MODEST… “Un popor trãieste prin duhovnicii sãi”, spunea pãrintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai iubiti duhovnici ai României. Farul care strãpunge întunericul din jur, prietenul care îti cunoaste inima, dar si pãrintele care se roagã în genunchi pentru ca tu sã îti gãsesti linistea si gândurile bune – acestea trebuie sã fie rolurile duhovnicului în viata fiecãruia. La mãnãstirea “Schimbarea la Fatã”, lãcas aflat în municipiul Husi, ca un strãjer devotat al spiritualitãtii micii asezãri, pãrintele duhovnic este preotul Hristodulos. De 6 ani se aflã în dealul Dobrinei, dupã ce, anterior, a slujit câtiva ani buni la mãnãstirea din comuna Alexandru Vlahutã. Are 42 de ani si este iesean de obârsie. Cu modestie spune cã, tinând seamã de vârsta sa, poate nu este chiar el unul dintre duhovnicii care pot vorbi cel mai bine despre semnificatia uriasã a acestui rol al preotului, însã acceptã sã îsi spunã gândurile tocmai pentru credinciosii care au nevoie sã îl cunoascã. “Un duhovnic nu trebuie sã fie un procuror si nici un profesor. Sfântul Macarie cel Mare spune cã “chipul de a aduce la Hristos este cel al blândetii si al bunãtãtii”. Si-atunci, dacã vii cu asemenea virtuti în fata omului, acesta este mult mai dispus sã te accepte în viata lui”, este convins pãrintele Hristodulos, de la Mãnãstirea “Schimbarea la fatã” de la Husi.
“De ce au au nevoie oamenii de duhovnic?” este întrebat pãrintele Hristodulos. “Oamenii, când cautã un duhovnic, ei cautã, de fapt, un povãtuitor pentru problemelor lor, de naturã sufleteascã, iar unii chiar de naturã materialã. În acele momente, oamenii ar vrea un far care sã le arate drumul pe care sã îl urmeze. Si-atunci, pentru cã nu au, poate, niste oameni potriviti în jur care sã le spunã o vorbã bunã, sã îi sfãtuiascã, sã ajute cu dragoste, si fãrã rezerve, un astfel de demers, de a merge la un duhovnic, devine cel mai bun lucru. Dialogul apropiat cu un duhovnic ajutã oamenii mai mult decât îsi pot închipui”, spune duhovnicul de la “Schimbarea la Fatã”.
“Oamenii te pot gãsi oricum dacã au nevoie de tine si dacã le inspiri sentimentul de încredere si bunãtate”
“Mie mi s-a întâmplat la Bârlad sã apar la o emisiune de la televiziunea localã, si au fost oameni care m-au vãzut si m-au cãutat apoi. Au ajuns la mãnãstirea unde eram, si se spovedesc si acum la mine. Mi-au spus cã le-a plãcut cum am vorbit, si au simtit cã pot sã le fiu de folos si iatã, au venit sã mã caute. Sigur cã m-am bucurat. Apoi a fost si aici, la Husi, o situatie. Au venit la mãnãstire douã, trei persoane, nu le stiam, si mi-au spus cã m-au vãzut pe Facebook. Eu nu am Facebook, dar o doamnã pusese acolo o fotografie, de aici, de la mãnãstire, iar acesti oameni o vãzuserã. Mi-au zis cã voiau sã se ducã în nordul Moldovei, pe la vreo mãnãstire, dar au spus cã mai bine vin aici, e mai aproape. Deci conteazã totul când cineva decide sã îsi aleagã Duhovnicul. Chiar si chipul omului, vorba, sau cum privesti. Oamenii trebuie sã aibã încredere în Duhovnicul lor, sã simtã cã el este gata sã le fie alãturi”, a mai declarat acesta.
