BINECUVÂNTARE…Preasfintitul Ignatie cu micul românas de doar patru luni, în brate.
FLORI SI EMOTII…Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a sãvârsit, în Duminica Intrãrii Domnului în Ierusalim, Sfânta Liturghie, în localitatea Vadurile, a Parohiei Iana, Protopopiatul Bârlad. Lãcasul, supus de aproape sapte ani unei ample renovãri, gratie eforturilor familiei unui fiu al satului, Gheorghe Grãdinaru, a fost pregãtit cu multe flori pentru sãrbãtoarea Intrãrii Domnului în Ierusalim. Ceea ce însã a impresionat a fost faptul cã, cei mai multi dintre sãteni au venit la slujba la care era asteptat însusi Episcopul Husilor, în costum popular. Un prunc de numai 4 luni, gãtit ca un mic ardelean, cu clop si straie populare în miniaturã, a devenit personajul principal al zilei. Episcopul Husilor, Preasfintitul Ignatie, l-a luat în brate pe bãietel, iar reactia fericitã a micutului a produs o emotie cu adevãrat specialã. O fotografie care a surprins momentul a fost postatã pe o retea de socializare, iar Episcopul Ignatie a adãugat urmãtorul comentariu: „Cel mai minunat dar de sãrbãtoarea Intrãrii Domnului în Ierusalim (Vaduri, Vaslui). Zâmbetul unui copil este paradisul coborât pe pãmânt”, a fost reactia Pãrintele Episcop.
Peste 100 de enoriasi din comuna Iana si împrejurimi, au fost la slujba de Florii, în Duminca Intrãrii Domnului în Ierusalim, care a fost tinutã de un sobor de preoti în frunte cu PS Ignatie, Episcopul Husilor. În fruntea enoriasilor de la Biserica din Vadurile au stat primarul comunei Iana, Ionut Totolici, precum si fiul satului Gheorghe Grãdinaru, ctitorul celei mai frumoase biserici din zonã, cea de la Vadurile. În „Biserica Florilor” cum a fost denumitã de enoriasi deoarece a fost plinã de flori, s-a sãvârsit poate cea mai frumoasã slujbã de Florii de peste 200 de ani cât are Biserica din Vadurile. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele consilier eparhial Vladimir Beregoi si pãrintele protopop Vasile Lãiu. La finalul Sfintei Liturghii, Pãrintele Episcop Ignatie a primit, în dar, din partea domnului Gheorghe Grãdinaru, ctitorul bisericii din Vadurile, o cruce de binecuvântare, în semn de multumire pentru prezenta si slujirea sa în mica comunitate de crestini din aceastã localitate.
De ce sunt oamenii vrãjmasii lui Dumnezeu?
Preasfintitul Pãrinte Episcop Ignatie, analizând atitudinea celor care L-au întâmpinat pe Hristos în Ierusalim, a arãtat în cuvântarea sa cãtre enoriasi cã, paradoxal, oamenii pot deveni vrãjmasii lui Dumnezeu:
„Stim, din viata noastrã duhovniceascã, cã cel mai mare vrãjmas al omului este moartea. Aceasta îl desfigureazã pe om, îi furã frumusetea pentru care a fost creat. Mai mult decât atât, moartea este o consecintã a pãcatului. Cine este vrãjmasul lui Dumnezeu, dacã vrãjmasul omului este moartea? Vrãjmasul lui Dumnezeu este omul! Nu atât arhiereii, nu atât cãrturarii sau autoritãtile romane, cât oamenii au fost cei care au strigat si L-au trimis pe Hristos la rãstignire. Oamenii din Duminica Floriilor au fost cei care L-au lãudat pe Hristos, însã, peste câteva zile, aceastã laudã se va transforma într-o hulã împotriva lui Dumnezeu. Prin urmare, vrãjmasii lui Dumnezeu putem fi noi, oamenii. În ce fel începem sã fim vrãjmasii Lui? Oamenii prezenti la aceastã intrare triumfalã nu au înteles de ce a venit Hristos în lumea aceasta. Ei se gândeau cã Hristos are o menire politicã, cã îi va elibera de sub opresiunea romanã. Asa Îl percepeau pe Hristos. L-au întâmpinat cu ramurile de palmier, ca semn al biruintei, al victoriei asupra ocupantului, asa cum odinioarã, l-au întâmpinat pe Iuda Macabeul. Acesta, cu aproximativ 200 de ani înainte, s-a rãsculat împotriva ocupantului grec si i-a scãpat pe evrei de sub aceastã dominatie. În momentul în care Iuda Macabeul a iesit biruitor, iudeii l-au întâmpinat cu aceste ramuri de palmier, ca semn al biruintei. Evreii credeau cã acelasi lucru îl poate face si Hristos. <<Osana>> nu era atât o laudã adusã lui Iisus, cât o rugãciune de implorare. În limba ebraicã înseamnã <<mântuieste-ne, izbãveste-ne acum>>, <<scapã-ne acum>> din aceastã pacoste a ocupatiei roamne. Asa se raportau la Hristos cei care erau de fatã la Intrarea Sa triumfalã în Ierusalim, ca la un Mesia politic.”
