EROU… Desi au trecut doi ani de la fapta sa, mai sunt oameni care nu au uitat de bãietelul-erou, Emanuel Bojian, de la Vutcani! Copilul, care acum are 8 ani, si-a salvat atunci surorile mai mici dintr-o casã cuprinsã de flãcãri. De curând, Emanuel a mai salvat o viatã: a scos dintr-un pârâu un copil care cãzuse în apã, cu tot cu bicicletã! Desi continuã sã ajute asa cum poate nici un om mare nu ar face-o, micutul erou de la Vutcani trãieste si în prezent efectele emotionale ale incendiului de atunci. Copilul vorbeste mai putin, de parcã ar vrea sã pãstreze doar pentru el propriile trãiri si propriile gânduri. „L-a afectat. De atunci tine în el tot ce simte, tot ce gândeste. Vorbeste, dar nu mult si nu spune ce simte. În rest, face numai lucruri bune”, povesteste mama.
Au trecut doi ani de când Emanuel Bojian, de la Vutcani, a reusit sã înduioseze o tarã întreagã cu fapta sa minunatã. În ajunul sãrbãtorii de Mos Nicolae, când toti copiii asteaptã daruri, casa familiei lua foc. El si surorile sale – una de 2 ani si cealaltã de numai 3 luni, erau singuri în locuinta cuprinsã de flãcãri. Cine s-ar fi gândit cã bãietelul de doar 7 ani va avea un gând atât de binecuvântat, dar si un curaj greu de gãsit chiar si la un adult. Micutul si-a luat în brate surorile care dormeau, le-a cãrat cum a putut, ferindu-le de flãcãrile care cuprinseserã încãperea, si le-a scos afarã. Vecinii au rãmas muti de uimire când i-au vãzut pe copii, cãci deja credeau cã focul i-a mistuit. Fapta lui Emanuel nu a rãmas fãrã ecou. Au venit multi sã îl felicite atunci, iar pompierii vasluieni i-au dãruit o distinctie, dar si câteva obiecte specifice muncii de salvator.
Emanuel a strâns în el toate emotiile de atunci. Si urmãrile l-au fãcut mai tãcut!
Acum, dupã 2 ani, Emanuel Bojian trãieste modest, dar cu bunã-cuviintã, în locuinta pe care o fundatie, împreunã cu oamenii cu suflet bun, i-au dãruit-o lui si familiei sale, în semn de recunostintã pentru curajul sãu. Mama sa, Amalia, îl priveste cu drag, si spune cã dupã cele întâmplate atunci, bãietelul a rãmas cumva marcat. „E un copil foarte bun si inimos. Dar nu prea vorbeste. Tine în el tot ce gândeste, tot ce simte. Atunci, mult timp dupã incendiu, eu cred cã el îsi amintea totul si retrãia. Apoi a mai aflat cã bunicul fusese si el afectat de foc si suferise arsuri, iar toate acestea l-au marcat. A devenit tãcut si mult prea îngândurat pentru vârsta lui”, spune mama. Poate cã ar fi fost foarte bun sfatul unui psiholog, care sã îl ajute sã depãseascã emotiile teribile ale acelui moment. Mama povesteste cã la scoalã, Emanuel se descurcã bine si se întelege de minune cu colegii lui. „Colegii de clasã sunt mândri de mine”, spune bãiatul. Mama lui povesteste cã primarul comunei Vutcani, Silviana Bahrim, le-a fost mereu alãturi si i-a ajutat de fiecare datã când au avut nevoie. „E foarte important sã ai la cine merge sã ceri o mânã de ajutor, când ai nevoie. Doamna primar e un om foarte bun, foarte cald. Nu am avea cuvinte sã îi multumim, pentru cât ne-a ajutat. Vine adesea la noi, ca sã vadã cum o mai ducem. E mare lucru”, spune femeia.
De curând, Emanuel a mai salvat o viatã: un bãietel din sat, care a cãzut cu bicicleta într-un pârâu!
Emanuel a continuat sã facã fapte bune, spun pãrintii. În primãvara aceasta a salvat un copil care cãzuse într-un pârâu. „Eu eram pe acolo, iar bãiatul acela, care are 10 ani, trecea cu bicicleta. Când a fost pe podet, el a cãzut cu tot cu bicicletã în apã, iar eu am mers, am întins mâna dupã el, l-am apucat si l-am tras la mal. Era foarte speriat, dar eu i-am spus cã nu e nimic si sã nu plângã”, povesteste Emanuel, cu o seriozitate în glas, care înduioseazã. „Da, el a salvat acel copil. Si i-am spus sã facã fapte bune mereu. Are o inimã de aur. Si un cãtel rãnit dacã vede, merge sã vadã cum poate sã ajute”, spune mama. Emanuel spune cã vrea sã se facã pompier, cãci vrea sã salveze oameni. Întrebat ce ar face dacã ar avea o putere mare, copilul cu ochi negri si senini spune simplu, dupã un moment de tãcere: „as vrea sã fac lumea mai fericitã”.
