Pe un deal cu vii,
Plin de rãgãlii,
Iacã vin în cale
Se cobor la vale,
Doi deputati,
Ambii tintati,
Si cu un prefect
C-un costum perfect.
Pe lângã ei,
Turme de misei:
Unii antisemiti,
Altii ametiti.
Ultimii vorbirã,
Si se sfãtuirã,
Ca la apus de soare,
Sã îi doboare,
Lui Ciupilan,
Primarul barosan,
Toate pietrele cu stea
De pe o vâlcea,
Unde-s îngropati
Evreii bogati,
Bine reprezentati,
De oameni sprâncenati.
Numai cã baciul Jan,
Cu auzul nãzdrãvan,
Imediat i-a auzit,
Si pe loc i-a si pocnit!
De-a auzit si Cãciulã,
De la el din bãtãturã,
Care repede a sãrit,
La Bârlad a poposit,
Si la apus
Pe Solomon l-a adus,
Ca sã inspecteze,
Si sã informeze,
Tocmai la Bucuresti,
Pe fetele evreiesti!
Pânã si Buzatu
A mers cu uratu’,
La acei evrei,
Care-s foarte grei.
Noroc de prefect,
C-a gãsit corect,
Calea de urmat,
În acest caz complicat:
A umplut vâlceaua,
Precum purceaua,
Cu multi procurori,
Sefi de stat majori,
Care-o sã constate,
Cã pietrele picate,
Au fost de la vânt
Si de la pãmânt.