Ierarhul Husilor a explicat modul în care omul, absorbit de interesele proprii, se poate transforma în vrãjmas al lui Hristos
„Când noi oamenii nu-L întelegem pe Dumnezeu, sau avem propriile noastre proiectii despre El, propria noastrã imagine despre Dumnezeu, în scurt timp devenim vrãjmasii Lui. Devenim vrãjmasi pentru cã Dumnezeu nu ne satisface capriciile si dorintele noastre pur omenesti. Majoritatea celor care au participat la Intrarea în Ierusalim si L-au întâmpinat cu entuziasm, au strigat, cu aceeasi frenezie, în Vinerea mare: „Rãstigneste-L!” Ne înselãm dacã credem cã vrãjmasii lui Dumnezeu sunt cei care nu împãrtãsesc credinta Bisericii sau sunt indiferenti fatã de ea. Vrãjmasii lui Dumnezeu suntem noi, cei care nu-L întelegem pe Dumnezeu, desi spunem cã suntem credinciosi. Venim doar cu gândurile noastre, cu preocupãrile noastre, cu egoismul nostru si asteptãm de la Dumnezeu sã împlineascã dorintele noastre ce nu au nicio legãturã cu Evanghelia. Asa ajungem sã ne revoltãm împotriva Lui.”
Mesaj plin de subîntelesuri cãtre clasa politicã
De asemenea, Pãrintele Episcop Ignatie a evidentiat atitudinea Mântuitorului în fata valului de entuziasm manifestat de cei ce L-au primit în Ierusalim: „Cum rãspunde Hristos, care este atitudinea Lui fatã de aceastã primire entuziastã? Rãspunde smerit! Le dã o lectie de blândete si smerenie! Le transmite, celor de fatã, cã lumea nu poate fi cuceritã prin putere, autoritate sau avere, asa cum credem noi astãzi. Lumea poate fi cuceritã prin blândete si smerenie. Hristos nu a avut niciun privilegiu social, nu a avut avere, nu era apropiat de potentatii zilei, nu avea nicio afinitate politicã. Si totusi a cucerit lumea întreagã, prin blândete si smerenie. Istoria umanitãtii ne învatã cã cei care au încercat sã se impunã prin autoritate, prin dictaturã, ajungând la totalitarism, au rãmas niste persoane sinistre în memoria colectivã. „Aclamatiile, laudele si entuziasmul de moment pot ascunde o atitudine plinã de egoism: „Hristos ne învatã cã lumea poate fi cuceritã numai prin blândete si smerenie, ignorând astfel minciuna oamenilor care Îl primeau cu laude. În spatele acestor laude erau interese. Omul care are un interes, laudã foarte mult. Sã nu aveti încredere în oamenii care laudã! Sunt oameni periculosi, într-o secundã pot deveni oameni foarte ticãlosi. Dacã nu le-ai satisfãcut dorintele, când nu mai esti pe placul lor, în câteva clipe vor transforma lauda într-o hulã cumplitã. Cu cât omul te abandoneazã mai repede când tu i-ai gresit, cu atât acest fapt reprezintã un indiciu explicit cã el avea interese murdare. Dacã rãmâne statornic lângã tine, înseamnã cã era un om sincer.” a mai spus Ierarhul Husilor.
