienti, greseli pe care le sãvârsim, care parcã – nu “parcã”, ci sigur, Domnul nu intervine în mod instantaneu, ca sã ne punã la punct, cã am pãcãtuit si cã am divortat de el. Dar e atât de delicat Dumnezeu, atât de minunat, gentleman, ca sã mã exprim printr-o expresie a lui Steinhardt, te lasã si te ajutã discret ca tu sã constientizezi starea ta de decadentã spiritualã. Prin urmare, nu putem învia fãrã sã îl simtim pe celãlalt ca fiind bucuria, lumina, chipul lui Dumnezeu, care se aflã în toti cei care sunt botezatI”, a rãspuns Ierarhul.
“Cel mai greu ne este ca privirile sã se întâlneascã, în momentul în care suntem într-o situatie de conflict cu celãlalt, de tensiune”
“E foarte greu când cel de lângã tine nu te simpatizeazã. E foarte greu când îl eviti pe cel care te jigneste. Nu ai vrea sã te intersectezi nici mãcar cu privirea. Noi atunci când avem o problemã, o situatie de conflict cu seamãnul nostru, ne este greu sã ne intersectãm privirile. Sigur, îl evitãm si în ceea ce priveste interactiunea propriu-zisã, întâlnirea fizicã cu acea persoanã, dar cel mai greu ne este ca privirile sã se întâlneascã, în momentul în care suntem într-o situatie de conflict cu celãlalt, de tensiune. De ce? Pentru cã a-l privi pe celãlalt coincide cu instaurarea unei forme de comuniune, a-l privi pe cel de lângã tine în ochi, în chipul lui, în expresia fetei lui. Deja te-ai angajat într-o formã de comuniune. Este greu când nu-l simpatizezi. Cã, mai spunem noi, asa, colocvial, îti vine sã-i stârnesti vreo douã-trei vorbe, nicidecum sã spui cã e o binecuvântare si-o mare bucurie ca sã-l întâlnesti. Dar dacã noi ne asumãm serios viata lui Hristos, putem sã ajungem sã ne bucurãm si de cel care ne dispretuieste, ne jigneste, ne motoleste sufletul”, a spus Preasfintitul Ignatie.