“Întotdeauna mai este undeva un suflet care trebuie adus la slujbã”
Întrebat dacã oamenii din oras sau din împrejurimi vin la slujbele din mãnãstirea din dealul Dobrinei, pãrintele Hristodulos a spus: “Da, vin oamenii la Mãnãstirea “Schimbarea la Fatã”. Eu, ca duhovnic, nu cred cã poti sã fii multumit niciodatã, cã te gândesti cã întotdeauna mai este undeva un suflet care trebuie adus la slujbã, pentru care trebuie sã îti dai silinta în acest sens. Chiar m-a întrebat cineva, mai demult: pãrinte, dumneavoastrã ce vã doriti? Iar eu i-am rãspuns: îmi doresc foarte mult ca omul sã intre în curtea mãnãstirii, cãci dacã el intrã, eu am o sansã sã pot sã îl pun pe drumul care îi este de folos. Pentru cã nu pot sã ies în stradã si nici nu pot sã merg sã bat pe la usi, dar dacã omul vine, atunci e bine. Si mereu este loc de mai bine!”.
<Stiti cã lumea s-a cam sãturat de atâtia “profesori”>
“În primul rând, un duhovnic trebuie sã Îl mãrturiseascã pe Hristos prin prezentã si prin chipul sãu, si-atunci, dacã omul respectiv simte Duhul lui Dumnezeu, atunci îi va fi usor acelui duhovnic sã ajungã la inima omului. Sfântul Macarie cel Mare spune cã “chipul de a aduce la Hristos este cel al blândetii si al bunãtãtii”. Si-atunci, dacã vii cu asemenea virtuti în fata omului, acesta este mult mai dispus sã te accepte si în viata lui, si în intimitatea lui”. Dacã te faci asa, un profesor sever… Stiti cã lumea s-a cam sãturat de atâtia “profesori” din aceia, care doar îi picã pe ceilalti la examene. Nu, nu e cazul ca si aici, în Casa Domnului, sã pice cineva vreun examen. Aici e loc pentru toti, iar Duhovnicul trebuie sã le fie aproape tuturor”.
Motivele pentru care unii îşi caută un duhovnic din mănăstire
CONSTATARE… “Eu cred cã sunt mai multe motive pentru care multi huseni, sau persoanele, în general, aleg sã vinã sã se spovedeascã la mãnãstire. Poate fi si un motiv de naturã duhovniceascã, în sensul cã viata cãlugãreascã este privitã ca ostasii din linia întâi, în care ei cautã sã lupte în permanentã cu vrãjmasul, de multe ori reusesc, alteori nu reusesc, fiind priviti cumva si ca niste modele, intervenind ideea cã ar vrea sã se spovedeascã la mãnãstire, cãci cred cã omul acela este mai dedicat lui Dumnezeu. Si cred cã mai este si un alt motiv: oamenii nu vor sã se spovedeascã la parohie, pentru cã au retineri, poate e o anumitã persoanã publicã, eu stiu, poate preotul de acolo poate mã stie, mã stiu rudele, preotul a fost de multe ori la mine-n casã. Si atunci intervin aceste retineri, cã fiecare când a gresit se gândeste cã, domnule, mã duc la un preot de la mãnãstire, cã omul acesta nu are parohie, nu mã stie, nu stie prea multe despre mine, nici eu de el, si atunci am cumva asiguratã intimitatea mea. Asa gândeste un om care, desi are Biserica din parohie peste drum, el alege sã vinã la mãnãstire. Da, oamenii se mai spovedesc. Chiar acum o orã a venit un tânãr care îmi pãrea cunoscut. Mi-a spus cã a fost acum vreo douã sãptãmâni. Mi-am adus aminte cã a fost el cu nevasta si cu cumnata, iar cumnata era cu un german-musulman. Si, printre altele, discutând, am vorbit despre Dumnezeu, iar omului i-a plãcut abordarea mea. Mi-a spus: pãrinte, vreau sã vin sã mã spovedesc, dar nu astãzi, ci voi veni vineri. Asta m-a bucurat foarte mult. Deci omul trebuie fãcut sã îsi doreascã spovedania, sã stii sã îi vorbesti despre lucrurile cu adevãrat importante”, spune pãrintele Hristodulos.
