In acest an Gheorghe Gîfu a lăsat lumina sfântă adusă la Bârlad de la Ierusalim și a dus-o și la Mânăstirea Florești, bucurând inimile a peste 500 de enoriași prezenți la slujbă.
La Bârlad, în fiecare parohie erau sute de credincioși, care au luat lumină la orele 24.00, când Biblia spune că a Inviat Iisus Hristos. Cimitirul „Eternitatea” din localitate a devenit o mare de lumânări, iar după ce au luat lumină, în biserici au rămas câțiva creștini, străzile orașului devenind un „fluviu” de lumină, mulți dintre cei veniți plecând acasă, să ducă lumina de Paște. Slujba a fost plină de spiritualitate creștin – pascală, iar bisericile în mare parte au rămas pline ochi până la final! Din piepturile miilor de bârlădeni prezenți la Slujba de Inviere s-a auzit în Noaptea Sfântă a Invierii: „Hristos a Inviat! Adevărat a Inviat!”.
Tradiții în Noaptea de Inviere
De Paști, există credința că cerurile se deschid, permițând sufletelor celor morți să se întoarcă acasă, pentru a-și proteja rudele dragi. De Paști se așeză o bucățică de fier sub prag, ca o protecție pentru casă. Dacă prima persoanăcareîți intrăîn casă este bărbat, vei avea noroc tot anul. În noaptea de sâmbătă spre duminică credincioșii merg la biserică pentru a primi lumina Lui Hristos. Fiecare își pregătește o lumânare, care poate fi și o candelă, pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Aceastălumânare va rămane aprinsă tot timpul săvârșirii Sfintei Învieri, după care fiecare om se întoarce acasă cu lumânarea aprinsă.
Tradiții și superstiții în Noaptea de Înviere – ce facem cu ouăle vopsite?
Cei care ciocnesc ouă în noaptea de Înviere se vor întâlni pe lumea cealaltă. De asemenea, se zice că oul crăpat trebuie săîl dai celui care ți l-a spart, altfel îl vei mânca stricat în viață de apoi. Dacă descoperi un ou cu două gălbenușuri e semn de căsătorie. În vremurile străvechi oul era oferit cadou, fiind considerat un simbol al echilibrului și al renașterii naturii.
Ce facem cu lumânarea de Inviere?
Lumânarea este poate cel mai important simbol al Învierii. Ea reprezintă biruința vieții asupra morții și a binelui asupra râului. Tradiția spune că după slujbă, lumânarea trebuie adusă acasă aprinsă. Nu se aruncă, ci este păstrată cu sfințenie pentru a fi aprinsă la necazuri. Conform credinței populare, lumânarea de Înviere se aprinde în față unei icoane în caz de primejdie sau dificultate, la cutremure și furtuni.