CREATIE… “Visul oglinzii venetiene”! Asa se numeste volumul de prozã, semnat de profesoara din Husi, Doina Harnagea, cea care i-a surprins pe multi în 2018, când, dupã o consistentã carierã didacticã, a decis sã debuteze în literaturã, dar nu în România, ci în Franta. Acolo, la o editurã renumitã, au apãrut primele sale volume: “Au-dela du silence” si “Le reve du miroir Venitien”. Ambele coperti, cât si ilustratiile din interior ale cãrtilor, au fost realizate de cãtre pictorul francez Jean-Paul Garcia, din Limoges, Franta. Profesoara Doina Harnagea a vrut neaparat ca ambele creatii sã aibã si o vartiantã în limba românã, astfel cã, dupã ce anul trecut a publicat la editura “Timpul” din Iasi, volumul de versuri “Dincolo de tãcere”, acum, în luna mai, va iesi de sub lumina tiparului, volumul de prozã “Visul oglinzii venetiene”.
Doina Harnagea este unul dintre dascãlii cei mai cunoscuti din învãtãmântul husean. Absolventã a Facultãtii de Filosofie, în 1978, Doina Harnagea a predat Istoria, dar si Filosofia, a activat câtiva ani buni în cadrul Clubului Elevilor, ca specialist în arheologie, etnografie si muzeografie, iar, pânã în 2015, a predat la catedra de Filosofie a Colegiului National “Cuza Vodã” din Husi. În ciuda faptului cã, de micã, din gimnaziu, a scris si a publicat în diverse reviste, a fost membrã a mai multor cenacluri literare, cea mai importantã parte a scrierilor sale a rãmas la adãpostul unui sertar, care avea sã se deschidã cãtre cititori abia în 2018, la debut. Cu o modestie care caracterizeazã adesea marile caractere, Doina Harnagea spune cã scrisul rãmâne pentru ea “doar o pasiune si atât”. “Nu stiu dacã volumele mele vor fi atât de valoroase, încât sã constituie baza unei cariere în literaturã. Eu am fost pasionatã din copilãrie de lecturã si am citit literaturã romanã si universalã mereu. Am avut sansã, într-adevãr, fiindcã pãrintii mei, fiind cadre didactice, aveau o bibliotecã în care se afla cea mai bunã literaturã publicatã la acea vreme. Pânã în clasa a VIII-a, citisem volumele consacrate ale literaturii române, cãrtile reprezentative din literatura francezã, englezã, rusã, italianã si americanã. Pe Marcel Proust l-am citit în clasa a VII-a. Deci a fost o pasiune. Am scris literaturã ca pe o destãinuire. Referitor la momentul declansãrii hotãrârii de a publica scrierile în volum, pe lângã fenomenele lãuntrice cunoscute care-l determineã, cred cã existã resorturi ce rãmân încã taine ale sufletului uman, ale creatiei de universuri imaginare. Sã lãsãm aceste întâmplari inefabile, apartinând spiritului uman, sã-si pãstreze frumusetea si misterul lor. În timpul activitãtii profesionale am desfãsurat, pe lângã cariera de profesor de Filosofie, activitãti de cercetare sau programe europene, motiv pentru care nu mi-am dedicat timpul activitãtii literare. De abia la pensie am avut rãgazul necesar pentru meditatie si compozitie literarã”, spune profesoara Doina Harnagea.
Un eseu semnat de Doina Harnagea: “Celãlaltul meu”, dintr-un volum în pregãtire
“Existã o parte din mine care se avântã spre visurile cele mai îndrãznete, aproape nebunesti. Undeva, în adâncuri, Cineva mã împiedicã, aproape cu furie, sã le duc la îndeplinire. Am vrut de multe ori sã-L întâlnesc pe acel cineva; pãrea atât de strãin de mine, încât nu am ajuns niciodatã sã stau fatã în fatã cu El. Pânã într-o zi. Mã aflam în unul din acele momente când nimic nu mai avea importantã sau sens; nici lume, nici oameni; îmi era totul indiferent. Si atunci m-am întâlnit cu El, cu Adevãrul din Mine. Aproape paralizasem de fricã si de uimire: era partea cea mai ascunsã a fiintei mele. La prima vedere era înspãimântãtor: îmi reprosa toate momentele minunate ale vietii mele cu care el nu fusese de acord si care, mai târziu, îmi distruseserã sufletul; îmi amintea despre toate îndrãznelile mele prin care urcasem munti si mã aruncasem în prãpãstii si în urma cãrora cãzusem istovitã la marginile visului; mã dojenea pentru multe.
Dar, deodatã, ochii Lui, ai Adevãrului din Mine, s-au înecat în lacrimi: mi-a vorbit blând, cum nimeni n-o mai fãcuse vreodatã, despre clipa aceea deosebit de frumoasã pe care am lãsat-o sã plece fãrã ca sã o trãiesc, despre iubirea aceea de care am fugit si care m-a urmãrit multi ani fãrã ca eu sã-i gãsesc vreun înteles, despre toate acele momente care au trecut pe lângã mine si pe care le-am risipit, crezând cã sunt nemuritoare (…)”, fragment din “Meditatiile însingurãrii”, volum în pregãtire, apartinând Doinei Harnagea.