“Nu e treaba ta, ca duhovnic, să devii un procuror, ci tot ca un părinte şi ca un învăţător, să încerci să îi arăţi greşelile”
ÎNVÃTÃTURI… “Ideea este cã oricât ai gresit, este clar cã tu nu ai gresit fatã de duhovnic, ci ai gresit fatã de Dumnezeu. Tu, ca duhovnic, din contrã, când omul vine si se acuzã, practic, tu devii avocatul lui. Si îl aperi. Când omul nu se acuzã, atunci nu e treaba ta sã devii un procuror, ci tot ca un pãrinte si ca un învãtãtor încerci sã îi arãti greselile, ca sã înteleagã. Mi s-a întâmplat, de exemplu, cu o copilã, liceanã, pe care, la spovedanie, am întrebat-o: “ce pãcate ai?”. Ea mi-a spus cã “nu am niciun pãcat”. Dar eu am întrebat-o: “Dar esti cumva perfectã?”. Zice “nu, nu sunt perfectã”. Iar eu, în acel moment, i-am spus: “foarte bine, atunci zi-mi imperfectiunile tale”. Prin urmare, eu le spun oamenilor care vin la mine: nu conteazã cât de mult ai gresit, ci conteazã prezentul tãu. Poti sã fi fost un ticãlos notoriu, sã fi fãcut cele mai mari fãrãdelegi, cum a fost, de exemplu, Maria Magdalena, care a fost o femeie desfrânatã, cum l-a cunoscut pe Hristos? (la pãrintele Arsenie Boca se gãseste interpretarea asta). Ea ce si-a zis? Ia, domnule, cine este acesta? Hai, cã vã arãt eu cã nu e chiar asa de tare cum se spune. Si atunci când a intrat în tinutul ei, cum era ea îmbrãcatã ca femeie, foarte aranjatã, i-a aruncat o privire seducãtoare. Si când i-a întâlnit privirea lui Hristos a fost strãpunsã în inimã si s-a vãzut deodatã exact asa cum era ea. Asta a fãcut-o sã îsi dea seama imediat de greseala ei, întelegând sã întoarcã totul si sã meargã pe calea cea bunã, pãcatele ei toate nu au mai contat. Fatã de altii era curatã cu sufletul, contrar fariseilor, care se cred niste sfintisori, niste modele de urmat, tocmai acestia s-ar putea sã fie mult mai pãcãtosi”, ne învatã pãrintele Hristodulos.
“Îmi sunt dragi oamenii de aici, de la Huşi”
“Sfatul meu este acela ca oamenii sã se apropie de Dumnezeu, sã caute sã se spovedeascã, pentru cã prin spovedanie se obiectivizeazã, îsi dau seama pe ce drum sunt si cât sunt de aproape sau de departe de Dumnezeu. De multe ori noi nu stim ce vrea Dumnezeu, nu stim cum sã umbãm, ca sã fim plãcuti Domnului. Si duhovnicul este acel far, acea luminã care vine si limpezeste cugetul tãu si inima ta. Fiecare duhovnic se ataseazã foarte mult de cei pe care îi spovedeste. De pildã eu, plecând de la Mãnãstirea de la “Alexandru Vlahutã”, foarte mult m-a durut inima, gândind cã voi pierde oamenii cu care stabilisem legãtura de suflet. Dar venind aici, acum 6 ani, la Mãnãstirea “Schimbarea la Fatã”, am avut bucuria de a descoperi oameni foarte frumosi. Si m-a bucurat mult acest lucru. Mi-am fãcut deja o legãturã cu ei, ceea ce este extraordinar de important. Si-mi sunt dragi oamenii de aici, de la Husi”, spune pãrintele Hristodulos, de la Mãnãstirea “Schimbarea la Fatã”, din marginea Husiului.
